879 matches
-
alegerile din 19 noiembrie 1946” când, „...Sub protecția armatei sovietice, puținii comuniști se agită, fac tărăboi ca la bâlci, dar lumea, majoritatea zdrobitoare, nu agrează politica deservită Moscovei...”. Iată-l, deci, pe învățătorul și ostașul Mânăstireanu devenit „slugă la chiaburi... fascist... legionar...”. Și autorul volumului consemnează subliniat: „Așa am intrat în cea mai neagră noapte a istoriei noastre contemporane!” Retrăiește evenimente dramatice „postbelice” precum cele referitoare la procesul „Trădării Naționale” de care lua cunoștință fiind la tratament balnear la Eforie-Sud: „...urmăream
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fost un dar de la Agnes Smedley, admiratoarea străină a lui Mao. Mireasa merge să dea sonorul mai încet. Apoi se plimbă de colo până colo, încercând să se alăture discuțiilor. Ascultă și prinde momentul să-și insereze remarcile. Întreabă de fasciștii din Europa. Vrea să știe când s-ar putea să atace din nou Chiang Kai-shek. Întreabă: Cât vor ține proviziile lui Chiang Kai-shek? Câți bani sunt dispuși occidentalii să verse în puțul fără fund al lui Chiang Kai-shek? Nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu forța pe celălalt? răspunse mirat. Vorbești de libertate politică, așa cum o vede o studentă în campus și baruri, dar nu cum o vede un om care s-a considerat cu adevărat liber întotdeauna, indiferent dacă la putere sunt francezii, fasciștii sau comuniștii... Colonelul Duperey, chiar dacă era un „colonialist“, ar fi știut să respecte mai mult tradițiile acestui targuí decât porcul de căpitan Kaleb, care a luptat pentru independență... — Nu-l poți da de exemplu pe Kaleb. Era o canalie. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Alah. Dacă n-ar fi așa, nu i-ar fi făcut lași, hoți și servili. Iar pe noi nu ne-ar fi făcut curajoși, cinstiți și mândri. Fir-ar să fie! exclamă. Ai fi putut fi cel mai fanatic dintre fasciști... Ce e un fascist? — Cel care afirmă că rasa lui e superioară tuturor celorlalte. — în cazul ăsta, sunt fascist. — Ești, într-adevăr, admise convins. Deși sunt sigur că, dacă ai știi ce înseamnă cu adevărat, ai renunța. — De ce? Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi așa, nu i-ar fi făcut lași, hoți și servili. Iar pe noi nu ne-ar fi făcut curajoși, cinstiți și mândri. Fir-ar să fie! exclamă. Ai fi putut fi cel mai fanatic dintre fasciști... Ce e un fascist? — Cel care afirmă că rasa lui e superioară tuturor celorlalte. — în cazul ăsta, sunt fascist. — Ești, într-adevăr, admise convins. Deși sunt sigur că, dacă ai știi ce înseamnă cu adevărat, ai renunța. — De ce? Asta nu e ceva ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care nu i le mai văzusem. Se ghemuise În haina lui mare, mucitorească, de parcă ar fi căutat În ea o alinare. Peticele de plastic portocaliu forforescent de pe umeri captau lumina lămpii cu abajur verde, care atârna direct deasupra mesei noastre. — Fasciști nenorociți, spuse el din reflex. Primul lucru pe care-l Învățai atunci când te alăturai socialiștilor era să răspunzi automat așa, ori de câte ori se menționa cuvântul „poliție“. Bănuiesc că deprinderea asta putea deveni oarecum obositoare În cazul În care erau strânși mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
recolta și apoi iarăși se mărșăluia. Existau anumite zile când se mărșăluia mai mult ca de obicei. Ziua de naștere a tovarășului, ziua muncii, ziua națională, atunci am dat noi dovadă de eroism și ne-am eliberat de sub jugul fascist. Fasciștii erau altfel decât noi. Veneau din Apus, însă noi nu i-am vrut, deci am întors armele contra lor. Așa ne-a povestit profesoara noastră de istorie, cea căreia îi luceau ochii într-un anume fel când se ducea tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tovarășului. Își țineau la piept armele, ai fi zis că sunt niște jucării. Pe tancuri, soarele de august arunca pete de lumină care te orbeau. Totul arăta simplu și ușor, ca un joc. Precis că așa îi alungaserăm și pe fasciști. Steagurile din capitală erau roșii, Steaguri de partid. Din mulțimea de oameni care veneau în urmă se desprindeau totdeauna doi șoimi ai patriei, care dădeau fuge la tribună, urcau treptele și le ofereau tovarășului și soției sale buchete de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
