410 matches
-
unui eveniment tragic, încărcându-le de valori până atunci necunoscute (p. 250). În interpretarea lui Eliade, atitudinea ciobanului, ca și aceea a Ifigeniei, atât de greu de înțeles pentru cei din jur, nu reprezintă o probă de pasivitate sau de fatalism, ci demonstrează o înțelegere superioară a destinului. Meșterul Manole, Miorița și Ifigenia au în comun motivul morții violente acceptate senin și transformate în sacrificiu creator. Piesa de tinerețe, prea apropiată de dezbaterea intelectuală și poate lipsită de vână dramatică autentică
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
epica persană, literatură arabă islamică și preislamică. Între 1960 și 1962, profesor de exegeză vetero-testamentară la Garnett Biblical Institute, Evanston (Illinois). Între 1962 și 1965, profesor de istorie a religiilor la Universitatea din Åbo. Bună parte dintre lucrările sale, e.g. Fatalism in Persian Epics, UUÅ, Uppsala (1952), Studies in Arabian Fatalism, UUÅ, Uppsala (1955) sau Fantastic Beliefs in Religion, Folklore and Literature, Stockholm, 1967, aduc contribuții importante la morfologia istorico-religioasă a timpului și destinului, cu circumscriere mai precisă în spațiul epicii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1962, profesor de exegeză vetero-testamentară la Garnett Biblical Institute, Evanston (Illinois). Între 1962 și 1965, profesor de istorie a religiilor la Universitatea din Åbo. Bună parte dintre lucrările sale, e.g. Fatalism in Persian Epics, UUÅ, Uppsala (1952), Studies in Arabian Fatalism, UUÅ, Uppsala (1955) sau Fantastic Beliefs in Religion, Folklore and Literature, Stockholm, 1967, aduc contribuții importante la morfologia istorico-religioasă a timpului și destinului, cu circumscriere mai precisă în spațiul epicii arabe și persane. Și cu ajutorul unor asemenea lucrări, am putut
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nebun”, am avut dubii, ca să zic așa, asupra acestei doamne extrem de Îngâmfate și adeseori prost parfumate ce era numită respectuos de adulții din jurul meu - realitate! Și, În acest fel, mi-am secretat continu, din viscerele mele morale, acel „vaccin” contra fatalismului, una din bolile „splendide” care ne vin din pitorescul Orient, Încărcat de atâtea istorii și personaje și chiar de o „altă viziune asupra lumii”, care În anii șaizeci a atras zeci și mii de tineri americani și europeni să fumeze
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
realitatea celorlalți”. Apoi, frumoșii, bieții de ei, s-au Înecat În această revoltă, deoarece au avut doar curajul și „optimismul” negației fără să-l aibe pe acela al „afirmării”, „insolența, nebunia” unei afirmări, „aventura unei afirmări”! Înecându-se În acel fatalism colorat și fascinant al Șeherezadei, al filelor Înțelepte ale Bagavat-Ghitei, al „Înțelepciunii simple și evidente”, al unui alt „bun-simț”, de fapt o Întoarcere spre Orientul descoperit de unii călători cu secole Înainte, fără Însă ca aceștia să se contamineze de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Șeherezadei, al filelor Înțelepte ale Bagavat-Ghitei, al „Înțelepciunii simple și evidente”, al unui alt „bun-simț”, de fapt o Întoarcere spre Orientul descoperit de unii călători cu secole Înainte, fără Însă ca aceștia să se contamineze de ideologia lui; de atrăgătorul fatalism, de acea „non-rezistență” care este, se pare, eficientă „acolo”, așa cum unele trupuri, „nepregătite”, intrând Într-un mediu radical diferit și neposedând anticorpii necesari, sucombă rapid de boli aparent anodine. Nu, fatalismul românesc, care a ridicat balada Miorița pe un Înalt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aceștia să se contamineze de ideologia lui; de atrăgătorul fatalism, de acea „non-rezistență” care este, se pare, eficientă „acolo”, așa cum unele trupuri, „nepregătite”, intrând Într-un mediu radical diferit și neposedând anticorpii necesari, sucombă rapid de boli aparent anodine. Nu, fatalismul românesc, care a ridicat balada Miorița pe un Înalt piedestal destinal și istoric, nu m-a atras niciodată și, nu rareori, cu o exaltare nepotrivită și cu un exces de argumente, am combătut-o În fața prietenilor mei, de o mie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am combătut-o În fața prietenilor mei, de o mie de ori mai calmi, mai convingători, mai „eleganți”, decât provincialul funciar care eram și aveam să rămân. Și - dar asta s-a văzut abia după decenii! - nu am sucombat nici În fața „fatalismului realității”; de timpuriu „realitatea” avea ceva, ca să zic așa, care „nu-mi mirosea prea bine”: o persoană bine Îmbrăcată care se mișcă suplu, Îndemânatec, eficientă În orice face, care pare a ascunde ceva - ceva ce nu poți defini foarte bine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Germania sau Franța sau, mai știi, ereditatea