1,716 matches
-
numai de grijile grosolane ale vieții animale. Cel dintâi suflet al omului este inteligent și liber. El nu se supune nicidecum necesității, ca restul naturii. El poate să reziste aplecărilor sale. Aceste credințe nu erau, cu toate acestea, universale. Dogma fatalității, adoptată de poporul de jos, ridică sufletului responsabilitățile faptelor sale. Învățătura lui Socrate îi arată obscuritatea. Din expunerea religiunii Grecilor se poate conchide, că ei recunosc trei suflete: PSIHI sau sufletul simțurilor; NUS sau sufletul inteligenței și PNEVNA sau sufletul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Obiceiul Grecilor era de a arde pe morții lor și de a li se strânge cenușa într-o urnă mică. (Flacăra Sacră, V, 9, 1938, pp. 1-3). Credința în viața viitoare și incinerarea (II)225 Numa (770 înainte de Christos). Dogam fatalității nu trecu de la Atena la Roma decât în timpul Scipionilor. Religia nu propovăduia aceasta, ci lăsa sufletului libertatea sa. Sufletul spiritual, ziceau Romanii după Greci, adică spiritul sau priceperea, este învăluit de un suflet simțitor, care nu este altceva decât materia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
tipicul unui cinovnic din clasicii ruși, mișcată de un automatism birocratic, vag consolată de reflexele unor neverosimile speranțe. Avînturile, tot mai puține, apar jugulate nu numai de rigiditățile unui program, ci și de obstacole lăuntrice, de neînlăturat, enigmatice precum orice fatalitate: "Ajungi în biroul în care va trebui să stai pînă la ora 17.00, fără să înțelegi care este rostul tău acolo. De fiecare dată cînd va suna telefonul vei tresări, precum surorile din Cehov, cu speranța că de această
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
jur te simți oarecum încolțit. O centură de monitoare ce ne scaldă mintea în culori fermecătoare, modificîndu-ne încetul cu încetul obișnuințele. Mutația constatată de Lipovetsky și Serroy e profundă și radicală, iar principala ei consecință e frivolitatea. }ine de o fatalitate a imaginii televizate ca ea să nu atragă atenția decît dacă predispune la plăcere. Prin urmare, toată industria mediatică are două pîrghii din care își trage elanul: divertismentul și publicitatea. Logosul culturii a fost înlocuit de logoul subculturii de promoție
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
o dată, severitate. În această situație se găsesc Camil Ressu, Corneliu Baba, Cornel Medrea, Oscar Han și, într-o oarecare măsură, Romul Ladea. Întîlnirea lor cu realismul socialist este inevitabilă, dacă nu cumva mai mult decît atît, adică ceva de natura fatalității și a predestinării. Atît Camil Ressu cît și Corneliu Baba, în perspective complet diferite și în cu totul alte registre estetico-morale, sunt pictori cu vocație umanistă, narativi atîta cît să fie ușor ineteligibili în dimensiunea lor epică, realiști în planul
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
cea a unui Pleșu-Disraeli, într-atât de mult ești aspirat în universul construit parcă anume pentru tine de acest unic funambul. Că, ulterior, îți dai seama că, fără inteligența lui, inteligența ta nu valorează prea mult, e cu totul altceva: fatalitate, tristețe, destin! De la gravitatea care-ți îngheață sângele în vene, la burlescul perfect contrapunctic, adaptat unor situații greu imaginabile, s-a întâmplat să-l urmăresc pe Andrei Pleșu evoluând asemeni unui desăvârșit maestru de ceremonii, combinând abilitatea unui Houdini cu
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
cercetării, cu prea puține incursiuni în lumea exterioară. Mai mult, el i-a promis severei mame că va rămîne cast pînă la căsătorie, asumîndu-și, ca atare, virginitatea, la vîrsta maturității, atît ca pe o virtute, cît și ca pe o fatalitate. Previzibil, conviețuirea alături de familia lui Maartens implică (și) declanșarea fiorului erotic, îndelung reprimat. Pe de o parte, John se simte atras (impuls reciproc) de Katy, soția lui Henry (mult mai tînără decît savantul - aflat la al doilea mariaj), pe de
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
Ťideea de a face parte dintr-o Cruciadă menită să elibereze creștinătatea de sub jugul otomanť; autorul și-a propus să prezinte Ťnu un simplu râvnitor de putere, ci un ambițios îndemnat de un țel măreț la început, însă zdrobit de fatalitate, nimicit în aspirările lui prin concurs de împrejurări neprevăzute și rătăcitor prin amețelea înaltei regiuni în care a ajunsť" Adâncind analiza ideatică a piesei, Șerban Cioculescu descifrează sensul fatalității în concepția dramatică a lui Alecsandri: "Despot Vodă e zdrobit de
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
