1,932 matches
-
Înainte, în jumătatea romantică a secolului, muzica a fost, mai ales, una de luptă. Marșurile pe care înaintau curcanii lui Alecsandri, jelaniile străbătute de un paradoxal fior mobilizator, la Goga, cîntecele de vitejie ale lui Coșbuc dau tonalitățile unei veritabile fanfare literare. Între muzica de tobe și cea de clavir, între bubuitură și strangulare scîrțîită, numai bună de întins nervii măcinați de ploi, depresii, astenii, singurul intermezzo liric îl asigură, bunăoară, Șt. O. Iosif, cu niște muzici pastorale, de talăngi și
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
cu șlițuri laterale, special tăiate pentru confortul mușchilor febrili și umflați ai coapselor. Cu puțin timp înainte de a fi luat în armată, în 1943, Heshie se hotărâse să se logodească cu o fată pe nume Alice Dembosky, majoreta tambur-major a fanfarei liceului lor. Geniul lui Alice consta în faptul că era capabilă să învârtă în aer nu doar un baston, ca altele, ci două bastoane argintii deodată - le trecea peste umeri, apoi, cu o mișcare de șerpoaică, le lăsa să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un scârțâit de vioară: — Heshie! Te rog! N-am nevoie de goișe nahes 1! N-avea nevoie, nu ducea lipsă de plăcerile și satisfacțiile ridicole care-i făceau fericiți pe neevrei... La fotbal, liceul nostru evreiesc era ciuca bătăilor (deși fanfara, fie-mi îngăduit să zic, câștiga întruna premii și distincții); palmaresul nostru jalnic era, desigur, un motiv de dezamăgire pentru cei tineri, indiferent ce simțeau părinții și, totuși, până și la vârsta copilăriei, puteam înțelege atâta lucru, că o înfrângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Un om nefericit CAPITOLUL I MAMELE LIBERE „Nu trece nimeni fără autorizație.“ Micul duce I Dintrun oarecare motiv, Arthur Rowe simțise mereu o atracție irezistibilă față de bîlciuri, Îl sileau să se Îndrepte, ca o victimă neajutorată spre vuietul depărtat al fanfarelor și spre gheretele de tir, unde se trăgea la țintă cu gloanțe de lemn În cîte o nucă de cocos. Firește, nucile de cocos lipseau anul acesta, din pricina războiului. Se vedea cît de colo că țara-i În război și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi zis că-i un closet Înjghebat În aer liber. Totul părea perfect În după-amiaza acestei duminici de vară tîrzie: „Dăruitu-v-am pacea, dar nu cea pămîntească...“ Ochii lui Arthur Rowe se umplură de lacrimi În clipa cînd mica fanfară militară, adusă probabil cu mari sacrificii, atacă un cîntec demodat, din ultimul război: Orice s-ar Întîmpla, Nicicînd nu voi uita De valea Însorită... DÎnd ocol grilajului, merse În Întîmpinarea destinului: pe un jgheab Înclinat, se rostogoleau, zornăind, spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mamelor libere - vreau să spun a mamelor din națiunile libere. Arthur Rowe se Întoarse voios În lumea adolescenței și a copilăriei sale. Cam pe vremea asta, aveau loc Întotdeauna serbări În grădina parohială, de lîngă Trumpington Road; estrada improvizată pentru fanfară se reliefa pe fundalul cîmpiilor din Cambridgeshire, la capătul cărora se zăreau sălciile tunse de pe malul rîului plin de pești și vărăria din coasta moviliței, căreia În Cambridgeshire i se spune „colină“. Se ducea În fiecare an la aceste serbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
colină“. Se ducea În fiecare an la aceste serbări, de fiecare dată cu o senzație stranie de așteptare, de parcă urma să i se Întîmple ceva neprevăzut, ceva În stare să-i schimbe pentru totdeauna, Începînd din după-amiaza aceea, viața obișnuită. Fanfara cînta În lumina caldă a asfințitului, alămurile străluceau ca printr-o ceață, iar fețele atîtor fetișcane necunoscute se amestecau cu figurile familiare: doamna Troup, patroana băcăniei, care ținea și oficiul poștal din localitate, domnișoara Savage, Învățătoarea de la școala duminicală, nevestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de sub platanii aceia, i se va Întîmpla ceva neobișnuit, deși acum nu-și mai dorea o fată sau un inel fermecat, ci un lucru și mai improbabil - o vrajă menită să șteargă ultimii douăzeci de ani ai vieții sale. Ascultînd fanfara, inima Îi bătea cu putere, iar În țeasta lui fragilă de om trecut prin multe fremăta copilăria. — Poftiți să vă-ncercați norocul, domnule, Îl Îmbie pastorul, cu o voce de bariton, călită În atîtea predici. Nu prea am mărunțiș... — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
