1,523 matches
-
p. 318) că seria de romane a lui Mihail Diaconescu se constituie ca o fenomenologie narativă, mai exact ca o fenomenologie epică a spiritualității romanești, a ființei noastre, cum s-ar spune, etnice și istorice. Înainte de a-și expune fundamentele fenomenologiei epice, Theodor Codreanu reține din prolegomenele teoretice ale romancierului (op. cit.) preferința acestuia pentru varianta hegeliana aceea, cu vorba lui C. Noica, a narativității; sau a poveștii aceleia nesfârșite -, nicidecum așadar pentru versiunea moderna husserliană a "împarantezării" modalitate de a (să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
istorizante a lui Hegel". Opera romanescă a lui Mihail Diaconescu nu ar fi, totuși, nici în felul acesta mulțumită; o recunoaște chiar monografistul. El scrie: "Direcționarea către roman vine, paradoxal, dintr-o inaptitudine pentru miniatural, pentru simpla metodă reducționistă a fenomenologiei husserliene, care, punând lumea între paranteze, o uită în favoarea esențelor". Să fie însă altă accepțiunea pe care Mihail Diaconescu o dă fenomenologiei (firește, epice) și Theodor Codreanu nu se putea, oare, să nu o admită? "De aceea (va completa el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
monografistul. El scrie: "Direcționarea către roman vine, paradoxal, dintr-o inaptitudine pentru miniatural, pentru simpla metodă reducționistă a fenomenologiei husserliene, care, punând lumea între paranteze, o uită în favoarea esențelor". Să fie însă altă accepțiunea pe care Mihail Diaconescu o dă fenomenologiei (firește, epice) și Theodor Codreanu nu se putea, oare, să nu o admită? "De aceea (va completa el degrabă) mi se pare că Mihail Diaconescu e mai aproape de fenomenologia istorică eminesciană decât hegeliană. Eminescu a eliminat, în spirit prelupascian, credința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Să fie însă altă accepțiunea pe care Mihail Diaconescu o dă fenomenologiei (firește, epice) și Theodor Codreanu nu se putea, oare, să nu o admită? "De aceea (va completa el degrabă) mi se pare că Mihail Diaconescu e mai aproape de fenomenologia istorică eminesciană decât hegeliană. Eminescu a eliminat, în spirit prelupascian, credința în antitezele salvate prin sinteză, el pariind pe conceptul împăcării antitezelor, iar nu pe anularea lor reciprocă în sinteză.". Fenomenologia epică a istoriei românești e unul dintre comentariile hermeneutice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mi se pare că Mihail Diaconescu e mai aproape de fenomenologia istorică eminesciană decât hegeliană. Eminescu a eliminat, în spirit prelupascian, credința în antitezele salvate prin sinteză, el pariind pe conceptul împăcării antitezelor, iar nu pe anularea lor reciprocă în sinteză.". Fenomenologia epică a istoriei românești e unul dintre comentariile hermeneutice remarcabile ale criticului și monografistului, el neuitând să alcătuiască, și o minuțioasă biografie, în prima parte a volumului, a reputatului romancier nefiind ignorat în caz nici momentul înființării revistei "Astra"); îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dincolo de "Geneză", până în starea de zero a cosmosului / universurilor. Capitolul al 15-lea, "Întocma dogma", din eseul lui Th. Codreanu, evidențiază în Oul dogmatic, de Ion Barbu, cu impresionantă bogăție de argumente dinspre "dogma" Creștinismului, tocmai "gordiana" originalitate "transmodernistă" (supra): ""Fenomenologia" barbiană intră în zona eonului dogmatic blagian [...] către eonul transmodernității, pe urmele lui Eminescu [...]