653 matches
-
nevirapinei la virus , 45 % ( 17/ 38 ) din pacienți sunt purtători de viruși cărora li s- a stabilit sau li s- a atribuit sensibilitatea la nevirapină . Toți cei 11 pacienți tratați cu VIRAMUNE + zidovudină , care au fost testați pentru determinarea rezistenței fenotipice au fost rezistenți la nevirapină până la 6 luni . Pe durata întregii perioade de observație , s- a văzut un singur caz de rezistență la didanozină . Rezistența la zidovudină apare mai frecvent după 30 - 60 săptămâni , în special la pacienți supuși unei
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
determinate succesiv au purtat cel puțin o mutație asociată cu rezistență , cele mai frecvente modificări individuale fiind K103N și Y181C . S- au găsit asocieri de mutații la 9 din 12 pacienți observați . Nu a fost stabilită relevanța clinică a modificărilor fenotipice și genotipice asociate tratamentului cu VIRAMUNE . 19 Suplimentar datelor prezentate mai sus , există un risc al apariției rapide a rezistenței la INNRT în caz de eșec virologic . Rezistență încrucișată In vitro s- a observat apariția rapidă a tulpinilor de HIV
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
anti- HIV- 1 a nevirapinei a fost antagonizată in vitro de medicamentul anti- VHB adefovir și de medicamentul anti- VHC ribavirin . Rezistență In vitro au apărut tulpini izolate HIV cu reducerea sensibilității ( de 100 până la 250 ori ) la nevirapină . Modificări fenotipice și genotipice au apărut la tulpini izolate HIV de la pacienți tratați cu VIRAMUNE sau VIRAMUNE + zidovudină timp de 1 până la 12 săptămâni . Începând cu săptămâna a 8- a de monoterapie cu VIRAMUNE , 100 % din pacienții testați au prezentat tulpini izolate
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
VIRAMUNE , 100 % din pacienții testați au prezentat tulpini izolate HIV cu o micșorare de peste 100 ori a sensibilității la nevirapină , indiferent de doză . Tratamentul cu VIRAMUNE + zidovudină nu a modificat rata de apariție a virusului nevirapino- rezistent . Rezistența genotipică și fenotipică a fost examinată în studiul INCAS la pacienții cărora li s- a administrat VIRAMUNE în tripla sau dubla terapie asociată și la cei din grupul de control netratați cu VIRAMUNE . Pacienți netratați anterior cu antiretrovirale , cu un număr de limfocite
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
n = 51 ) sau VIRAMUNE + zidovudină + 44 didanozină ( n=51 ) și urmăriți pe o perioadă de 52 de săptămâni de terapie sau mai mult . Evaluarea virologică s- a făcut la început , la 6 luni și la 12 luni . Testele de rezistență fenotipică efectuate au necesitat un minim de 1000 copii/ ml ARN HIV , pentru a fi posibilă amplificarea virusului . Din cele 3 grupuri de studiu , 16 , 19 și respectiv 28 pacienți au avut inițial un nivel măsurabil de tulpini izolate și ulterior
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
virusului . Din cele 3 grupuri de studiu , 16 , 19 și respectiv 28 pacienți au avut inițial un nivel măsurabil de tulpini izolate și ulterior au rămas în studiu pentru cel puțin 24 săptămâni . Inițial , au fost 5 cazuri de rezistență fenotipică la nevirapină ; valorile CI50 au fost crescute de 5 până la 6, 5 ori la 3 cazuri și > de 100 ori la 2 cazuri . Toate tulpinile izolate disponibile obținute de la pacienții cărora li s- a administrat nevirapină , au fost rezistente
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
nevirapinei la virus , 45 % ( 17/ 38 ) din pacienți sunt purtători de viruși cărora li s- a stabilit sau li s- a atribuit sensibilitatea la nevirapină . Toți cei 11 pacienți tratați cu VIRAMUNE + zidovudină , care au fost testați pentru determinarea rezistenței fenotipice au fost rezistenți la nevirapină până la 6 luni . Pe durata întregii perioade de observație , s- a văzut un singur caz de rezistență la didanozină . Rezistența la zidovudină apare mai frecvent după 30 - 60 săptămâni , în special la pacienți supuși unei
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
asocieri de mutații la 9 din 12 pacienți observați . Aceste date provenite din studiul INCAS arată că utilizarea medicamentelor puternic active este asociată cu o întârziere a dezvoltării rezistenței la medicamentele antiretrovirale . Nu a fost stabilită relevanța clinică a modificărilor fenotipice și genotipice asociate tratamentului cu VIRAMUNE . Suplimentar datelor prezentate mai sus , există un risc al apariției rapide a rezistenței la INNRT în caz de eșec virologic . Rezistență încrucișată In vitro s- a observat apariția rapidă a tulpinilor de HIV care