relief latura „luminoasă“ a morții. Toți colegii au venit, domnule Wilcox, În afară de cei care sînt de serviciu. Și cei din brigada auxiliară de pompieri au trimis o delegație. A sosit și o echipă de salvare, plus patru sanitari și o fanfară a poliției. E minunat! exclamă doamna Wilcox. O, dacă Doris ar putea să vadă toate astea! — SÎnt convins că vede, o asigură grăsanul. — După aceea, aș dori să veniți cu toții aici, spuse doamna Wilcox, schițînd un gest În direcția paharelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
face să vorbească așa. Noi, cei de la Apărarea Civilă, l-am socotit totdeauna pe domnul Wilcox un om foarte sensibil. Ceilalți au să priceapă, adăugă el cu blîndețe - Înțelegînd desigur prin „ceilalți“ pe cei din Apărarea Civilă, pe cei din fanfara poliției, pe pompierii auxiliari și chiar pe cei patru sanitari. Apoi, cu un gest amical, dar ferm, o Împinse pe doamna Wilcox spre ușă, În vreme ce cu cealaltă mînă apucă uniforma. Deși Îmbrăcat În salopetă, care devenise apanajul vestimentar al multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce-i trecuse prin minte. Apoi, fluieratul ei a devenit sonor; era un marș comic dintr-o operetă la modă pe atunci, iar noi, încă speriați de ceea ce ne pregătea, am început să fluierăm și noi; mărșăluiam încet, ca o fanfară irezistibilă, simțindu-ne în același timp victime și învingători. S-a întâmplat când am trecut prin fața bisericii Sant Apollonia, transformată pe atunci în spital pentru bolnavii de holeră, cu sicriele morților la vedere, afară, pe suporturi de lemn, înconjurate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe deal activitatea era frenetică, se muncea ziua întreagă, noaptea mărăcinii, scaieții erau arși în ruguri, nu era urît cum clipeau focurile pe culme, auzise că șanțurile, șanțurile lui, fuseseră astupate cu totul, se organizaseră chiar două parăzi, muzică de fanfară și defilare militărească, cot la cot, a detașamentului de "gardă civică". August Stoicescu nu stătuse pe treptele magazinului de fierărie ca să primească onorul, cum era de așteptat, ci se găsea chiar în fruntea flăcăilor, care stârneau praful plini de zel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
țigănia și anarhia, ci peste un regat al ordinii, al credinței, al devotamentului. Toată lumea în uniformă și toți într-o aliniere perfectă. Ca la masa de exerciții tactice, Caraiman e totuși un prusac și sîngele apă nu se face. Uniforme, fanfare, clopoței, steaguri, pas de marș, salut organizat și unison! S-ar putea să reușească, eșantionul viitoarei Țări ar putea să-l dea gata pe domnul Caraiman, cam sastisit de cabarete. Uniforme și bani. Va avea grijă să-l îngroape sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
onoarea mea de meseriaș. Adică omul trimite o știre, ceva așa: Sosesc vineri ora 16. Așteptați gară. Mesia. Iar eu pierd telegrama. Și Mesia vine. Și nimeni la gară decât navetiști cu ochii cârpiți de somn. Nu tu primar, flori, fanfară, cetățeni. De Radio și T.V. ce să mai vorbim? Petru abia respira. Povestea sosirii lui Mesia Îl descumpăni. De unde atâta imaginație la un poștaș? Uimirea și invidia lăsară loc recunoștinței. Avea un subiect de nuvelă pe tavă. Dezvoltarea era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Început au vrut să-i bată În cuie, Însă cineva a zis că nu e Isus să merite o asemenea onoare. A fost o Înmormântare fără preot pentru că era vorba de un sinucigaș și a fost dus la groapă cu fanfară Într-un camion de la Combinat, drapat În roșu, căci tata a fost membru de partid. Toate cheltuielile au fost suportate de sindicat. A fost lume puțină pentru că tata a fost un om obișnuit. Începuse medicina, dar a venit războiul. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înzépezit de flori, pe un postament mare de marmuré, la care duceau din toate pérțile treptele roz, se Înélța monumentul lui Lenin, Între Univermag și Comitetul Executiv, parada Începea sé se Împréștie. Dupé grémezile de baloane și spinérile mamelor cîntă fanfara și multi Încé se mai Înghesuiau sé ducé flori că sé vadé fanfara. Cei mai multi Însé s-au scurs În parc și au dispérut În magazine, sau pur și simplu pe strézi, furișîndu-se pe lîngé WC-ul public și cinematograf, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
toate pérțile treptele roz, se Înélța monumentul lui Lenin, Între Univermag și Comitetul Executiv, parada Începea sé se Împréștie. Dupé grémezile de baloane și spinérile mamelor cîntă fanfara și multi Încé se mai Înghesuiau sé ducé flori că sé vadé fanfara. Cei mai multi Însé s-au scurs În parc și au dispérut În magazine, sau pur și simplu pe strézi, furișîndu-se pe lîngé WC-ul public și cinematograf, În piațé, unde se vindeau semințe, se umflau și se bégau În buzunar baloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