. Barbu are geniul distincției / asemănării cu dogma creștină, diferența venind din focalizarea pe condiția kenotică, a lumilor mărunte, deasupra cărora plutește Sfântul Duh: "Om uitător, ireversibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pronunțat spirit polemic, atribut al siguranței de sine. Pe G. Călinescu îl taxează pentru că a confundat ermetismul filologic cu cel canonic. Lui Solomon Marcus îi reproșează că nu s-a gândit niciodată să îl interpreteze pe Barbu prin trimitere la fenomenologia lui Husserl, iar Mincu e dovedit protocronist și docil! Oana Pârvulescu greșește și ea, considerând că mânia provocată lui Barbu de ilustrația plachetei După melci era nejustificată. La fel se întâmplă și cu Nicolae Manolescu, adept al ideii de joc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-se, mai degrabă, în proximitatea interpretărilor lui Mandics György, Solomon Marcus și Marin Mincu. Cât privește interpretarea ermetismului canonic, constând în reevaluarea prejudecăților privitoare la opera barbiană, Theodor Codreanu parcurge sistematic pașii înțelegerii/explicării conceptului, de la antimodernismul manifest, prin calea fenomenologiei, către increat și ritmul pur al acestuia, dezbrăcând, consonant cu intenția barbiană, critica literară anterioară de parazitismul ideologic. Nu întâmplător Theodor Codreanu îl situează pe Barbu în proximitatea lui Eminescu, cel care proiectase cu aproape jumătate de veac înaintea sa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
IAȘI, EDITURA JUNIMEA, 2004, COLECȚIA "EMINESCIANA", SERIE NOUĂ, 9 Gheorghe CAPȘA Theodor Codreanu "Mitul Eminescu" 221 Constantin TRANDAFIR Mitul și contra-mitul Eminescu 227 Adrian Dinu RACHIERU "Mitul Eminescu" 230 Rodica MUREȘAN A doua sacrificare a lui Eminescu 234 MIHAIL DIACONESCU. FENOMENOLOGIA EPICĂ A ISTORIEI ROMÂNEȘTI, BUCUREȘTI, EDITURA AGER ECONOMISTUL, 2005 Aureliu GOCI Esprit de finesse, les raisons du coeur și ordo amoris 238 Emil VASILESCU O exegeză de referință 241 Gheorghe BULUȚĂ Orizonturi. O monografie monumentală 243 A.I. BRUMARU "Epica Magna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fie că ar fi Întemeiată pe ordinea de drept pozitivă, fie că s-ar produce În noi ca o convingere independentă, nu ar fi decât efectul conștient al presiunii pe care societatea o exercită, prin tendințele și interesele ei, asupra fenomenologiei sufletului nostru; ea nu s-ar putea, prin urmare, Întemeia logic din punctul de vedere specific al eticii - și orice afirmare etică n-ar reprezenta decât o simplă „prejudecată”. Conștiința etică, explicabilă prin cauze de natură socială, nu ar fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se prezintă: I. Organizațiile statale și prestatale; II. Definiția Statului, Etatism, legalitate, pozitivitate; III. Productivitatea juridică originară a indivizilor și grupurilor. Consecințe pentru viața Statului: necesitatea unei lucrări (activități) permanente a acestuia; IV. Exemple istorice. Disoluția Imperiului Carolingian și și fenomenologia politicii subsecventă. Manifestări caracteristice ale crizei și formării etatismului: V. Criza Statului modern. Tentative și soluții. VI. Concluzie. Adevărul de la care pleacă analiza filosofului, este că: Statul modern se află În plină criză. Autorul susține - pe drept cuvânt - că o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
consimțământ general, perfect egal și unanim, căci desea aceasta Înseamnă, simplu, „Îndurare pasivă, supunere forțată sau absență a opunerii”. Toate guvernele au mizat pe această ambiguă „voință populară”. Giorgio del Vecchio recunoaște că: „Formarea și transformarea puterii politice reprezintă o fenomenologie foarte complicată, În care noi putem observa grade și forme nenumărate, fie consimțământ activ sau pasiv, fie rezistență și luptă. Într-un sens riguros științific, noi putem numai să spunem că, În orice societate umană există, mai mult sau mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
