835 matches
-
multă. Aveam aerul unui invitat zăpăcit în mare întârziere și care era gata în fine să pătrundă în salonul unei amfitrioane celebre. Portarul mi-a arătat încruntat o scară lungă, dreaptă, suind pieptiș și la capătul căreia se zărea ceva fantomatic înotând într-o lumină albăstrie. Urcam scara grea ca de tribunal din două în două trepte cu ochii la vedenia din capăt, un trup fără cap, fără brațe, cu o aripă doar, o ciungă, care alerga și ale cărei falduri
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
se impune a fi analizat prin cheia triunghiului ce ni-l oferă subtilitățile decizionale și subînțelesurile, în care umanul este subordonat politicului. Deșerticul și insidiosul mister planează, fie însângerat de lacrima neputinței de a-l desfoia, fie învăluit în mantia fantomaticului, pentru a calma mințile înfierbântate. Merită doar să reținem: “Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele”. (Eclesiastul 12.14) Bibliografie: Tatiana Niculescu Bran - Nopțile Patriarhului. Ed. Polirom, Iași, 2011 (Publicat în revista „Dunărea de gos”, Galați, nr.
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
iubire”, Constantin Brâncuși, artistul universal. Lecturând versurile poetului român, ne simțim ca-ntr-o căOătorie „la margine de timp”, îmbiați a vizualiza, cu febra încețosărilor unui timp apus, celebrul atelier al artistului din Impasse Ronsin, cu siluete sculpturale care plutesc fantomatic revărsând străluciri apocaliptice, așa cum ni le-au lăsat descrise și Dora Vallier (critic și istoric de artă), într-o zi de vineri, 4 mai 1956, într-o ultimă întrevedere memorabilă: „nuelque part à côté de l’atelier de Brancusi il
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
individualitate prin intermediul multiplelor forme de ofrandă, ea este cea care își așează pulsația sub apăsarea ontică a plângerilor ce-și revarsă suspinul. Absența sa din ofrande este semnul întunecat al falsității acestora, al vidului de spirit ce le însoțește abandonul fantomatic. Așezate în orizontul existenței de un suflet ce și-a întors în grabă de la ele spectrul, vor rămâne ca simboluri orfane ale unei posesii trecute, ca umbre-eco ale unei apartenețe ce și-a stins multiplele conexiuni. În agitația lumii cotidiene
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce ne inundă pulsația existenței odată cu răpirea noastră de către timp din mijlocul fericirii ce și-a poposit efemer binecuvântarea peste noi, este unul care ne șoptește că totul a durat prea-puțin. Acest sentiment bizar în noblețea tristeții sale ne bântuia fantomatic încă din vremea ancorării noastre în clipa de fericire, dar noi îl alungăm asemeni unui profet nedorit al adevărului. Speranța noastră că bucuria ce ne întâmpină spre a ne îmbrățișa nu ne va părăsi nicicând se dovedește, astfel, iluzorie iar
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
din el, dușman neînduplecat al Mișcării Legionare, dispus să denigreze copios, fără nici o umbră de obiectivitate. Este semnificativ faptul că, așa cum relatează a stat luni întregi cu fiecare din cei strânși de Victor Biriș. Apoi aceștia s-au strâns în fantomaticul comandament de la Aiud care trebuia să conducă toată Mișcarea Legionară din țară. Nu există însă nici o dovadă a conlucrării lui cu Crăciun, ci doar întrebări asupra faptelor povestite de el însuși, a căror răspuns ne conduce spre o astfel de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în tragic și un ton prea sus”, are revelația dureroasă a trădării spiritului prin limbaj. În Simfonia roșie, o mulțime de personaje generice monologhează în jurul unui iminent cataclism. Spaime atavice, reminiscențe ale pogromurilor și viziuni sumbre, premonitorii compun o atmosferă fantomatică, terorizantă, irizată intermitent de licăririle nădejdii. Drama În cimitir exploatează un alt motiv expresionist, epifania sacrului în realități umile, derizorii. Expresionismul pieselor este uneori prea acuzat și insuficient încorporat limbajului dramatic. Nuvelele, înscrise în aceeași paradigmă estetică, se situează într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
această paradoxală manifestare, realul nu e adus înapoi, nu revine într-o reapariție aparentă; el nu se reumple poetic printr-o imposibilă reiterare de sine. Restituirea nu e aici actul reparator, recuperator al unei aboliri, doar forma care ar reabilita, fantomatic, un cuprins nevăzut. Nu cu o redare avem de a face, nu cu repunerea în drepturi - și în vedere - a unui conținut derealizat. Darul golului e o donație absolută, preaplinul unei donații aurorale, ceea ce se dă în retragere, atunci când se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pus cenușa:/ Luna sau inima mea?" Suntem făcuți mai mult din noapte, în op. cit., p. 89). 8 Vol. Pe-o gură de rai (1943), în Emil Botta, Poezii, Editura Eminescu, București, 1979, p. 103. 9 " Suie, suie spre lună/ un fantomatic Demult și veștedul Odată./ Ca un argint ce scris a fost să-mi scape,/ imaginea ta în tremurătoarele ape/ căzu" (Neființei, vol. Pe-o gură de rai, în op. cit., p. 131). 10 "Și tot privind/ această lume fenomenală,/ începe orbirea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