frumos și harnic pe care Va Îl diviniza pentru că știa să facă „minuni”, cânta frumos din gură și imita excelent „clanetul”, cel mai Îndrăgit instrument muzical din „bantă” sau „bandă” (așa cum spunea bunica Ileana ori de câte ori una din vestitele formații de fanfară din Valea Mare era „Împăcată” să cânte În sat) I-auzi, vine banta!). Și totuși, În zilele acele de mare supărare, Va observă lipsa unui personaj, des pomenit În casă și nu de bine, Niță! Din fraze scurte și dure
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dragoste, de jale și până la cele „fără perdea”. Cu o voce baritonală, el cânta foarte frumos și știa zeci și sute de cântece diverse (chiar dacă nu pe de-a-ntregul, ca text!), de la doine și cântece de cătănie, celebra muzică de fanfară de la Valea Mare, muzică de joc interpretată de mici orchestre care cântau la nunțile și balurile de la Siretu, doine și balade, muzica populară și ușoară cântată de soliștii de pe discurile de ceară, cu patefoanele și gramofoanele anilor ’ și evident cântece
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
făcu un semn din ochi lu tac’su, acesta a cerut „lingurili” și numai după aceia Ionel a Început „Sârba de la Valea Mare”, respectând notă cu notă intrarea vertiginoasă și floricelele greu de reprodus ale clanetului. Bunicu’ Ghiorghi, șef de fanfară Însăilată, imita perfect și cu mare acuratețe baritonul-prim iar cu cele două linguri dicta și ținea ritmul. Va era În culmea fericirii dar nu Îndrăznea să se miște sau să spună ceva de teamă să nu se strice vraja acelui
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
unanim apreciat pentru că era singurul care știa să cânte din frunză. Și nu oricum și nu orice! Imita perfect clanetul lui Costică Bârțac din Valea Mare, cu toate Înfloriturile specifice dar, și notele personale date de excelentul muzicant, șef de fanfară, atunci când Începea o horă sau o sârbă și când le Încheia! Știa mai toate cântecele pe care le cânta „banta”! și toți băieții și fetele au rămas uimiți, l-au rugat să-i Învețe și pe ei, dar arta-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care-o Înconjura pe după umeri și pe după mijloc. Fata preocupată să Învețe, nici nu simțea când mâna „profesorului” aluneca așa ca din Întâmplare, atingând În treacăt ținuturi necunoscute și complet nepermise. După o selecție riguroasă, Va a ajuns șeful unei fanfare bunuțe, știau cântecele și intrările, „țâganii” cântau după principiul șoferului, „Nu vezi sau nu știi, nu te bagi!”. Casa Maricuței era ea mică, dar În spatele ei se Întindea o grădină mare, frumoasă și chibzuit cultivată. Strugurii verzi-aurii se coceau În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lui moș Lache, se scăldau și se Înspăimântau teribil atunci când erau surprinși de către moș Novac, paznicul și vânătorul din Arșița, cel care uneori avea obiceiul de a trage cu sare după ei. Va mai era preocupat și se mândrea cu fanfara sa și mulți copii au Învățat să cânte din frunză. Valerică era fascinat de cărți, avea fișă la bibliotecă și citea „Contele de Monte Cristo”, un roman greu dar și foarte frumos pentru el. Se și vedea ca Edmond Dantes
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În cazul acesta însă, nu se mai justifică înfrumusețarea simplistă, printr-o retorică imnică, a îndeletnicirii de miner. Versurile par scrise pentru a fi recitate pe o scenă a Festivalului Național „Cântarea României“. Stilul lor este bombastic-răsunător, ca muzica de fanfară. Autoarea eroizează convențional munca minerilor: „Mineri!, în această oră înaltă / aduceți lămpașele, uitate în colbul vremii, / să îndulcească veghea motoarelor... Aduceți lămpașele, peste apele pașilor... // Lângă pragul tăcerii, obelisc, / trăiește o clipă numită amintirea / celor ce încă ascultă în adâncuri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înțelege prin „destine în deplasare“? La ce se referă autorul când vorbește de „un naufragiu iminent“? Întregul roman este scris în acest stil. Intonația frazelor complicate inutil devine tenebroasă atunci când autorul filozofează; ea aduce aminte de marșurile funebre interpretate la fanfară: „Suntem posesorii unei averi antinomice: viața și moartea. De la fusiforma zbatere de aripi a păsării Iris până la descoperirile sacrosancte ale arheologiei sec. XX, absolut totul se subordonează acestei predestinări neantice.“ Culmea este că și descrierea actului sexual suferă de aceeași
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]