mea ardeleană, patriotardă, „mi-a jucat festa” pentru o nouă și „salvatoare” readaptare, după ce odată mă adaptasem, cu eforturi dizgrațioase, e drept, mediului „vechi-regățean”, mediului sudic, Îmbibat de orientalism - comodul, coloratul și atrăgătorul fatalism!, și de cultura franceză; În timp ce eu veneam dintr-o zonă austriaco-germană, ca și bucovinenii sau Titu Maiorescu, Eminescu și Blaga, Încă sensibil la douăzeci de ani la strigătele sfâșietoare lirice ale unui Octavian Goga sau la pășunismul idilic al excelentului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În conștiința și reflexele noastre, chiar și În forme ascunse, deturnate; de pildă, această „ură” care se instalează rapid asupra celor „de sus”, chit că pleacă de lângă noi, iar scaunul pe care era așezat alături de tine este cald Încă; sau fatalismul care se infiltrează În conștiințe când „cei de sus” par a se fi așezat pentru mai multă vreme la putere; și, mai ales, neîncrederea profundă În administrație, În stat, care atrage după sine aceeași neîncredere față de cetățean din care izvorăsc
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care s-au format vreo trei generații de cetățeni români și care, cum o spuneam, fără a produce acel blestemat „om nou” visat de Lenin și de alții, a mișcat conștiințele, a produs noi forme de mentalitate, În genere negative (fatalismul, neîncrederea În stat, o altă discordanță Între cele trei mari provincii istorice, false entuziasme, false valori!...Ă, dar și lucruri pozitive, fără Îndoială. Am devenit cumva „mai bătrâni”, mai sceptici față de propriile noastre puteri sau energii, dar, după cum o aminteam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și ideea indestructibilă de participare, de responsabilitate. Deja iezuiții, În secolul al XVII-lea, În luptă acerbă cu janseniștii, cereau dreptul la acel faimos „liber arbitru” ce nu era, atunci, În zorii modernismului, decât o Încercare de a zdruncina acel „fatalism grec” ca și orice aplecare, Înclinare, a ființei umane spre o acceptare dinainte și total a ceea ce i se Întîmplă, ceea ce eu aș numi „orientalismul” firii noastre. Deoarece, prin europeism, prin a fi european, eu Înțeleg În primul rând tocmai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ivănescu sau Matei Călinescu, dar el, cred eu, nu era doar expresia unei genetici bine echilibrate și tari, ci - o arată scrierile mele de mai târziu! - incapacitatea mea, la orice vârstă, de a mă lăsa contaminat de acel „virus al fatalismului” care bântuie mai ales prin sudul României, rod și al influențelor otomano-orientale și nu numai, cum se zice, al vicisitudinilor istoriei. Bunul meu prieten Matei Călinescu Își fortifică - și-și fortifica și altădată! - scepticismul său elegant și, uneori, profetic, din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cum o spuneam, cu mult aplomb și duși de valul unui nemaivăzut entuziasm general În alegerile din toamna lui ’96, moment crucial pentru politica românească, important pentru imaginea noastră În Europa, grav periclitată, dar și ca „antidot” eficient contra acelui „fatalism românesc” care se instalează iute În conștiințele noastre odată ce un grup ia puterea politică și o menține cu o anume rigiditate. Pentru prima oară, atunci, În toamna lui ’96, Românii au fost „convinși” că arma esențială a oricărei democrații, votul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu „Înțelepciunea” puțin obosită, elegantă, a celui care „Înțelege” că nimic sau aproape nimic nu poate fi schimbat, aflându-ne, noi, aici, aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère, legănați de un dulce și senzual fatalism „local-oriental”, fără Însă anvergura celui sud-asiatic, fără fanatismul lor religios, fără acea „credință În teribilul Profet” sau fără vigoarea, tenacitatea ascunsă a acelei calme „pulsiuni de victimă”, botezată „non-agresivitate”, o armă, s-a văzut, la fel de eficace ca și aroganța și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
socialism de tip suedez”, uitând că avem foarte puțini „suedezi” prin părțile noastre! O nouă „unitate”, care, desigur, pare Încă o dată utopică, ca la ’48 sau Înainte de ’918, azi, când un anume scepticism se instalează cu rapiditate - rudă bună cu fatalismul oriental, hrănit azi și din acea „lene” sau incapacitate de risc pe care am moștenit-o din deceniile ultimei dictaturi, când, Într-adevăr, hărnicia sau ambiția profesională te puteau iute desemna ca „dușman”, „străin” sau „intelectual”. Sigur, o anume coeziune