ambițios îndemnat de un țel măreț la început, însă zdrobit de fatalitate, nimicit în aspirările lui prin concurs de împrejurări neprevăzute și rătăcitor prin amețelea înaltei regiuni în care a ajunsť" Adâncind analiza ideatică a piesei, Șerban Cioculescu descifrează sensul fatalității în concepția dramatică a lui Alecsandri: "Despot Vodă e zdrobit de rânduielile străvechi ale țării atât de categorice încât Alecsandri nu s-a sfiit să facă dintr-un nebun, ce e drept, vindecat, din Ciubăr-Vodă, purtătorul de cuvânt al fatalității
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
fatalității în concepția dramatică a lui Alecsandri: "Despot Vodă e zdrobit de rânduielile străvechi ale țării atât de categorice încât Alecsandri nu s-a sfiit să facă dintr-un nebun, ce e drept, vindecat, din Ciubăr-Vodă, purtătorul de cuvânt al fatalității, de ordine tradițională. Prin brațul lui nu lovește doar un exaltat, fanatic religios, ci puterea neiertătoare a datinei, care-și dictează legile și în drama de mai târziu a lui Alexandru Davilla, Vlaicu Vodă." Desigur, Șerban Cioculescu își formulează opiniile
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
pagini, variate întâmplări și experiențe care i-au marcat în mod decisiv și pregnant destinul, mai ales în agitații ani treizeci, epoca marilor represiuni staliniste, care au trecut ca un tăvălug peste pravoslavnicul popor rus ajuns, printr-un concurs de fatalități istorice, în postura de mare cobai al unui sistem social care teoretic trebuia să instaureze în lume umanismul în cel mai larg și mai autentic sens al cuvântului (dar de la teorie la fapte distanța s-a dovedit, și de astă
Din Arhipelagul Gulag by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/6852_a_8177]
-
vinovată ca și cum, într-un fel, natura mi-ar acorda mie privilegiul inexplicabil (sau puțin convingător) de a continua să trăiesc. Deznodământul nu este, pentru mine, deosebit de deprimant, pentru că citesc în el ușurarea de a fi concordant cu legile definitive ale fatalității. Deprimantă e sala de așteptare, deprimante sunt zilele de amânări și recursuri care asigură stabilitate celei mai absurde suferințe. (Mă refer la acel tip de viață atârnată de un fir, alunecând iremediabil spre tubulatura comei, cu apropieri tot mai clare
Moartea actorilor by Dinis Machado () [Corola-journal/Journalistic/6854_a_8179]
-
de făină/ și plouă mai tare/ Pe crâșme murdare/ Pe-un târg sărăcit." (Proză). Prin el, în mantale subțirele, fojgăie funcționarii. Aducînd nestatornicie, dări, complicații. De care toată lumea se ferește, și nimeni nu scapă. Toamna lui Bacovia e consemnarea acestei fatalități. Și mai e ceva. Un mecanism de protecție, pe care modernismul dintîi l-a conceput, iar cel de-al doilea (vedeți-l, oricît ar părea de paradoxală comparația, pe Moromete amînînd „fonciirea") l-a dus la perfecțiune. Poetul, de bună
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
german într-o măsură egală cu mine. Nu va exista, probabil, niciodată în viitor un om cu aceeași autoritate ca a mea."11 Ceaușescu, la rîndul său, „se credea alesul, omul de stat chemat de pronia cerească, de istorie, de fatalitatea legică a lumii, să fie marele combatant în lupta cu ceea ce considera a fi răul principal în omenire la momentul dat"12. Nu o dată, în forul suprem al partidului, își mustra sever acoliții pentru lipsa lor de clarviziune: „ «Pe voi
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
mare ni se recomandă cu un aer blajin, în-tr-un orizont din care n-au dispărut razele unei delicate așteptări. E o inadaptare printr-un soi de smerenie laică. Între rememorări vag dureroase și nădejdi impalidate, d-sa se supune minorelor fatalități ale cotidianului: "Și mîinile cărunte îmi sunt / chiar și pașii / o biată femeie tresărind / sub vîntul hohotitor al Dobrogei / în locuri unde-am supt / sucul roșu al rodiei / cu gust de pămînt / mereu așteptînd să se întîmple ceva / norul să
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
suferit, și ei, prea mult. Deși la maturitate bolile au încetat de a-l mai inspira, ca-n tinerețe, la scris, el le-a fost în continuare recunoscător pentru ceea ce i-au dat ele, pentru ce-au făcut din el. Fatalitatea meschină și lamentabilă" a trupului i-a apărut pentru totdeauna drept un mister; iar boala - "cea mai mare invenție a vieții", cu care "nu se poate discuta", cu care te lupți muțește precum Iacob cu îngerul, dar fără de care omul
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