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
vedere absența infecțiilor căilor respiratorii superioare sau anomaliile structurale , precum și anamneza pacientului , examenul fizic și efectuarea testelor adecvate de laborator și a celor cutanate . Aproximativ 6 % dintre adulți și copii de 2 până la 11 ani sunt din punct de vedere fenotipic , slab metabolizanți ai desloratadinei și pot prezenta expunere prelungită ( vezi pct . 5. 2 ) . Siguranța utilizării Neoclarityn sirop la copiii cu vârsta între 2 - 11 ani care sunt slab metabolizanți este aceeași ca și pentru copiii care metabolizează normal . Efectele Neoclarityn
Ro_668 () [Corola-website/Science/291427_a_292756]
-
vedere absența infecțiilor căilor respiratorii superioare sau anomaliile structurale , precum și anamneza pacientului , examenul fizic și efectuarea testelor adecvate de laborator și a celor cutanate . Aproximativ 6 % dintre adulți și copii de 2 până la 11 ani sunt din punct de vedere fenotipic , slab metabolizanți ai desloratadinei și pot prezenta expunere prelungită ( vezi pct . 5. 2 ) . Siguranța utilizării desloratadinei la copiii cu vârsta între 2 - 11 ani care sunt slab metabolizanți este aceeași ca și pentru copiii care metabolizează normal . Efectele desloratadinei la
Ro_668 () [Corola-website/Science/291427_a_292756]
-
tropism CCR5 este detectabil ( nu este detectabil virusul cu tropism CXCR4 sau dual/ mix ) . În studiile clinice cu CELSENTRI a fost utilizat doar testul Monogram Trofile ( vezi pct . 4. 4 și 5. 1 ) . Sunt în curs de evaluare alte teste fenotipice și genotipice . Tropismul viral nu poate fi prevăzut cu siguranță pe baza tratamentului anterior și a evaluării mostrelor păstrate . La momentul actual nu există date referitoare la reutilizarea CELSENTRI la pacienți care prezintă doar virus HIV- 1 cu tropism pentru
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
sau dual/ mix ) printr- o metodă adecvat validată și sensibilă de detecție ( vezi pct . 4. 1 , 4. 2 și 5. 1 ) . În studiile clinice cu CELSENTRI a fost utilizat doar testul Monogram Trofile . Sunt în curs de evaluare alte teste fenotipice și genotipice . Tropismul viral nu poate fi prevăzut cu siguranță pe baza tratamentului anterior și a analizei mostrelor păstrate . 3 În timp apar modificări ale tropismuli viral la pacienții infectați cu virusul HIV- 1 . Astfel , este necesară începerea tratamentului imediat
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
tropism CCR5 ( 0 tulpini de laborator , 2 tulpini izolate în clinică ) . Tipurile de virus rezistente la maraviroc și- au păstrat tropismul CCR5 și nu a existat conversie de la un virus cu tropism CCR5 la un virus care folosește CXCR4 . Rezistența fenotipică : Graficele concentrație- răspuns pentru virusurile rezistente la maraviroc au fost caracterizate fenotipic prin curbe care nu au atins o inhibiție de 100 % în testele care utilizează diluții seriale de maraviroc . Rezistența genotipică : Mutațiile s- au concentrat la nivelul glicoproteinei gp
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
de virus rezistente la maraviroc și- au păstrat tropismul CCR5 și nu a existat conversie de la un virus cu tropism CCR5 la un virus care folosește CXCR4 . Rezistența fenotipică : Graficele concentrație- răspuns pentru virusurile rezistente la maraviroc au fost caracterizate fenotipic prin curbe care nu au atins o inhibiție de 100 % în testele care utilizează diluții seriale de maraviroc . Rezistența genotipică : Mutațiile s- au concentrat la nivelul glicoproteinei gp din anvelopa virală ( proteina virală care se conectează la co- receptorul CCR5
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
trebuie acceptat că virusurile care sunt parte a populației care utilizează CXCR4 , nedetectată inițial ( adică populația virală minoră ) prezintă aceleași caracteristici de rezistentă ca populația virală cu tropism pentru CCR5 . Eșecul tratamentului în cazul virusurilor cu tropism pentru CCR5 Rezistența fenotipică : la pacienți cu virus cu tropism pentru CCR5 în timpul eșecului tratamentului cu CELSENTRI , 22 din 58 de pacienți au avut virus cu sensibilitate redusă la maraviroc . La cei 36 de pacienți rămași nu au fost evidențiate tulpini virale cu sensibilitate
