543 matches
-
rapidă și este deja înapoi, spălată și pregătită pentru chota hazri, înainte ca bucătarul să-și fi făcut apariția în bucătărie. Este o întârziere temporară. Imediat au fost aduse ceaiul și pâinea prăjită, iar Burra Mem supraveghează despachetarea ceștilor și farfurioarelor, a tacâmurilor și farfuriilor, prima etapă în pregătirea petrecerii oficiale de mâine, din grădină. Două sute de persoane trebuie hrănite și servite cu băuturi, pe peluza din fața casei. Este o sarcină grea, fără îndoială. Dar ea are experiență în astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fotografie de grup, decupată dintr-un periodic numit The Harvest, care-i reprezintă pe misionari bând ceaiul la Hampstead Heath. Domnul și doamna Macfarlane abia se disting dintre celelalte chipuri pe jumătate conturate; stau undeva în spate, cu ceștile și farfurioarele în mână. Pentru câteva minute se întinde pe pat, cu brațele sub cap și se uită la constelația sa de portrete decupate. Știe un joc în care închide ochii pe jumătate sau îi deschide și-i închide repede, adunându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este școala, va trebui să acționeze în conformitate cu principiile care domină aici. Trage aer în piept și strigă: Băieteeee! spre ușa deschisă, ceea ce-l face pe un puști răsuflând greoi să intre cu o tavă de ceai. Puștiul clatină ceștile și farfurioarele, iar Fender Greene îl privește pieziș. — Este un exemplar adorabil, nu? Face cizmele și o omletă grozavă. După ceai, Fender Greene îl însoțește pe Jonathan în fața școlii întregi unde este prezentat, aplaudat și i se cântă: „Luptând pentru glorie Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sale. Nu așa ca unii aflați pe scara aceea... ai putea crede c-au crescut într-o cocină, după cum se poartă. Nu pot ridica un deget fără să fie ajutați, nu-și pot pune haina pe umeraș, nici ceașca și farfurioara pe tavă. Dezordinea pe care o face tânărul Onorabil ... nu că nu ar fi politicos, fiți atenți, are manierele unui înger... dar am intrat odată la el și... să fie oare păcătos? Nu poți spune asta despre un tânăr gentleman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
După ce s-a rezolvat toată lumea, cineva prinde foile cu pioneze de tablă. Fugi de-aici Bruce, face mișto Lennox, dar spre rușinea puțoiului toți par să fie captivați. Mă uit la curva babană, Regina Mărimii, ai cărei ochi sunt ca farfurioarele de dulceață. — Șacu, ascultă puțin, continui eu, urmează gagicile carencearcă să spună a cui pulă e. — Haiso facem! zbiară Regina Mărimii. Îl ginesc pe Lennox care pare lovit, dar nu poasă facă nimic. Chiar și bătrânu Gus se bagă. Peter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a ieșit să ne Întâmpine la fel de călduros și viguros ca de obicei. E tipul clasic de fermier parazit: Îndesat, rubicond, păr alb și barbă, jachetă de tweed, catifea reiată și ghete. — Bună Bruce. — Hector. Ochii i se măresc ca două farfurioare. — Și cum să mă adresez tinerei doamne fermecătoare? — Claire, spune ea. Se aprinde și mai tare la față. — Îmi face o deosebită plăcere și mă simt onorat draga mea, zice el, luându-i mâinile Într-ale lui și conducând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
aspru, în așteptarea celor dintâi balerini ai văzduhului, fulgii. Zarea se înseninează și ultima rază se soare scaldă trupul gălbui al frunzei în mierea dulce a asfințitului. Cerul înghite ultimele corăbii ale călătoarelor. Porumbeii par niște ceșcuțe de porțelan pe farfurioare albe. S-au dus berzele, rândunelele... S-a dus septembrie, măturând stolurile de frunze de pe mormântul uitat. Octombrie își arde torțele arămii în valuri nesfârșite. Copacii au început să tremure când vântul s-a pornit să cânte din naiul scorburilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
așteptau cu ștergare albe de cânepă slujnicuțe tinere de 16-17 ani. După ce oaspeții își clătiră degetele și ghiulurile, gazda bătu de șase ori din palme și-ntr-o clipită se iviră slujnicuțe nu cu mult mai mature decât primele, purtând farfurioare cu dulceață de agrișe și zmeură și pahare aurite cu apă de izvor. Cafea nu se servea, deoarece, deși în Țara Românească lingavii fanarioți o introduseră masiv pe la zaiafeturi o dată cu văcăritul, în Moldova ea nu pătrunsese decât sporadic, sub formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o spunem... Episodul 206 LUAREA îN TIMP Abia sfârși vorba Metodiu, că de după colțul imensei catedrale, o construcție grea, dar nu imposibil de egalat, se ivi cardinalul Damiani, purtând în mâini o tavă de argint pe care se găseau patru farfurioare cu faguri tăiați doi în cruce simplă, iar doi - ca o binevoitoare aluzie la cultul răsăritean al oaspeților - în formă de cruce dublă, grecească. Pe tavă mai abureau patru pahare cu apă rece limpede, laică. — Cardinalul Damiani, un suflet ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
