1,054 matches
-
pumnalul și Îl ridică În lumina făcliilor. Nu, nu se Înșelase. Pe mânerul lui erau incrustate două semne distincte: scutul și spada. În seara următoare, familia Frassetti participă la balul Signoriei, care aduna nobilimea Înaltă a Veneției În cele mai fastuoase costumații și cu cele mai elegante măști cu putință. Majoritatea erau măști de Murano, realizate dintr-o ceramică fină, În culori vii sau pastelate, cu forma ochilor mult alungită, ceea ce transforma chipul Într-un portret straniu, Încremenit Într-o atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Bogdan. Era Încă roșie la față și simțea că acasă, la Murgești, i-ar fi aruncat contesei o sabie și i-ar fi strigat „Apără-te, dacă te țin puterile!”. Dar se afla la Veneția, Într-una dintre cele mai fastuoase săli ale Europei, Într-o societate Înaltă și strălucitoare, care purta măști și dansa pe muzica de violină și de clavecin. Măștile o Îngrozeau. I se părea că ascund doar răutate, viclenie, ironie, dispreț. Ar fi vrut să părăsească balul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
din estul Europei, spre a trimite vești despre cele ce se văd cu ochiul liber. Caravana noastră a fost o bună ocazie pentru el de a călători În tihnă. Din spatele carelor, sosi călare pe un cal negru, Îmbrăcat cu un fastuos costum venețian, un tânăr ce părea a avea În jur de 25 de ani, cu părul lung, Închis, și cu un chip senin, zâmbitor, parcă mereu pus pe șotii. Francisco făcu prezentările. Tânărul zâmbi și mai larg. - Am auzit lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sărbătoresc. Mirosea a pomi Înfloriți, a parfumuri tari, a mare sărată mângâiată de soare, a călătorie spre sud, În țări exotice și luminoase. Întregul vas era o chemare spre depărtări. Pe străzi era plin de lume, dar o lume elegantă, fastuoasă, Îmbrăcată În costume fine, de mătase, atlaz și catifea, o lume de mantii albastre și roșii, de șaluri mov și portocalii, aruncate pe umeri adeseori descoperiți, o lume de săbii de paradă, În teci sclipitoare, cu mânere scânteind de pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
casele din jur. Dar și mai mulți fugeau spre Palatul ducal. Oană simți și el că acolo este un pericol și mai mare. Nu mai putea Întârzia aici. Alexandru se Întoarse cu doi bărbați care purtau bărbi și erau Îmbrăcați fastuos. - Contele Loredan și vărul domniei sale, medic! spuse copilul, Încercând să-și tragă sufletul. Cei doi se aplecară asupra bătrânului Matteo. - Alexandru, spuse Oană grăbit, trebuie să plec. - Iar?! Întrebă, exasperat, băiatul. Ce se Întâmplă aici? Cine e omul ucis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Cifra războinicilor trimiși de Mahomed trecea cu mult de o sută de mii. O astfel de armată nu putea fi nici măcar imaginată. Întreaga Europă nu putea ridica atâția luptători. Iar aici nu era nici urmă din Europa ambasadelor, a soliilor fastuoase, a catedralelor și a concertelor la clavecin. Doar Veneția opunea rezistență, pe mări, imensului atac dinspre Răsărit. Nimic nu avea să se schimbe Într-o lună sau două. Dar, Într-o lună sau două, știau cu toții, nu vor mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de bătrâni, femei și copii care fugeau din calea primejdiei. Unii aveau căruțe În care Înghesuiseră tot ce putuseră, alții mergeau pe jos sau călare pe cai. Alexandru privea, tăcut, spectacolul sfâșietor al bejeniei. Era cu totul altceva decât spectacolul fastuos al Veneției. Era inversul carnavalului. O Întoarcere dureroasă spre adevărul timpului real. Privi chipurile oamenilor pe lângă care treceau. Nu era nevoie de nici un efort de imaginație pentru realizarea acestor portrete. Erau doar ipostaze ale tristeții. Ale Încercării de a evada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
onorabil, după circa două luni de ucenicie, până în fatidica zi de 23 iunie. O mare firmă de medicamente lansa un nou medicament vasodilatator. Directori de clinică și cardiologi renumiți din toată lumea erau prezenți pentru trei zile la Geneva. Excursiile, mesele fastuoase și verificările de conturi dormind în băncile private erau agrementate cu două-trei prezentări ale medicamentului miracol, pe care le suportau cu stoicism. Era prima reuniune de acest nivel la care mi se acordase o oarecare autonomie, în sensul că nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