modernă. Încătușată în regulile metodei științifice, gândirea modernă nu a îndrăznit să se aventureze în zone ale formării personalității umane care păreau interzise demersurilor experimentale și interpretărilor raționale, logico-matematice. Gândirea curriculară postmodernă a escaladat cutezător și fără scrupule aceste granițe fantomatice ale spiritului, creând premisele unei noi concepții despre formarea personalității umane și predestinarea omului prin educație și cultură. S-a creat, astfel, un imperiu pedagogic vast care, deocamdată, pare diform și fără orizonturi clar conturate. Dar este un proces aflat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
spre zei cerând ajutor. Orânduirile se schimbă, puteri agresive se înalță sau cad, jocurile politice se fac pe viața oamenilor. Capitalismul și socialismul își extrag puterea din sudoarea și, uneori, chiar din sângele muncitorilor. Trăim pe o suprafață instabilă și fantomatică și mereu căutăm un liman ferm, vorbele și-au pierdut forța consolatoare, faptele sunt contradictorii. Oare în toate aceste rătăciri și deznădejdi nu vom găsi un teritoriu al salvării, un pământ al făgăduinței, neclătinat de alunecări, nemistificat de teorii și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care se pot subscrie acestei categorii ideologiile și diversele religii asupra cărora știința pozitivă nu are cum interveni (doar că cele pomenite trebuie explicate în mod pozitiv). "Miturile sînt sufletele faptelor și pasiunilor noastre, spunea Valéry. Nu putem acționa decît fantomatic." Dar adăuga în Mică scrisoare asupra miturilor, care definește mitul ca "tot ceea ce nu există și nu subzistă decît avînd drept cauză cuvîntul", că "mitul dispare atunci cînd capătă prea multă precizie". Pentru Valéry, știința este cea care face mitul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
aflată la câțiva kilometri, dominată de magnificele morminte ale lui Darius și ale celorlalți regi persani. Băștinașii au poreclit acest loc „Orașul Morților“. Toată partea a doua era inspirată de această vale a morții. Zeus-Krogon și celelalte personaje se perindau fantomatic prin acest loc al amintirilor, unde chiar regii morți apăreau ca Într-un vis. Darius și Xerxes se Întâlneau, cel din urmă copleșit de Înfrângerea persanilor. Darius-tatăl Încearcă să-și consoleze fiul rostind Abaya, Abaya!, care În avestă echivalează cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
revelația catastrofei iminente. În toate locurile publice fumegau mormane enorme de gunoaie necurățate. Întreg orașul duhnea a hoit. Mirosul apăsător era de-a dreptul sufocant. O ceață murdară plutea deasupra stârvurilor și făcea aerul greu, irespirabil; oameni rari se mișcau fantomatic ca prin infern; figurile lor descărnate invocau milă, gesturile lor mecanice nu aveau nici un sens, vocile lor inaudibile păreau că aparțin morților. Am înțeles brusc că ne pierdusem cu toții condiția umană. În acea clisă de murdărie colcăitoare, nu mai eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Toată lumea ?) N-A FOST PENTRU CĂ, ÎNTÂMPLĂTOR, A FOST 14 DECEMBRIE ... N..n. Nu a fost pen-tru-că în-tâm-plă-tor a fost 14 de-cembri-e !!! Ați putea, domnule CaSSian să discutați etiologic fraza disociată ? Îmi adie în minte imaginea unui târg făcut între acel fantomatic FPR și cei cum le spuneți dvs“cu ochi albaștri cum cicoarea”? Nu vi se pare o adiere, așa ... de aranjament KGB-ist, chiar pe un eșichier anagramat? Pag. 262 - “Ziua de 14 Decembrie nu a fost recunoscută pe plan
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
și detaliind semnificațiile punctelor de interferență a celor două forme de temporalitate constată că "balanța dintre imanent și transcendent, dintre uman și suprafiresc înclină către sfera omenească", așa încât poemul Luceafărul apare ca unul al "reabilitării sferei contingentului omenesc în raport cu lumea fantomatică a ideilor omenești", ca în nenumărate alte poeme ale sale. O altă întrebare, în prelungirea celei dintâi, este cea referitoare la preferințele autorului și a opțiunii cititorului pentru una dintre cele două condiții ontice. Examinând lirica, în genere, eminesciană și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cutremurați, ating cu sfințenie lama sabiei, cu trei degete. Isaia rostește solemn: Vă legați! Ne legăm! Jurați! Jurăm! Așa să ne ajute Dumnezău! Așa să ne ajute Dumnezău! Până la moarte! Până la moarte! Luna filtrează printre nouri o lumină pală, rece, fantomatică și umbra crucilor se întinde peste ei, sinistră. Cucuvaia cobește... Apar zorile. Să mergem. 13 "Vin turcii !" Singur... Mi-a povestit Martin Chorazics ambasadorul lui Cazimir... abia reușește să vorbească Duma, gâfâind, și face o pauză să-și tragă sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