plecase să-l caute pe tovarășul secretar de partid. Acela fusese înainte bețivul satului și mai târziu se împăunase cu minciuni sfruntate, însă comuniștii habar n-aveau și l-au crezut pe cuvânt, când el a declarat că opusese rezistență fasciștilor, căci doar strigase pe uliță «Heilt Hitler!», cum ar veni, «Duceți-l pe Hitler la doctor». Nimeni nu cercetase dacă într-adevăr el știa nemțește și de unde anume putuse afla salutul nazist și, uite așa, peste noapte, bețivul satului s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a fost băiat căruia să-i plac așa. Toți zic că arăt ca o puștancă din școala primară sau ca una scăpată dintr-un lagăr de concentrare. De ce le-o fi plăcând băieților fetele cu părul lung? Sunt toți niște fasciști, zău că da. De ce consideră băieții că fetele cu părul lung sunt mai rafinate, mai dulci, mai feminine? Să știi că eu cunosc vreo două sute cincizeci de fete cu părul lung, care sunt cumplit de vulgare. Crede-mă că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mi-a dat peste mână și a scos din portofel o bancnotă de zece mii de yeni, nou-nouță. — Lasă-mă pe mine, spuse ea. Tocmai am încasat niște bani și, în plus, eu te-am invitat. Mă rog, dacă ești un fascist încăpățânat și nu-ți place să-ți fac\ cinste o femeie... — Bine, e în ordine. — Și nici măcar nu te-am lăsat să mi-o bagi. — Pentru că e mare și tare. — Ai dreptate, spuse Midori. Pentru că e mare și tare. Fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
foarte curajos și foarte tîmpit. — Arată-mi-l. — Acolo, la masa aia cu aviatori. — Care-i el? — Cel cu fața maronie. Cu șapca așezată Într-o parte. Ăla care rîde acum. — Și e fascist? — Da. — N-am mai văzut un fascist atît de aproape de cînd cu Fuentes del Ebro. Este mulți fascist aici? — Mai apar cîțiva din cînd În cînd. — Bea ca tine. Noi bem asta, alți oameni cred că sîntem fasciști, Ă? Auzi, ai fost vreodată În America de Sud, pe coasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aia cu aviatori. — Care-i el? — Cel cu fața maronie. Cu șapca așezată Într-o parte. Ăla care rîde acum. — Și e fascist? — Da. — N-am mai văzut un fascist atît de aproape de cînd cu Fuentes del Ebro. Este mulți fascist aici? — Mai apar cîțiva din cînd În cînd. — Bea ca tine. Noi bem asta, alți oameni cred că sîntem fasciști, Ă? Auzi, ai fost vreodată În America de Sud, pe coasta de vest, la Magallanes? Nu. — E frumos. Doar că prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ce decizii ar lua oamenii Într-un astfel de caz fusese demult satisfăcută, și Încă Într-un mod rușinos. M-am Întors către John fărĂ să mă mai uit la masa la care stătea Luis Delgado. Știam că zburase alături de fasciști mai mult de un an și uite-l acum, În uniforma fidelilor, vorbind cu alți trei tineri aviatori fideli, din ultima promoție, antrenată În Franța. Nici unul dintre puștii Ăștia noi nu-l cunoștea și mă-ntrebam dacă venise să-ncerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de linia umerilor tîrÎndu-mă pe coate În timp ce gloanțele mușcau din zidul de cărĂmidă pe care-l aveam În spate și ridicînd de două ori praf chiar lîngă mine. Dumnezeu știe de ce, noi executam cele mai grele atacuri după-amiaza, cînd fasciștii aveau soarele În spate - și se reflecta În lentilele camerelor noastre făcÎndu-le să strălucească precum un heliograf - și maurii deschideau focul imediat ce vedeau camera strălucind. Știau tot ce era de știut despre flash-urile camerelor sau ale ochelarior ofițerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
E cel mai mic dintre băieții mei. Are douăzeci de ani. — Din ce partid faci parte, tovarășe? Îl Întrebă Al. — Din nici unu’. Da’ băiatu’ meu e comunist. — Și eu, spuse Al. Tovarășe, ofensiva e Încă indecisă. E foarte greu. Fasciștii se țin tare pe poziții. Voi, cei din ariergardă, trebuie să rămÎneți la fel de fermi pe cît vom fi noi pe front. S-ar putea să nu cucerim chiar acum pozițiile dorite, dar le-am demonstrat că avem o armată capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ai ajuns Înapoi În cazarmă? — Nu mă-ntrebați, spuse Cheliuță foarte demn. M-am Întors cu o mașină a brigăzii a douășpea. După descinderea efectuată cu pa-ra-șu-ta-mi de Încredere, printre cei de la sol exista tedința de a mă lua drept fascist, din cauza inabilității mele de a stăpÎni spalimbaniola. Dar aceste dificultăți au fost Înlăturate cu diplomație de Îndată ce s-au convins asupra identității mele, și atunci am fost tratat cu o Înaltă considerație foarte rar Întîlnită. O, Doamne, să fi văzut Junker-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