1500, păstrat la Muzeul de Istorie Militară, și cel de la mânăstirea Zografu. Dacă mai adăogăm cele trei nebedernițe și un omofor, care se păstrează la Putna, ne dăm seama de valoarea extraordinară a acestui Muzeu de artă medievală românească. Veșmintele. Fastuoasă trebuie să fi fost și viața la curtea domnului Moldovei, așa cum se poate deduce din portretele votive de la Pătrăuți, Sfântul Ilie, Voroneț și Dobrovăț și, mai ales, cum anume este înfățișat domnul în Tetraevanghelul de la Humor. Până în a doua jumătate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a cărei răscroială cade mai jos de talie, tivită la poale și la mâneci cu hermină. Încălțămintea e din stofă (sau din piele fină) de culoare roșie, culoarea purtată de monarhi. În biserică s-a moștenit Bizanțul cu ceremonialul lui fastuos. Odăjdiile din stofe scumpe, cusute cu fir de aur, argint și de mătase, mitrele purtate de înalții ierarhi fiind împodobite cu pietre scumpe, fac ca încoronarea domnului să repete ceremonialul împărătesc. Comerțul dintre Orient și Occident, ale cărui căi se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dineul a fost superb, sfârșindu-se cu dans, în care Hedi a strălucit arătând tuturor că își respectă propria natură, indiferent de ce se spune despre ea, veselă și generoasă, pentru că a plătit mereu cu munca ei totul, chiar și petrecerea fastuoasă la care a invitat nu numai familia, ci și prietenii, ca mine și Andrei, și mulți alții. 17 iunie 1994. Ralf mi-a telefonat de la Bruxelles. Lionel a murit în brațele lui, în fața fidelilor din biserica sa, în marea sală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din primii ani ai veacului al XIX-lea“29. De asemenea, se mai pot observa câteva ferestre, dintre care unele au fost zidite în vremea unor reparații ulterioare. Întorcându-ne la decorația documentului ce adăpostește acest portret votiv, remarcăm decorul fastuos al invocației simbolice, care, prin prezența mâinii, ținând vrejul ramificat, trimite la sursa de inspirație - manuscrisele miniate în această vreme. Pe acest drum nu a fost greu să se găsească și mediul artistic care a făcut posibilă realizarea acestor miniaturi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unei prăbușiri cu delirante rătăciri și reveniri. Aparent, suita titlurilor romanești e fără legătură. Dar numitorul lor comun e ușor sesizabil; sunt tustrele parabole ale puterii. Și, odată cu Princepele, începe o altă etapă a receptării realului. Săptămâna nebunilor vorbește în fastuosul decor al agoniei despre voluptatea stingerii unui suflet otrăvit. E aici o lume letargică, aflată sub pecetea implacabilă a morții. Cartea, impregnată de filosofie thanatică, este romanul unei devorante iubiri și, în același timp, al unei mari farse, măștile și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
patimi, viclenii și cruzimi, orgolii, ambiții, ipocrizii, de intrigi și lupte pentru putere, adevăratul chip a ceea ce se ascunde „sub strălucirea purpurei bizantine”, acolo, în jurul tronului împărătesc, a cărui fascinație orbește, distruge. La Emanoil Bucuța, pretextul etnografic generează o poematizare fastuos calofilă (revărsare de detalii plastice, într-o cuprindere barocă, sinteză de reverie și ceremonial) a „spațiului” dobrogean (Fuga lui Șefki). E multă culoare și atmosferă balcanică, dar și, mai larg, orientală, în proza lui Panait Istrati: o mobilitate picarescă specifică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
activează ca profesor la Conservatorul de Muzică și Declamație. În 1927 este declarat societar de onoare, iar după câțiva ani - societar pe viață al Teatrului Național. A avut un fiu, Constantin C. Nottara, compozitor. De la o manieră grandilocventă, cu gesticulație fastuoasă, actorul N., impresionând mereu prin măștile pe care și le compune, prin maiestatea ținutei și rostirea cantabilă, plină de virtuozități, evoluează spre un joc mai realist, mai puțin preocupat de plastica exterioară, mai interiorizat. Era, pe scenă, un adevărat creator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288477_a_289806]
-
însoțeau, dar și în fața papei, pus în imposibilitatea de a respinge ceea ce fusese deja împlinit, nevoit să cedeze, mai mult chiar, să le organizeze tinerilor o cununie 172 Ibidem, p. 113. 173 Ibidem, p.114. 174 Ibidem. 175 Ibidem. 70 fastuoasă - „nuntiră ca-n povești”176. La sfârșitul celei de-a doua zile, Pampinea cântă despre o iubire împlinită, fericită, despre doi îndrăgostiți care nu concep să nu fie alături și dincolo de moarte. Regina primei zile este fascinată de bogăția aforistică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lucrează concentrat, practică un fel de homeopatie polemică iar Eminescu are voluptatea desfășurărilor ample. În sfârșit, pe când unul e scriptic (Arghezi), celălalt e oral (Eminescu) (s.n.). Altfel spus, în timp ce unul cioplește tacticos în fibra cuvântului tablele legii, altul regizează spectacole fastuoase în forum"215. Cu aceste considerații încheie Monica Spiridon studiul asupra publicisticii eminesciene, lăsând, în continuare, textele atent selecționate să vorbească de la sine. Fără să dezvolte ideea, exegeta a intuit corect nevoia de a separa două planuri esențiale: unul ține