v-o ofer pe-a noastră dublă, căci noi nu suntem obișnuiți cu atâta miere. Dacă așa doriți, cu plăcere - spuse Damiani, căruia-i sclipiră ochii de poftă de când văzu că-i revine un fagure dublu. Luară fiecare câte-o farfurioară și-o vreme se auzi numai clinchetul suav, cuviincios al lingurițelor. Dacă am înțeles bine, vă numiți Metodiu - spuse cardinalul Damiani, desprinzând cu dibăcie unul dintre brațele crucii duble și săltându-l în linguriță. — întocmai - răspunse Metodiu. — Este, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Își croia din nou drum pornind din capul pieptului. Nu mai exista nici o Îndoială că-mi uitasem și propriul nume. Singurul lucru care mi-a mai rămas Îl constituia conștiința faptului că eram totuși EU. Ceșcuța sări dintr-o dată de pe farfurioară cu un zăngănit. Bine că era goală și nu s-a spart... Nu-mi dau seama cum s-a Întîmplat, dar presupun că a sărit o data cu genuchiul meu și dacă așa stăteau lucrurile, Înseamnă că și eu am sărit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și neobișnuite.“ Și pentru că toate poveștile se deapănă alene de pe un mosor nevăzut, Diem Chau s-a gândit să le țeasă cu răbdare infinită, într-un ritual numai de ea știut. Astfel că, după o înghițitură de ceai verde, pe farfurioară se îndepărtează o fată cu cozi lungi și negre, iar din ceșcuța tapisată cu mătase zâmbesc doi pantofiori roșii, îmbujorați stingher. Siluete fără chip, mâini desprinse de trup și o ață roșie, subțire ca o închipuire, care leagă oameni, povești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
răsuflarea... Avea un efect soporofic... dormeam amândoi în neștire, uneori câte un ceas întreg... La trezire îl dam jos de pe mine, el nedorind asta, prinzându-se cu ghiarele, disperat parcă, de ploverul gros de lână... Îl calmam cu câte o farfurioară de lapte proaspăt. Cu o limbă mică, aspră, lipăia cu poftă porția și miorlăia să îi mai dau... Muțeasca apărea și dânsa de prin vreun ungher și cerșea, ridicând grațioasă o lăbuță din față, lapte... Era băutura lor preferată... Din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
care nu o putea ascunde cu toată străduința ei sinceră. Intuind parcă la ce gândea musafirul sosit pe neașteptate și ca urmare a unei întâmplări nedorite de nimeni, hotărî să vorbească după ce bău doar două înghițituri mici de cafea. Împinse farfurioara cu ceașca aproape plină, tuși sec și îl privi pe doctor cu un plus de bunăvoință. Instinctiv, simțea că poate avea încredere în el, că poate și trebuie să-i vorbească despre băiat. Nu-i venea ușor, pentru că era nevoită
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a simțit jenată și i-a fost greu să treacă peste acest moment. A băut puțină apă, cu înghițituri mici, privind în gol. A întins mâna să așeze paharul la locul său. Îi tremura puternic. Clinchetul sticlei la contactul cu farfurioara parcă a trezit-o dintr-un vis. Și-a cerut scuze și a privit-o pe Iuliana întrebător. Fata a îndemnat-o să continue povestirea, clipind întrun anumit fel. - Era la munte, undeva, la Sinaia sau la Bușteni. Era fericit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
plăcere, un ceai fierbinte, parcă mai simt frigul de ieri din tren, răspunde, fără fasoane, Dora. S-a făcut, revin imediat. Ciprian dispare doar pentru câteva clipe și intră încărcat cu o tavă mare pe care tronează un samovar și farfurioare cu bunătăți : zacuscă, brânză telemea, felioare de cârnaț, șuncă și tobă, mici găvănoase cu dulcețuri și miere. Totul pare să o fi așteptat pe Dora cu grijă și delicată atenție. Dragoș a trecut de dimineață pe aici, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cana cu ciorbă. Ba da, e bună, dar eu nu mai pot. Mazărea nu-i plăcuse niciodată Carminei, consumă numai cârnatul. Ei, n-am făcut excese, aprecie la sfârșit. O mâncare caldă și la ore fixe înseamnă foarte