647 matches
-
Ne-a urmat cu pași șovăitori. Ori era beat, ori somnoros. Îmi amintesc că am mai văzut ochelarii aceia pe undeva. Da, semăna cu unul din grupul celor trei care stătuseră lîngă focul din albia rîului noaptea trecută - cel cu favoriți exagerat de lungi și răsuciți puțin În sus, picioare arcuite și fața turtită. În plus, plasturele de pe bărbie și alifia de pe nas erau, fără Îndoială, semne ale Încăierării la care participase. — Poftiți, spuse el făcîndu-ne semn din bărbie și plecîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
altă Înfățișare acum. Mă lovi tare cu peruca peste braț și Începu să-și scarpine părul tuns scurt. Barmanul, care privea acum În jos spre chiuvetă, părea din profil foarte lat În spate și musculos. Poate din cauza luminii, În zona favoriților se găsea o porțiune umbrită ce aducea cu o adîncitură, probabil vreo cicatrice În urma unei tăieturi. Oare lipsa de expresivitate era doar de suprafață sau pătrunsese și mai adînc... pînă spre inimă... sau suferea de vreo boală incurabilă? Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și ale proprietăților teritoriale ale unei jumătăți din provincie. MÎna sa stîngă, tot În serviciu activ, trăgea sforile deputăției, ale primăriei, ale mai multor ministere, ale episcopiei și ale serviciului portuar al vămilor. În acea după-amiază, chipul cu mustăți luxuriante, favoriți regești și creștet descoperit care intimida pe toată lumea avea nevoie de o pălărie. Intră În prăvălia lui don Antoni Fortuny și, după ce aruncă o privire sumară asupra locului, se uită pieziș la pălărier și la ajutorul acestuia, tînărul Julián, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
O echipă de dame cu virtutea Închiriată și cu mult kilometraj la bord ne-a Întîmpinat cu zîmbete ce ar fi făcut deliciul unei facultăți de stomatologie. — Am venit după Rociíto, l-a anunțat Fermín pe un pește ai cărui favoriți aveau o oarecare asemănare cu capul Finisterre. — Fermín, am bîiguit eu Îngrozit. Pentru numele lui Dumnezeu... — Ai Încredere. Rociíto ni s-a Înfățișat de Îndată În toată splendoarea ei, pe care am calculat-o undeva În jurul a nouăzeci de kilograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prin intermediul alfabetului Morse În camerele vecine, unde se aflau amestecați de-a valma oameni-picior, oameni-urechi, oameni-gât, oameni-mâini, oameni-ferestre și oameni-uși, acoperiți de sus până jos de lacăte și clanțe, oameni-epoleți, oameni-cal și oameni-sabie, ADN-ul și Tabelul lui Mendeleev, cu favoriți cât toate zilele, care stătea de dimineața până seara atârnat ca un liliac de perete, Încercând să reconstituie, prin sciziune, elementul primordial al materiei cenușii din creierul uman; ei bine, toți acești trenchea-flenchea se adunau, cu mic, cu mare, În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
moartea pre moarte călcând“. A fost extraordinar. — Într-adevăr, se îngândură Ioana. — Care sunt prozatorii și poeții tăi preferați? am reve nit la întrebări. — Anatole France, Maupassant, Dostoievski, Proust, Saint-Exupéry, Leopardi, Pușkin, René Char, Minulescu, Musset, Shelley, Laforgue, Mallarmé. — Compozitorii favoriți? am luat-o mai iute. — Ravel, Debussy, Schubert, Wagner, se precipită mătușa. — Ce har ți-ai fi dorit să ai? — Dansul. Îmi place ritmul la nebunie, eu și când pictez fac culorile să joace. Știi că și acum, la 85
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să aibă gusturile unui englez. Dar care ar fi acestea? Se gândește mult și intens la asta. Probabil, un englez ar atârna un tablou cu scene de vânătoare, portretul regelui sau al rudelor decedate, cum ar fi acel bătrân cu favoriți, aflat deasupra biroului domnului Spavin. Dar pentru că nu are nici un tablou, Jonathan se hotărăște să-l pună pe rege, pe care l-a cumpărat de la o dugheană din strada Berwick și l-a înrămat. Și iată că după primele luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
moartea pre moarte călcând“. A fost extraordinar. — Într-adevăr, se îngândură Ioana. — Care sunt prozatorii și poeții tăi preferați? am reve nit la întrebări. — Anatole France, Maupassant, Dostoievski, Proust, Saint-Exupéry, Leopardi, Pușkin, René Char, Minulescu, Musset, Shelley, Laforgue, Mallarmé. — Compozitorii favoriți? am luat-o mai iute. — Ravel, Debussy, Schubert, Wagner, se precipită mătușa. — Ce har ți-ai fi dorit să ai? — Dansul. Îmi place ritmul la nebunie, eu și când pictez fac culorile să joace. Știi că și acum, la 85
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