mai existe atât de acut, mă refer la învățămîntul primar acum, reflexul obtuz în formarea copiilor. Că multe dintre manualele școlare după care învață copleșitoarea majoritate a puștilor astăzi - se deține parcă un monopol pe piață care funcționează ca o fatalitate - sînt mai penibile, prin amestecul de texte și confuzia structurii lor, decît cele de dinainte de '89. Poate că asta n-ar fi așa o grozăvie, poate să facă manuale oricine, la urma urmelor, nu-i așa, dar ele capătă undă
Cui i-e frică de manuale? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7903_a_9228]
-
magică transpoziție în alte timpuri, o disperată identificare cu marile modele? Ori numai o tentativă de-a amăgi prezentul, fără a se amăgi, în instanța interioară, pe sine? Mai curînd decît o autoînșelare, un joc pe muchie de cuțit cu fatalitatea! Deși, îndată după sinuciderea (?) lui Maiakovski, Stalin îi făgăduiește, la telefon (într-o scurtă convorbire, aidoma celei ce a avut-o cu Boris Pasternak), o discuție nemijlocită, aceasta nu se mai produce. De altminteri nici Gorki nu binevoiește a răspunde
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
Badiou sau Bourdieu mai "subtil" decât lozincile primitive ale lui Jdanov și Chișinevschi, dar esența e identică! În acest context, al decerebrării, lobotomizării sau vinovatei pierderi voluntare a memoriei, e reconfortant să constați că nu toată lumea acceptă ca pe o fatalitate revenirea periodică a blestemului comunist. Și totuși, reacțiile la publicarea "Raportului final" al Comisiei Tismăneanu arată că societatea românească nu acceptă nici acum, la douăzeci de ani de la căderea comunismului, să se privească în față. Un zelator precum Adrian-Paul Iliescu
Știți cine a fost Leonte Răutu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7820_a_9145]
-
cultură, o astfel de șansă. La rigoare, ne putem consola: nu suntem singurii în această situație. întrebați care este cel mai de seamă scriitor din literatura lor, francezii răspund, de obicei, cochetând în chipul lor caracteristic cu un fel de fatalitate: helas! Victor Hugo. Mutatis mutandis: vai! Mihai Eminescu.
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
Sorin Lavric Ține de o fatalitate a evocării ca, vrînd să faci portretul unui oraș ca Viena, să constați că imaginea lui a ajuns la tine iremediabil deformată. E ca și cum filtrele succesive prin care a trebuit să treacă i-au alterat substanța și i-au netezit
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
Aflăm că murim de mai multe ori,/ cât are anul zile de îngropări.// Visăm că anul se face copac,/ și'n el atâtea morți încap/ câte frunze are." O solidaritate vegetală, de rit pe jumătate păgîn, vibrează în recunoașterea atotputernicei fatalități. Lucruri spuse pe șoptite și înghițite pe tăcute, pentru care cartea, așa, chinuindu-se să îngaime fapte care nu sînt, e o promisiune de viață: "Duhul culege din carte semințele mici,/ și ară și seamănă cereștile vii." (Ehé). Plante înșelătoare
Nerostitele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7533_a_8858]
-
a-și scrie cărțile. Doar oamenii din jurul lui Itterbeek și al Mihaelei Stănișor nu șunt întotdeauna primitori. Că întotdeauna cînd apare un străin care vrea să facă ceva în România, un front de ostilitate se creează împotriva lui. E o fatalitate românească că pînă și oamenii bine intenționatți să fie sabotați doar pe motiv că șunt venetici. Numai că Itterbeek s-a integrat foarte bine, fiind un exemplu de transplant etnic reușit. Și astfel, cuplul Itterbeek-Stănișor reușește să păstreze colocviul pe
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
un subiect construit din întrebări nu disparate și abstracte, ci, vezi Doamne, formulate pe baza unui text la prima vedere. Se testează astfel și înțelegerea textului; în cazul în speță, a unui fragment dintr-o schiță de Caragiale. Numai că - fatalitate! - o nefericită greșeală face ca în două locuri numele personajelor din text să fie inversate (vițăversa!). E drept, erau ușor de inversat: numele Ghiță Nițescu și Niță Ghițescu produseseră deja încurcături în lumea mică a textului. În lumea mare a
Triumful talentului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7319_a_8644]
-
format / total stăpîn pe mijloacele sale // să scrii pe nisip / să scrii pe ape / apoi să zăbovești în borta unde își află odihna vîntul" (Poetul și umbra sa). Rigorile reci ale spațiului inaugural descind în spațiul secund, cotidian-livresc precum o fatalitate. Neliniștit, nesatisfăcut de sine, încercat de simțămîntul difuz al unui "rău" epocal, Mircea Petean are aerul de-a se autopedepsi prin opțiunile d-sale plastice. Nimic idilic, edulcorat în aceste stihuri, ci doar o tentație spre materiile aspre, rugoase, un
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]