2,317 matches
-
doar atît. Din cînd în cînd, ore de așteptare în fața unei case ori a unui hotel, ore în care niciodată nu s-a întîmplat nimic. Ori poate de asta și fusese trimis, ca, fiind acolo, proțăpit lîngă un stîlp de felinar, ori citind la nesfîrșit programele Alhambrei, primăria tocmai introdusese turnurile americane de afișaj, fiind evident acolo, să nu se poată întîmpla nimic. Cîteva urmăriri cu mașina, îl distrau nemaipomenit, era ca în comediile cu Stan și Bran, erau singurele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se grăbi să iasă pe alee, la răcoarea nopții. Îi cam vîjîia capul, dar nu-l durea. Poate de la șampanie și de la aerul cald, închis, dinlăuntru. Nu se încumetă să cerceteze insigna pînă cînd nu ieși în stradă, în dreptul unui felinar. Balbo și suita plecaseră pe neașteptate, în vreme ce ei stăteau în fața ferestrei deschise către livadă și cineva spusese în treacăt că "italienii pleacă mîine la Constanța, va fi un spectacol de zile mari". Iar cineva i-a răspuns din întuneric "Fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a malului. Deasupra lui, pe buza malului venea cineva, prin întuneric. Oricine ar fi fost nu putea fi decît un neprieten. A socotit repede, în asemenea împrejurări nici nu știi cum îți merge mintea!, și a procedat corect. A aprins felinarul pe care îl pitise în fundul văgăunii, malul era destul de înalt și săpat de apă la bază, arăta ca o streașină întinsă peste apă. Cel din barcă se va îndrepta fără frică înspre lumină, așa fusese convenită întâlnirea încă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unul cel care umbla fără grijă pe mal urma să moară. Să moară de mîna lui. Dacă ar fi stat cuminte în groapă, soldatul ar fi trecut mai departe, fără să-și dea seama de nimic. Dar după ce a aprins felinarul barcagiul nu mai avea de ce să se teamă, poate peste cîteva clipe chiar o să-l strige, se încredințează cu totul în prevederea sa. Nu mai avea încotro, băut-nebăut, soldatul, neamț, austriac, bulgar, orice-o fi, tot își va da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rog, orice e posibil. Cum am apărut am fost îndreptat mai mult prin semne către magazie. Am intrat încetișor, fără să trîntesc ușa, auzind voci. Erau înăuntru Stoicescu, Corvino și locotenentul Georgescu. Pe o capră de tăiat lemne aveau un felinar de vînt cu o lumină galben-roșiatecă. Bîlbîie, palid, așezat pe o ladă, se străduia să pară nepăsător. Ceilalți nici nu s-au uitat la mine, ci îl cercetau cu privirea pe adjutantul Popianu, care arăta ca vai de el, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
albumul acela de familie În rânduiala lui cronologică, de la prima sa Întâlnire cu Marieta).PRIVATE O zărise Într‑o seară târzie a anului o mie nouă sute nouăsprezece, de cum debarcase de pe Franken, În Hamburg. Era o seară cenușie de noiembrie, iar felinarele străzii clipeau În ceață. A doua zi urma să intre În legătură cu Apparatul (printr‑o parolă prestabilită), iar până atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
umerii dezgoliți, până la rotunjimea sânilor, descoperiți pe jumătate. O altă Doamnă, din vitrina alăturată, ținea În mâini o carte, aidoma unei mironosițe citind Biblia. De sub pletelei‑i care‑i Învăluia chipul se Întrezăreau lentilele ochelarilor În care se reflecta lumina felinarului. (Dacă privitorul s‑ar fi apropiat ceva mai mult, ar fi descoperit titlul imprimat cu litere aldine: Contele de Monte Cristo). Era Într‑o rochie de culoare Închisă, cu guler alb de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu‑și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținând colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncându‑și brusc pijamaua, se‑mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să‑și cumpere mărci. Ca apoi, după‑masă, sorbindu‑și cafeaua În fotoliu, cu un nepoțel lângă el, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu gura plină de fulgi de porumb, privindu-ne pe toți în oglinda retrovizoare, mestecând sarea și grăsimile, spune: — Cum așa? Directoarea Tăgadă își mângâie pisica. Doamna Clark își mângâie sânii. Domnul Whittier, scaunul lui cromat cu rotile. Sub un felinar, la colțul următor, așteaptă silueta întunecată a altui scriitor aspirant. — Cel puțin Anne Frank, spune Tovarășa Lătrău, n-a trebuit să meargă în turnee de promovare a cărții ei... Și