inițiativa și sub girul autorității științifice a celor care coordonau acest program, au apărut de-a lungul vremii și unele lucrări separate. Astfel, în 1962, în colecția de filosofie a C. R. de C. a fost tipărit studiul lui C. Noica, Fenomenologia spiritului la Hegel, după ce, anterior, în aceeași colecție, văzuseră lumina tiparului un studiu și o ediție critică din presocratici, semnată de Octavian Vuia, sub titlul Remontée aux sources de la pensée occidentale (1961). Explicația faptului că secția de filosofie pare mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
și, poate, mântuit. Dacă nu, nu! Impecabil! Perfect adecvată, minunată și elegantă concepție! Știai că musulmanii își consideră, în Hadith Qudsi, dintr-o perspectivă similară, Zeul lor unic, pe Allah, mai degrabă ca pe o formă pură și abstractă, de fenomenologie estetică, de artă? Allahu Akbar! Vasăzică, Dumnezeu este Mare! Deci, cred eu, în ordinea divină, Armageddonul, Războiul Fiilor Luminii împotriva Fiilor Întunericului, poate să vină oricând, oricum și orișiunde. Înțelegi tu? Chiar și mâine, frate gardian! Chiar și în Parcul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de specialiști de seamă, care tratează diverse aspecte ale culturii și științei: De la filosofie la știința mentalului (8/1997), Arta și obiectivul estetic în viziune fenomenologică (10/1997), Energia în lume, în Europa, astăzi și mâine (12/1997), Matematica și fenomenologia (3/1998), Știință și cultură fără frontiere (4/1998), Formarea economiei naționale în condițiile presiunii regionale (5/1998), Muzica de tradiție bizantină în spațiul spiritual românesc (7-8/1999), Ortodoxie și religie (1-2/2000), Medicina la sfârșit de secol (5/2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285148_a_286477]
-
însemnare din Note zilnice în care autorul se simte obligat să accepte existența unor "elaborări subconștiente". E o certitudine că timpul nu i-a mai oferit răgazul de a aprofunda teoriile legate de inconștient, mai ales că intuiționismul bergsonian și fenomenologia lui Husserl l-au absorbit cu totul și, în plus, aceste două tendințe moderne din filozofia secolului XX intrau aparent în contradicție cu noul curent freudist. Certitudinea se bazează și pe o logică a bunului-simț, când constați că, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
deznodământului și a piesei în piesă, adică a asumării măștii, se poate detecta un mise en abyme al topos-ului Carnavalului, moment în care libertatea și excesul forțează Adevărul să iasă la lumină.203 Încercând să contureze o schiță a fenomenologiei inteligenței, autorul Doctrinei substanței consideră că Shakespeare, aidoma lui Goethe, Leonardo da Vinci și Michelangelo, s-ar încadra în categoria "geniilor dominatoare", în vreme ce Tolstoi este exponentul "geniilor creatoare". Distincțiile, deși categorice, nu sunt nuanțate, din cauză că ideile au rămas în stadiu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fără rezerve de un arhetip eminescian în opera scriitorului interbelic: "...aceste drame succesive ale cunoașterii umane sunt integrate într-un simbol cosmic al cărui arhetip (ca și atitudinea erotică a lui Gheorghidiu în romanul anterior) trebuie căutat nu atât în fenomenologia husserliană, cât mai aproape de straturile experienței naționale, în Eminescu."269 Revenind la nucleul euristic al acestui capitol, crochiul-necrolog, schițat de presa bucureșteană, după sinuciderea poetului Ladima, dezvoltă o altă perspectivă arhetipală: "poetul smintit și cumsecade" este o secvență în racourçi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să amintim de doctrina anticalofilă, fervent susținută în eseul Amintirile colonelului Grigore Lăcusteanu și amărăciunile calofilismului ca și în subsolul romanului Patul lui Procust, dar care nu se poate susține la nivel stilistic în beletristica sa. Admirator fără rezerve al fenomenologiei lui Husserl, el se declară mefient față de noua știință apărută în epocă, psihanaliza, dar, în câteva rânduri, în Note zilnice, recunoaște că personajele sale par a fi rezultatul unor elaborări venite din inconștient. În plus, avem motive să credem că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Academiei, București, 