mult. Sub farfurioara în care era brioșa, observă un șervețel și amănuntul o ferici de-a binelea. Mulțumită, întinse mâna către triunghiul alb, îl împături și-și tamponă cu el buzele. Atunci observă că femeia din fața ei, care aștepta să-i fie adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se bucură cu toată ființa era de fapt atâta umilință în izbânda ei ascunsă! Carmina își unse o felie de pâine cu zacuscă de vinete, mușca, mesteca, privea în dulăpiorul cu vase, ceștile desperecheate întoarse cu fața în jos pe farfurioară. Ba o să mă duc, spuse, o să mă duc până se termină de cules via. O să mă duc. Tatăl își tampona buzele cu șervețelul. Ridică privirea către fereastră. Caisul își mișca ușurel crengile. Dar el nu la crengile caisului se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de piciorul unei rândunici care-și făcuse cuib sub streașina casei lui un fir de ață albastră și în anul următor aceeași făptură a venit la cuib. Avea ața? Sigur c-o avea. Pe același picior? Ha, ha, ha, bună. Farfurioara cu orez era pătrată, cu două dungi verzui pe margini. Lingurița o fi inoxidabilă? Da de unde! Era o linguriță ușoară din aluminiu, inestetică, n-ar fi luat-o nimeni acasă. Viorel prinse servieta și salutând cu plecăciuni ostentative pe tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bogată și de nuanțele plăcute și stranii ale părului, uita să mai contemple în amănunt figura. Asta însemna că va face o bună impresie a doua zi. Ai adus mica fugară? A întrebat ea radiind de fericire și abandonând în farfurioară țigara, a venit către Carmina și a sărutat-o fugitiv pe obraz. Ți-am adus rochia de la croitoreasă e în camera Fanei, poți s-o probezi. Nu acum, a intervenit prompt Ovidiu. Diseară are destulă vreme. Ce știi tu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ah, și mai trebuie să fac o listă, adesea vin în oraș și uit ce-mi propusesem să cumpăr, Dimitrie mereu îmi spune, nu ești deloc organizată și acesta-i adevărul adevărat. Ovidiu își terminase cafeaua. A așezat ceșcuța cu farfurioara pe masă. Trebuie să mergem și noi, s-a adresat el Carminei. Mai avem o mulțime de treburi. S-a ridicat, s-a apropiat de Fana și aplecându-se, i-a sărutat obrazul. Mulțumim pentru masă, iubita, a fost delicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
riduri avea un aer nefericit. Gestionarul o privea printre zăbrelele geamului Cine știe ce probleme o fi având și dumneaei. Căută cârpa, șterse mușamaua de pe masă, apoi luă una câte una ceștile și le puse pe etajeră cu fața în jos pe farfurioara lor. La subsol nu mai venise nimeni. Avea timp să se așeze și el pe scaun și să aprindă o țigară. Doctorul îi interzisese să mai fumeze, avea probleme serioase cu inima, soția însă fusese mai mărinimoasă, știuse că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aș fi fost eu: bancnotele constituiau chiria pe o lună și țigările fuseseră fumate chiar de subsemnatul. Pe blatul de bucătărie era o plăcintă atât de crescută, de parcă ar fi fost pregătită de un cofetar În somn. Dora scosese niște farfurioare și pahare de cristal. Lângă șervete erau niște lingurițe și un obiect de metal pe care nu-l puteam identifica, dar care părea o paletă pentru prăjituri. Pe masă era tabachera, iar pe podea, un scaun răsturnat. Habar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rafturile, până când s-au oprit asupra unui serviciu de ceai din sticlă. Și acesta se afla pe lista lucrurilor pe care nu putea rezista să nu le cumpere: cești de ceai din sticlă, cu steluțe aurite, lingurițe subțiri, delicate și farfurioare fragile, cu margini aurite. Probabil că aveau deja pe puțin vreo treizeci de servicii de ceai din sticlă acasă, toate cumpărate de ea. Însă nu vedea nimic rău În a cumpăra Încă unul, fiindcă se spărgeau atât de ușor. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
citi oricând. Cafelele au fost făcute, a lui Armanoush fără zahăr, a Asyei cu o groază, deși cea din urmă nu voia să i se citească. Lucrul care-o interesa era cofeina, nu soarta. După ce Armanoush și-a terminat cafeaua, farfurioara a fost așezată deasupra ceștii, ținută strâns și rotită astfel Încât să descrie trei cercuri orizontale; apoi ceașca a fost Întoarsă cu fundul În sus deasupra farfuriei, iar zațul lăsat să se scurgă Încet, alcătuind tot felul de desene. După aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]