Sfântul Fără-Mațe apasă frâna și rotește volanul să tragă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în alt stat, după ce soră-mea a avortat, nici atunci ai mei n-au mai pomenit de asta. Niciodată. Ăsta e morcovul invizibil al familiei mele. Acum poți să inspiri adânc. Pentru că eu încă n-am făcut-o. 2 Sub felinarul următor așteaptă Reverendul Fără Dumnezeu cu un geamantan pătrat alături. E încă destul de devreme, și toate culorile sunt negru sau gri. Materialul negru al geamantanului e brăzdat de cicatricele fermoarelor argintii îndreptate în toate direcțiile, un șvaițer negru de mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se apleacă spre reportofonul ascuns în buzunarul Contelui Calomniei. Apropiindu-și buzele de beculețul roșu care semnalează RECORD, Tovarășa Lătrău spune: Reverendul Fără Dumnezeu poartă o bluză albă. O bluză de femeie. Cu nasturii pe stânga. În lumina palidă a felinarului, nasturii lui din imitație de diamant scânteiază. După încă o bucată de mers, după încă o curbă, stând în afara cercului de lumină aruncat de un felinar stradal, retrasă în penumbră, așteaptă Baroneasa Degerătură. Prin ușa deschisă intră întâi mâna ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bluză albă. O bluză de femeie. Cu nasturii pe stânga. În lumina palidă a felinarului, nasturii lui din imitație de diamant scânteiază. După încă o bucată de mers, după încă o curbă, stând în afara cercului de lumină aruncat de un felinar stradal, retrasă în penumbră, așteaptă Baroneasa Degerătură. Prin ușa deschisă intră întâi mâna ei, o mână obișnuită, cu degetele îngălbenite de la țigară. Fără verighetă. Mâna așază o casetă de machiaj din plastic în vârful scărilor. Apoi apare un genunchi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Și-atunci zdrențăroasa își ridică privirea și zice: Muffy? Packer? În timp ce mâna bețivului scormonește încă adânc în pantalonii ei stretch, ea bate ușor cu mâna băncuța și spune: — Ce surpriză plăcută. Vagabondul își scoate degetele care strălucesc umede în lumina felinarului și spune: — Packer! Salut. Și, desigur, Packer are întotdeauna dreptate. Sărăcia, spune Inky, e noua bogăție. Anonimatul e noua celebritate. — Prăbușiții pe scara socială, spune Inky, sunt acum cei în ascensiune. Cei care se plimbă tot timpul cu avionul personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fluierături și de aplauze cu care era Însoțit fiecare gest exagerat de pe scenă. Nu s-a uitat În urmă. A găsit-o pe Farah lângă mașină. Ea a Întors capul Îndată ce l-a văzut ieșind. Privea În josul străzii șirul de felinare care luminau viața de noapte a orașului. Nu te supăra, i-a spus, și a Întins o mână după a ei. E doar puțin amuzament. Ea Își ținea pumnul strâns, iar el l-a cuprins În palmă, până când degetele ei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fost dacă n-ai fi venit la noi. Ai fi putut să ajungi un derbedeu sau să mori... Numai Dumnezeu știe ce se Întâmplă cu toți ceilalți orfani. De data asta, el a fost cel care și-a Întors privirea. Felinarele care luminează bulevardul ăsta larg din față sunt prea strălucitoare, și a spus. Pe deasupra, mai erau și alte mașini care treceau și ale căror faruri sporeau lumina aceea strălucitoare și alungau Întunericul nop ții. El și-ar fi dorit să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe nimeni e un punct de plecare, primul, de la care Carmina, personajul central al romanului, poate începe aventura (dar aventura?) vieții sale (dar a vieții reale?). În fond, Carmina, ca și celelalte personaje, atrase precum fluturii de noapte la un felinar, nu sînt capabile de un efort de construcție, rămînînd captive într-un sistem fără valori, cu lăuntrul surpat în tot felul de întrebări, într-o "larmă de întrebări", cum spune un personaj, spre nicăieri, cu mintea în vid. Personajul prozei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a căzut, buf! Buf! a zis și Filosoful în noaptea de Sânziene, la marea lui ieșire din scenă, eu mă uitam din urmă la Pinochio, la Miau cea fără de direcție, dreapta-stânga cu poșeta prin semi-beznă, pe străduță printre case, un felinar mai încolo, ca la un film alb-negru, și mă prăpădeam de râs și de drag și mă țineam cu mâna ca să nu fac pipi. Buf! A spus Filosoful în noaptea aceea, știi că se deschid cerurile, e o chestie, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lor. Când coborî Flavius-Tiberius, În compartiment rămăsese doar militarul. Dormea sau păzea trenul. Nimeni nu putea ști cu precizie. Misiunile secrete sunt greu de deslușit. 10. În gară, aștepta cuminte un Ikarusz hodorogit. La doi pași de el, sub un felinar hepatic, cu o pătură ponosită petrecută peste șale, o femeie vindea semințe În pliculețe sigilate. Marfă garantată. Pe cap, ca o pisică pe cuptor, avea o broboadă de lână neagră, Înnodată zdravăn la ceafă. Înghesuită Într-o pufoaică kaki, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