castrat obținea garantat un loc. — În afară de a fi iuți la minte, băieții trebuie să aibă și o înfățișare plăcută, zice Fann Sora cea Mare. Cei mai deștepți și mai frumoși vor avea o șansă să supraviețuiască sau chiar să devină favoriți. O întreb de ce nu Curtea angajează băieți obișnuiți. — E pentru a garanta faptul că Împăratul e singurul care plantează sămânță, îmi explică ea. Sistemul a fost moștenit de la dinastia Ming. Împăratul Ming avea nouăzeci de mii de eunuci. Ei alcătuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe unde nimeresc, Însă cele mai apreciate lovituri sunt cele cu tigaia În moalele capului. La asemenea reușite, după zgomotul metalic produs de contactul dintre tabla originalei arme și tărtăcuța Încasatorului, publicul izbucnește În hohote și În ovații, Încurajându-și favoriții. Când un gladiator părăsește chenarul terenului, este declarat mort și nu mai are voie să reintre În joc. Câștigă, desigur, echipa care Își gonește toți adversarii dincolo de tușă. Înainte de luptă, dar și În toiul ei, Marinaru se ocupă cu pariurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vreodată tuns după moda din luna respectivă. Fie că era vorba de păr tuns scurt, pieptănat pe frunte și decolorat până la o nuanță de alb. Sau tuns scurt de tot, ca în armată. Fie că se purta capul ras, și favoriți lungi îmbinați sub bărbie. Pentru ei, moda zilei nu conta. Hainele le erau la fel de demodate ca și tunsorile. Nu purtau decât blugi, blugi și iar blugi și doar din când în când câte ceva din piele. Puneau accentul pe hainele mulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îi vedeai pantofii de sub tivul pantalonilor. Uram bărbații cu mâini și picioare mici. Defectele astea îi făceau să pară lipsiți de masculinitate, mai curând niște drăcușori sau niște pitici. Helen susținea sus și tare că bărbații cu mâini mici erau favoriții ei, dar asta numai pentru că ea avea un piept foarte puțin dezvoltat și, cu cât bărbatul avea mâinile mai mici, cu atât țâțele ei păreau mai mari. Chaquie s-a parfumat în grabă consumând aproape o sticlă întreagă de White
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a fost îngropată sub maldărul de invitații primite de la cei care voiau să-i devină cei mai buni prieteni. Claire, Margaret și cu mine am participat și noi la competiție. Ca de obicei, eu nici măcar n-am intrat pe lista favoriților. Claire și Margaret au ajuns până în faza celui de-al doilea interviu, apoi au primit plicul prin care erau anunțate că se numărau printre aplicantele care avuseseră succes. Așa că în timp ce ele defilau în noile costume de baie roz, cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
măreție ne’ntrecut” zise Gaskell și puse D... L... D... O..., folosindu-se de I-ul Evei. Nu poți pune două la fel, sări Eva. Deja ai folosit o dată „dildo”. — Ăsta de-aici e diferit, se apără Gaskell. Ăsta are favoriți. — Și care-i diferența? — întreab-o pe Sally. Ea e cea care are ciudă pe penis. — Căcăciosule! zise Sally și puse P... O... P... O... N... A... pe R-ul de la IUBIRE. Adică tu, preciză ea. — Exact ce ziceam, replică Gaskell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Mircea Claudiu, fiul care urmărise, probabil, în tăcere, de mai multă vreme, cum femeia tot împingea palmele în pervaz, ca pentru un ultim contact concret, liniștitor, cu realitatea. În fâșia laterală a oglinzii se vedea un tânăr bărbat chel, cu favoriții lungi pe un obraz rotund și roz. Sprâncene scurte, ochii mari, mlăștinoși. Da, își amintea de acest fiu... un elev ordonat, premiant fără eforturi și bun sportiv. Directorul liceului nu-și stăpânise uimirea: „Eminentul nostru Mircea Claudiu Vancea! A furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzea râsul ei vital, luminos, de neuitat. Bărbatul nu se vedea, stătea cu spatele, mult mai scund decât femeia, se ridicase pe vârfuri să-i sărute, la despărțire, mâna. Mărunțelul s-a rotit în urma ei, arătându-și fața: leit Pușkin! Favoriți prelungi, barbă rară. — Oho, dumneata, doctore! Știam că îți place muzica la domiciliu, nu în public. — Azi e excepție, caz special. — Dar doamna? Pacientă? — Nu, nu. Nu. O cunosc de mult. Soția unui coleg... — Coleg, ce fel de coleg? Combatanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