altfel, ea nu are decât corespondență aparentă în realitatea memoriei, fiind, de fapt, o creație a imaginarului, pur fantasmală: „Făptură palidă ca lămâița, pierdută în celălalt veac, rătăcită pe Câmpii Elizee vide, îmi stăruie până azi în minte, întrevăzând-o fantomatică, «logodnică de-a pururi», galactică plutind, mai degrabă dezintegrând văzduhul ca o altă Dame blanche, decât pe valuri în curgere moale ca Ofelia, încununată cu rozmarin și anason.“ În creațiile activității inconștiente a bărbatului - după cum observă C. G. Jung, de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
că dânsa se identifica cu sora ideală, socotindu-se fericită că apucase să o cunoască. Datorită mențiunilor ei reiterate, făptura palidă ca lămâița, pierdută în celălalt veac, rătăcită pe Câmpii Elizee vide, îmi stăruie până azi în minte, întrevăzând-o fantomatică, „logodnică de-a pururi“, galactică plutind, mai degrabă dezintegrând văzduhul ca o altă Dame blanche, decât pe valuri în curgere moale ca Ofelia, încununată cu rozmarin și anason. Cea mai veche semnalare scrisă a numelui de Negoițescu am întâlnit-o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
eternizare a lucrurilor și a simțurilor, drept pentru care viziunea metafizică asupra vieții suferă adânc. Un exercițiu de pustiire a eului? Ar fi direct dramatic, încât clipa prezentă ar dispărea mai repede decât închipuirea și chiar decât urma de abur fantomatic. Mizez totuși pe durată pentru ca justificarea lipsei de apreciere a timpului să se evapore ca negura fugărită de lumină, iar sufletul să se roage nestingherit pentru frumusețea momentului înălțător. Îmi vine în sprijin aura romantică a copacilor care e ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vreme nici un cuvânt, și tăcerea aceasta ne apăsa, ne tulbura până la panică“, deoarece acesta „zâmbea ca în vis“. Când aceștia îi vorbesc lui Dasa de strigătul de femeie auzit, acesta începe să geamă, să pronunțe numele femeii. Prin fața lor trece fantomaticul cortegiu de înmormântare. Apoi totul dispare, chiar și bătrânul. Urmează somnul celor trei și trezirea în pădure lângă bungalov: „Nu înțelegeam ce se petrece cu mine. Nu-mi dădeam seama dacă am rămas singur, sau dacă cei doi tovarăși mă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cea dintăiu Duminică după ce ne-am așezat în tabără. Trenul, seara, ne duce prin singurătăți mute, printre dealuri și văi fără locuinți omenești, fără lumină, fără murmurul firii parcă. Peisaje încremenite de vis, negre peisaje moarte, prin care un tren fantomatic trece. Din când în când alergăm pe lângă iazuri sau pe lângă păduri de trestii. Trestiile nu se mișcă, stau neclintite, ca-ntr-un farmec. Iazurile lucii ca oglinzile răsfrâng luna nemișcată din înnalt. O lună ciudată, atârnată parcă în văzduh, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bine”: o persoană bine Îmbrăcată care se mișcă suplu, Îndemânatec, eficientă În orice face, care pare a ascunde ceva - ceva ce nu poți defini foarte bine, ceva, mai știi, care nici nu poate fi definit, un inefabil aparte, steril și fantomatic, persistent ca un miros neplăcut care vine de niciunde și care te supără doar pe tine, aproape un miros „inventat”. Și, pentru că toată lumea se apleacă, râde și se „Înhaită” cu acest personaj, nu rămâne decât să-ți constați propria-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că „fantoma libertății” la care noi, șerbii unui sistem ce semăna mai mult cu un lagăr de concentrare, am visat vreo jumătate de secol, atunci când ea a apărut, nu și-a pierdut, ca să zic așa, În nici un fel caracterul ei „fantomatic”! Criza de care s-a vorbit și scris până la ultrasaturație consistă, poate, În esența ei, În lipsa noastră, a Românilor, de luciditate istorică și psihologică, În incapacitatea noastră de a observa cel puțin două lucruri determinante: Unu, acela că, deși sistemul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
A crezut că va aranja să facă un schimb de locuri, cu mine sau cu Genoiu, pentru a reveni onorabil la revistă. Cu lipsa lui de intuiție cînd e vorba de oameni, n-a observat că de cîtva timp e fantomatic în postul de la teatru. Cu toate acestea, „cazul”, de fapt eșecul său, mă tulbură. Ins inadecvat posturilor de conducere (în care - surprinzător! - a supraviețuit), incapabil de fermitate, „slab” în relațiile cu actorii și actrițele, e totuși, în ciuda acestor lucruri, un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]