limba unui clopot transparent. Ca să scape de el Își mută privirea spre linii. Peronul larg dispăruse cu totul sub zăpadă. Firma de neon a restaurantului o colora În mov. Un ceferist se Învârtea ca un licurici În jurul unui vagon. Agita felinarul, verifica sigiliile. Strigă ceva, puse felinarul jos, Își Îndesă mai bine căciula pe urechi, Își ridică gulerul mantalei, apucă din nou felinarul și porni spre cabină controlând din mers starea macazelor. Se simțea bine la gara veche. Cu doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de el Își mută privirea spre linii. Peronul larg dispăruse cu totul sub zăpadă. Firma de neon a restaurantului o colora În mov. Un ceferist se Învârtea ca un licurici În jurul unui vagon. Agita felinarul, verifica sigiliile. Strigă ceva, puse felinarul jos, Își Îndesă mai bine căciula pe urechi, Își ridică gulerul mantalei, apucă din nou felinarul și porni spre cabină controlând din mers starea macazelor. Se simțea bine la gara veche. Cu doi ani În urmă, oprea la linia Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
neon a restaurantului o colora În mov. Un ceferist se Învârtea ca un licurici În jurul unui vagon. Agita felinarul, verifica sigiliile. Strigă ceva, puse felinarul jos, Își Îndesă mai bine căciula pe urechi, Își ridică gulerul mantalei, apucă din nou felinarul și porni spre cabină controlând din mers starea macazelor. Se simțea bine la gara veche. Cu doi ani În urmă, oprea la linia Întâi un tren cu patru, cinci vagoane din care, uneori, coborau doar controlorii și mecanicul. După mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Zușag etc. Încă o dată, drum bun! Porni din nou. Petru știa că de data asta nu se va mai Întoarce. 28. Bună seara, domnule Roman. Domnul Roman nu răspunse. Își certa canișul care urina fără pic de sfială lângă singurul felinar valid de pe strada Alverna Vru să repete salutul, dar se răzgândi. Împinse poarta cu grilaj și intră În curte cu un răsuflat de ușurare. Mai mult decât drumul simțea că luase sfârșit o zi neobișnuită. O Împotrivire ciudată, fățișă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
picioarele mele era o cutie udă leoarcă. — O, am făcut. Așa-i. Bărbatul ridică bărbia într-o exclamație tăcută iritare, apoi se întoarse și, strângându-și în continuare haina în jurul trupului, se îndepărtă șontâcăind pe strada plouată, galbenă în lumina felinarelor, fără vreo altă vorbă. Cutia din prag era mare, precum cele pe care le iei de la Tesco atunci când te muți. Era ambalată în hârtie maro și muiată de ploaie. Era de asemenea foarte grea. M-am întors stângaci în prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pat, casete video, orice. Toți sunt foarte bine dispuși. Eric, e al naibii de îngrozitor. — Scumpa mea, n-o să trebuiască să te întorci niciodată. Îți promit. — Nu-mi poți promite asta. — Știu doar c-o să fii bine. Tavernele din jurul taberei au toate felinare multicolore atârnate în verande, ca niște beculețe imense de Crăciun. Noaptea, acestea se reflectă în mare pe tot întinsul țărmului, proiectând pe valuri nuanțe de albastru și roșu și verde și galben. În golful animalelor, marea e lăsată să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
umbrele albe, mare cu apă albastră, limpede ca sticla și ceruri necuprinse, fără umbră de nor. Un vis din Fragmentul becului, poate primul pe care-l aveam de săptămâni întregi. Alergam prin apa mării la ceas răcoros de seară. Văzusem felinarele tavernelor de pe plajă trasând dungi colorate peste valurile prăfoase. Fusesem, fusesem - deja visul se destrăma, întinderile lui luminoase, de mătase deșirându-se în emoții nebuloase, nori mici și colorați de sentiment, dispersați de mișcarea minții mele trezite la realitate. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]