picioare lângă ușă, veșnicia unui sfert de oră. Îi trecu cheful de pălăvrăgeală, de ceartă, de orice. Era gata să plece, când apăru Marga. Vesel, rotund, fluturând, agitat, poalele halatului. O față palidă, însă, umbrită de barba rară, care prelungea favoriții, ca un fel de bandaj negru al fălcilor. Intrase furtunos, nu vedea pe nimeni. Se așeză, apucă ceașca, sorbi, o puse la loc. — Vezi că te așteaptă cineva, mormăi tenorul, din spatele ziarului pe care îl citea. — Arăți ca poetul romantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mirosul gurii. Da măi Tony, zic, înțelegând în sfârșit, da, rămân mereu de mâna... N-or să fie niciodată mari. Cum adică? (Vocea lui devine dintr-o dată mai vie, își descoperă și fața, revigorat de misiunea de a-și apăra favoriții.) Conchita Alonso n-a făcut filme alături de De Niro? Da, măi, a făcut, dar tot așa, ca un fel de decor... Decor! pufnește el. Tu ai luat acum încăpățânarea maică-tii, exclusivismul ăsta rasist, ce vine de-acolo e kitsch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca sclavă pe domeniul moșierului fioros din conacul de la marginea pădurii. Noua sclavă cu zulufi blonzi, atât de nefirești pentru emisfera respectivă, reușea în cele din urmă să evadeze, după ce acceptase să fie violată de trei ori de vechilul cu favoriți imenși al moșiei - însă doar din pure rațiuni comerciale. Fără să-și dea seama, evadase în coloana sonoră de la Clona, unde vocea ei aurie, cu influențe șiite, asigura succesul de casă al serialului aproape infinit. Ulterior, a fost distribuită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un ins supraponderal, care pășea oarecum dezordonat și dezlânat, în liniște, de parcă Silică ar fi fost de-abia externat dintr-un salon de terapie intensivă sau după o ședință prelungită de electroconvulsii. Îi completa și flanca un tip scundac, cu favoriți stufoși, ce răspundea în principal la apelativul de Boss și care se agita cărând un coș, în a cărui scafă somnola o creatură mititică. Ariergarda reîncarnaților un Bursuc dolofan și un Iepure albinos încheia alaiul insolit, al noctambulilor zoriți. Cunoaște
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și i-o strânse cu căldură. Apoi, îl invită la masa lui. - De când vă aștept! exclamă patetic, aproape teatral. E a cincea oară când vin special aici, ca să vă întîlnesc. Era un bărbat fără vârstă, pistruiat, pe jumătate chel, cu favoriții de culoarea cuprului, contrastând cu paloarea blondă a părului. - Dacă v-aș spune că vă cunosc, că știu foarte bine cine sunteți, n-o să mă credeți. Așa că nu spun nimic... Dar cum și eu sunt probabil condamnat să ajung centenar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
carbonizate, alături de câteva timide ramuri verzi. - Dar cum de l-au lăsat așa? întrebă turburat. Cum de nu l-au smuls și n-au plantat un altul? Colomban izbucni într-un râs scurt, ironic, și începu să-și frece nervos favoriții. - Deocamdată, municipiul îl consideră și pe el, stejarul vreau să spun, îl consideră monument istoric. Sean Bran n-a devenit popular, dar povestea asta, povestea stejarului trăsnit exact în ziua când împlinea 100 de ani, s-a aflat peste tot
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
când, din vanitate, a cedat ispitei de a se prezenta la Judecata lui Paris, nu i se cunoaște nici un moment de slăbiciune. În timp ce existența rivalei sale, Afrodita, e plină de scandaluri și de pasiuni, a Athenei e neprihănită și pustie. Favoriții ei nu pot fi, așadar, decât cei care judecă exclusiv cu creierul. Ceilalți nu merităm decât o divină compasiune. N-avem o cerebralitate curată, inima ne trage înapoi. Vedem că viața trece, că îmbătrînim, că avem amintiri. Parcă prea multe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
simple. Eram prin clasa a II-a sau a III-a de liceu, cred. Sau, poate, chiar a I-a? În sfârșit, n-are prea mare importanță. Un proaspăt absolvent a tipărit o plachetă de versuri. Avea părul negru, lins, favoriți, purta o haină de piele și nu arăta deloc ca un romantic, visător și ușor bolnav, cum mi se părea, în acea vreme, că trebuie să fie poeții. Foarte sigur de sine, cu un ghiul de aur pe deget, arăta
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
impetuoase. Îl priveam cum strângea cu mâna stângă dârlogii, cum își îndemna calul cu pintenii și parcă auzeam zgomot de trupe care se retrăgeau, intimidate de acei artileriști cu pantaloni albaștri și cizme lucitoare, trimiși în luptă de bătrânul cu favoriți albi, din medalionul de deasupra, căruia tata îi zicea Franz Iozef. Habar n-aveam că totul se întîmplase într-o istorie diferită de cea în care ne găseam pe la 1930, când studiam eu tabloul, copleșit de încîntare, și că tata
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]