război ai nevoie de disciplină. Și ar trebui să murim ca să menținem disciplina asta? — FĂră disciplină am muri oricum cu toții. — Există disciplină și disciplină. Ascultă-mă. În februarie eram tot aici unde ne aflăm și acum, doar că atunci atacau fasciștii. Ne-au Împins de pe dealurile astea pe care ați Încercat să le luați azi voi, internaționalii, și n-ați reușit. Ne-au Împins pînĂ aici, pe creasta asta. Atunci au venit internaționalii și au luat primele linii. — Știu asta. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bun. M-am trezit În mijlocul Revoluției sau, cel puțin, al celei mai uimitoare simulări a ei care a avut loc vreodată, căutând o credință onorabilă. Am socotit că-i onorabil să participi la adunări și marșuri, am strigat Împreună cu ceilalți: „Fasciști, burghezi, multe zile nu aveți!”, n-am aruncat cu pietre de pavaj sau cu bile de metal fiindcă Întotdeauna mi-a fost frică să nu-mi facă și mie alții ceea ce le făceam eu lor, dar simțeam un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
umorul lui. O dată, Însă, pe coridoarele universității, am spus că, după ce te tot culci cu Krupskaia, sfârșești prin a scrie o hârțoagă ca Materialism și empiriocriticism. Am riscat să fiu luat la bătaie și mi-au zis că eram un fascist. Mi-a zis-o un individ Înalt, cu mustăți de tătar. Mi-l amintesc foarte bine, acum s-a ras complet și ține de o comunitate unde se Împletesc coșuri. Reevoc stările de atunci numai ca să reconstitui În ce dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dacă ți se pare o lucrare demnă de luat În seamă.” „De ce vă Încredeți În mine?” „Cine ți-a spus că mă Încred? Dar dacă vii, mă Încred. Mă Încred În curiozitate.” Intră un student, cu fața descompusă: „Tovarăși, sunt fasciști aici, pe cheiul Naviglio, cu lanțuri!” „Îi zdrobesc”, zise tipul cu mustață de tătăr care mă amenințase În legătură cu Lenin. „Haideți, tovarăși!” Toți ieșiră. „Ce facem? Mergem?”, am Întrebat, culpabilizat. „Nu”, zise Belbo. „Sunt alarme pe care le stârnește Pilade ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pentru că guvernul Îi persecută.” Fata Îl fixă pe Diotallevi cu Înțelegere și-mi trecu mie hârtia. Diotallevi se destinse. „Cine sunt ăștia?” am Întrebat. „Cum cine sunt? Niște tovarăși argentinieni”. „Da, dar din ce grup?” „Taquara, nu?” „Păi Taquara sunt fasciști”, mă hazardai, din câte știam eu. „Fascistule”, Îmi șuieră fata cu ură. Și plecă. „Dar, În fine, Templierii ăștia erau niște sărăcuți?”, Întrebă Diotallevi. „Nu”, spusei, „e vina mea, am Încercat să fac povestea mai vioaie. Ceea ce am spus privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe atunci compromisurile teritoriale erau multe) ca stânga să nu depășească anumite granițe ideale ce fuseseră trasate În centrul orașului Milano. Într-un anumit perimetru se mișcau contestatarii, În timp ce dincolo de piața Augusto și În toată zona pieței San Babila staționau fasciștii. Dacă cineva trecea linia aveau loc incidente, dar În rest nu se Întâmpla nimic, la fel ca Între dresor și leu. Noi credem de obicei că dresorul e atacat de leu, acesta fiind foarte feroce, și că apoi el Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la calea ferată. Înțeleg că, dacă trag dinspre munte, foarte de sus, departe, spre vale, trebuie să fugi la deal: cu cât urci, cu atât proiectilele Îți trec mai sus pe deasupra capului. Bunică-mea, În timpul unui schimb de focuri Între fasciști și partizani, care se Înfruntau din cele două părți ale unui lan de porumb, a avut o idee sublimă: fiindcă În orice parte ar fi fugit risca să se aleagă cu vreun glonte rătăcit, s-a aruncat la pământ În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de un șef al badoglienilor, unul Terzi (un supranume, bineînțeles, cum se obișnuia atunci, și mulți ziceau că și-l luase de la Terzi acela din desenele animate, prietenul lui Dick Fulmine), fost plutonier de carabinieri, care, În primele lupte Împotriva fasciștilor și a trupelor SS, Își pierduse un picior și comanda toate brigăzile de pe colinele din jurul târgului ***. Și iată că se Întâmplă povestea aia urâtă. Într-o zi, partizanii se arătară În târg. Coborâseră de pe coline și se vânturau pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]