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
transpunere brută, stilizarea fiind realizată de Barbu Cioculescu. Versiunea românească este rezultatul unei laborioase căutări a celor mai fericite echivalențe, care să respecte cu naturalețe faimoasele perioade proustiene. Eruditul traducător „a făcut să răsune limba noastră într-o bogată și fastuoasă orchestrație”, păstrând „pretutindeni grațiile și subțirimile originalului” (Tudor Vianu). C. a mai dat traduceri din Pierre Choderlos De Laclos, André Maurois, Jakob Wassermann, Charles Dickens și W. Deeping. În diverse reviste, au rămas cronicile sale muzicale și câteva eseuri literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286256_a_287585]
-
hainele rupte, cu chipul obosit și murdar din cauza călătoriei. În Rugătoarele de Eschil, regele din Argos căruia Danaos ce vine din Egipt împreună cu fiicele sale îi cere protecție, strigă la el: "De unde vine trupa asta îmbrăcată altfel decât grecii, împodobită fastuos cu haine și acoperăminte barbare și căreia eu îi vorbesc? Nu așa se îmbracă femeile nici în Argos și nici în alt ținut al Greciei.. .Și totuși cum ați îndrăznit, să veniți aici fără heralzi, soli și călăuze asta mă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
xenia legat de Nestor prin tatăl său52. Asemănarea fiului cu tatăl său va juca în mai multe rânduri în Odiseea un rol de adevărat pașaport, permițând stabilirea unor legături de recunoaștere foarte puternice. Dacă ospitalitatea lui Nestor este mai puțin fastuoasă decât cea a lui Menelau, ea este în schimb exemplară: străinul a fost primit de cum a sosit, i s-a luat mâna, a fost așezat pe locul de onoare, are dreptul la o baie, la haine curate și pentru plecare
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care un sânge crunt și radios o stropește!" Acest citat din Herodiada de Mallarmé dat de Mandiargues atrage atenția asupra caracterului însuși al actriței care nu numai că joacă Andromaca de Racine, dar amestecă și oarece miresme din Salomeea, desfășurând fastuosul alegoric al șarpelui pentru a ajunge la această viziune a "unui sex căscat și care arată spectatorului că labiile sale sunt date cu un roșu aprins ca cireașa ca și buzele strâmbate de o grimasă". Ca și Salomeea care nu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
din măruntaiele casei se ridică un zgomot adânc și surd care îmi dădu fiori". Ceea ce o caracterizează este totodată o antică noblețe și o stare de derăpănare; mobilele sunt disparate, marile fresce "de înaltă clasă"434 sunt pe jumătate șterse. "Fastuoasa părăsire" dă o impresie de nuditate 435. Locuința învăluie subiectul în atmosfera sa sumbră, îl domină și îl închide: "nu mi-era greu să înțeleg că era dintre acele case despre care proprietarul nu putea să se laude că le
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
putere sunt desemnați alternativ în fiecare colectiv de rudenie, pentru o perioadă de un an, fiind întronați abia în ultima zi a "domniei" lor, chiar înainte de a fi detronați. Sunt supuși apoi unei serioase amenzi care ruinează colectivul familial. Deosebit de fastuoasă și determinând o largă distribuire de mâncare și băutură, ceremonia în sine este unul din evenimentele în care sunt delapidați în mod colectiv banii proveniți din implicații personale în salariat sau în cultura cafelei. Dacă satele în cauză prezintă o
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
au alungat și umilit să se îmbolnăvească și să-și piardă forțele. Deschiderea economică timidă a țării în 1986 aceasta angajându-se pe calea "socialismului de piață" (trasat de China încă din 1978) marchează în anii care urmează o reîntoarcere fastuoasă a cultelor de posesiune: căsătoriile cu spiritele, foarte oneroase, se înmulțesc, generând un număr considerabil de mediumuri ieșite din categorii foarte diverse ale populației (bărbați, femei, celibatari, tineri și vârstnici, din toate straturile sociale). Inventarea de noi spirite se inspiră
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
revers radical al Infernului; Ileana Mălăncioiu, statornic instalată în funerar, acționează unidirecțional, exorcizând în modul său particular, adică transferând realul în spectral și fantastic. Nici o consonanță cu mioriticul, acesta sfârșind într-o pacificare sui generis, moartea convertindu-se în amintire fastuoasă sub o netulburată boltă astrală. După Pasărea tăiată (întâia ei carte) începea o lungă călătorie fără iluzii; adânciri în psihismul tragicilor greci, în Shakespeare, Dostoievski și Kafka (invocați în eseistica din Vina tragică, 1980) îi dezvăluiau la rece genunile omenescului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]