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adeseori, cu mult hulita nebunie, curaj de a te regăsi pe tine În clocotul și „hohotul” mulțimilor de oriunde și de oricând, acel werde wehr du bist, devino ceea ce ești! Caută-te pe tine Însuți, În ciuda istoriei, societății, mediocrității și fatalismului obsesiv ambiental, crede că ești, dar... numai În acest sens: al regăsirii, al renașterii, al viului, al adevăratului viu! Cel care nu poate fi biruit de moarte, talazurile acestea Întunecate, de bronz lichid și amenințător, din jurul nostru, În care se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a Europei i s-a adăugat instabilitatea internă. Prea multă instabilitate! Istoria românilor are o pronunțată notă anarhică. Cum să se construiască durabil? Se află aici originea unei neîncrederi În istorie, În orice proiect pe termen lung. O doză de fatalism s-a insinuat În cultura românească. Stare de spirit exprimată de Miron Costin Într-o frază memorabilă: „Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi.“ În fața turcilor Raporturile cu turcii reprezintă un important capitol de istorie, dar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
care a fost rămâne În urmă, tot mai În urmă... Agresiuni Împotriva Bucureștiului, s-au coalizat multe adversități. De la neplăceri aproape cotidiene la catastrofe, toate se țin lanț. Poate că tocmai nesiguranța vieții a imprimat psihologiei bucureștene o doză de fatalism, combinată cu dorința de a trăi clipa, fără a Învesti prea mult În viitor. Primul mare dușman este Însăși clima. Departe de munte, departe de mare și Într-o câmpie deschisă spre stepele rusești, Bucureștiul se supune unui climat tipic
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vor fi, în sfârșit, la înălțimea situației dramatice a României; dramatice, dar nu disperate, cum vor să ne facă să credem unii sceptici de „profesiune” sau inși care trăiesc binișor, din, cum se spune, „comerțul cu vești rele”, paraziți ai fatalismului nostru, psihologie care, o știm din istorie, se instalează rapid, profund dezarmant chiar și în vremuri normale.Ă Da, în acei vreo șase ani, între anonimatul literar și „ieșirea din sistem”, cum i-am spus, am trăit acea „normalitate” a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scară largă, în fapt o „orientalizare”, o „asiatizare” a cetățeanului european, dinamic, lucid de propriul său eu, conștient și mândru de propria sa individualitate, încrezător în acel destin pe care și-l făurește singur sau cu cei asemănători lui, desfidând fatalismul gregar, narcotic. Ultima dată, de altfel, când m-am întors pentru două-trei săptămâni în țară, în octombrie ’88, fugind dintr-o delegație de scriitori francezi ce fuseserăm invitați la Belgrad, am constatat, cu spaimă, această „apatie”, „renunțare”, „deconcertare” a vârfurilor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
geto-daci sau slavi, nordici sau sudici, europeni - cu sensul de vestici sau central-europeni - sau balcanici, evident, în sensul „rău” al cuvântului, adică infestați de corupția și versatilitatea fanariotă, și, poate și mai grav, bolnavi iremediabil de lenea orientală și de fatalismul ei invincibil?! În cartea mea Spiritul românesc în fața unei dictaturi, scrisă la Paris cu puțin înaintea revoluției, constatam, după un studiu al lui Ibrăileanu Regionalismul în literatura română, că „sudura morală” a locuitorilor celor trei mari provincii românești, unite în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acestei balade de către gustul actual, capabil de a o ridica pe un altar al reprezentării, pur și simplu, a destinului nostru românesc. O veritabilă „reducție” a simbolisticii și a șanselor noastre de viitor și, mai ales, o flatare a acelui fatalism care, nu o dată, constatam eu ca „nordic” și ca urmaș al unor ardeleni și maramureșeni care au luptat prin secoli pentru o „Românie a românilor” în ciuda prezentului ostil și opac, ne-a „calmat”, ne-a „otrăvit” și ne-a amorțit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dar, mai ales, pe propria lor fire, sceptici și fataliști; fataliști prin fire, dar și din imitație, din spirit de turmă, deoarece există un spirit de turmă și al elitei! Nordic, încă o dată, în cazul meu înseamnă refuzul decis al fatalismului, spiritualitate istorică ce ne apasă de secole, venită din acel „sud-estic” european, din orientalitatea turcă și greacă de suprafață, o filozofie a vieții adusă de marile vânturi ale Asiei, contrazicând în esență dinamica gândirii europene, Faust-ul goethean ce-și iese
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
născută a doua oară, deci - născută! Sunt pentru că am îndrăznit să strig, în forme pe cât posibil armonice și inteligibile, fără să-mi pese prea mult de vremuri și de durerile sau confuziile trecătoare în care m-au aruncat ele, de fatalismul colcăitor și seducător din jur, ascunzând pe cât mi-a stat în puteri, ca și preotul Laocoon, geamătul de suferință și de neînțelegere pe care mi le-au provocat acei șerpi ai oricăror adversități cu care „lumea” întâmpină pe cei curajoși
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]