1978; 76. Maupassant, G., Pierre și Jean, Editura Eminescu, București, 1979; 77. Mauron, C., Des métaphores obsédantes au mythe personnele, Editura José Corti, Paris, 1964 78. Mavrodin, I., Poietică și poetică, Editura Univers, București, 1982 ; 79. Merleau-Ponty, M., Fenomenologia percepției, Editura Aion, București, 1999; 80. Mihăilescu, C. D., Perspective eminesciene, Editura Cartea românească, București, 1982; 81. Negoițescu, I., Poezia lui Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1980; 82. Negulescu, P.P., Filosofia Renașterii, Editura Eminescu, București, 1986; 83. Nica, I., Mihai Eminescu-structura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
179 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 334 180 Cf. D. Irimia Introducere în stilistică, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 56 181 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, pp. 41-42 182 Idem, p. 321 183 Maurice Merleau-Ponty, Fenomenologia percepției, Editura Aion, București, 1999, p. 254 184 Idem, p. 255 185 vezi pentru mai multe detalii studiul Psihanaliza artei și a creativității de Janine Chasseguet-Smirgel, Editura Trei, București, 2002 186 José Ortega y Gasset, Meditații despre Don Quijote, Editura Univers
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
căderea „zidului Berlinului”, devastând magazinele. Ciudat cum toți esticii ajungeau să semene între ei. Estul se dădea în vânt după țigări Kent, Nescafe, ciocolată Suchard și banane. Concluzia era deci următoarea: în spatele unui eveniment care părea normal se afla o fenomenologie complicată de trăiri cariate - griji, speranțe, bucurii - și un sistem de relații depășind sângele, sexul sau alte variabile care despart oamenii. Compasiunea nu era obosită, înțelegere se găsea pentru că fiecare avea în repertoriul său de experiențe astfel de evenimente peste
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
coerentă care să traverseze cunoașterea și cultura nu este nouă. Un anumit număr de concepte și teorii au promovat o viziune comprehensivă care cuprinde, în mod metaforic, toate ariile cunoașterii. Cele mai proeminente sunt teoria generală a sistemelor, cibernetica, structuralismul, fenomenologia, marxismul și feminismul. Termenul ștransdisciplinaritate- n.n.ț este în același timp o etichetă pentru disciplinele mai vechi, cu scop „sinoptic” (rezumativ-integrativ), precum filosofia și istoria, dar și pentru noile câmpuri, incluzând viitorologia culturală, biologia populațiilor umane, cercetările pentru pace, științele
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
să nu am vreodată prilejul de a-mi clama victoria. Un zeu veghează asupra mea” (idem). Dar nu cumva acest zeu este un demon?! După ce ai ratat victoria, ce-ți rămâne decât să transformi eșecul în șansă și să explorezi fenomenologia eșecului? Șiretlicul la care Cioran apelează ține de fundamentarea ontologică a ființei sale, care se mută din limbaj în existență. Nu mai e deloc o surpriză să vedem că Cioran face apologia bolii, a eșecului, a renunțării. Își spune: „Să
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cel școlar pot constitui doi indicatori care să susțină diagnosticul diferențial în cadrul categoriei de deficiență mintală, urmărindu‑se parametrii de diferențiere (rezultatele evaluărilor psihometrice, capacitatea de adaptare la un anumit grup social, ritmul de dezvoltare, performanța școlară etc.); - discriminarea în raport cu fenomenologia psihopatologică inclusă în clasificările nosologiei psihiatrice; - discriminarea în raport cu stările psihopatologice care prezintă o simptomatologie apropiată. În funcție de aceste aspecte, deficiența mintală trebuie diferențiată de: - stările de întârziere mintală determinate de unele deficiențe senzoriale sau de anumite tulburări ale limbajului (alalia, afazia
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]