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
tropism CCR5 este detectabil ( nu este detectabil virusul cu tropism CXCR4 sau dual/ mix ) . În studiile clinice cu CELSENTRI a fost utilizat doar testul Monogram Trofile ( vezi pct . 4. 4 și 5. 1 ) . Sunt în curs de evaluare alte teste fenotipice și genotipice . Tropismul viral nu poate fi prevăzut cu siguranță pe baza tratamentului anterior și a evaluării mostrelor păstrate . La momentul actual nu există date referitoare la reutilizarea CELSENTRI la pacienți care prezintă doar virus HIV- 1 cu tropism pentru
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
dual/ mix ) printr- o metodă adecvat validată și sensibilă de detecție ( vezi pct . 4. 1 , 4. 2 și 5. 1 ) . În studiile clinice cu CELSENTRI a 23 fost utilizat doar testul Monogram Trofile . Sunt în curs de evaluare alte teste fenotipice și genotipice . Tropismul viral nu poate fi prevăzut cu siguranță pe baza evoluției tratamentului anterior și a analizei mostrelor păstrate . În timp apar modificări ale tropismulio viral la pacienții infectați cu virusul HIV- 1 . Astfel , este necesară începerea tratamentului imediat
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
tropism CCR5 ( 0 tulpini de laborator , 2 tulpini izolate în clinică ) . Tipurile de virus rezistente la maraviroc și- au păstrat tropismul CCR5 și nu a existat conversie de la un virus cu tropism CCR5 la un virus care folosește CXCR4 . Rezistența fenotipică : Graficele concentrație- răspuns pentru virusurile rezistente la maraviroc au fost caracterizate fenotipic prin curbe care nu au atins o inhibiție de 100 % în testele care utilizează diluții seriale de maraviroc . Variatia raportului CI50/ CI90 utilizată tradițional nu a reprezentat un
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
de virus rezistente la maraviroc și- au păstrat tropismul CCR5 și nu a existat conversie de la un virus cu tropism CCR5 la un virus care folosește CXCR4 . Rezistența fenotipică : Graficele concentrație- răspuns pentru virusurile rezistente la maraviroc au fost caracterizate fenotipic prin curbe care nu au atins o inhibiție de 100 % în testele care utilizează diluții seriale de maraviroc . Variatia raportului CI50/ CI90 utilizată tradițional nu a reprezentat un parametru util pentru măsurarea rezistentei fenotipice , deoarece aceste valori au rămas câteodată
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
rezistente la maraviroc au fost caracterizate fenotipic prin curbe care nu au atins o inhibiție de 100 % în testele care utilizează diluții seriale de maraviroc . Variatia raportului CI50/ CI90 utilizată tradițional nu a reprezentat un parametru util pentru măsurarea rezistentei fenotipice , deoarece aceste valori au rămas câteodată nemodificate în condițiile sensibilității reduse semnificativ . Rezistența genotipică : Mutațiile s- au concentrat la nivelul glicoproteinei gp din anvelopa virală ( proteina virală care se conectează la co- receptorul CCR5 ) . Poziționarea acestor mutații nu a fost
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
trebuie acceptat că virusurile care sunt parte a populației care utilizează CXCR4 , nedetectată inițial ( adică populația virală minoră ) prezintă aceleași caracteristici de rezistentă ca populația virală cu tropism pentru CCR5 . Eșecul tratamentului în cazul virusurilor cu tropism pentru CCR5 Rezistența fenotipică : la pacienți cu virus cu tropism pentru CCR5 în timpul eșecului tratamentului cu CELSENTRI , 22 din 58 de pacienți au avut virus cu sensibilitate redusă la maraviroc . La cei 36 de pacienți rămași nu au fost evidențiate tulpini virale cu sensibilitate
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
caracterizează ca fiind o "națiune amestecată", sau așa cum zicea José Vasconcelos Calderón (1925), un "creuzet al tuturor raselor" atât național cât și rasial. Deși nu este o statistică oficială pentru identitățile etnice ale țării, un procentaj mare a populației este fenotipic mixtă. Politica predominantă primului secol de viață independentă a Mexicului era puțin rasistă. După triumful revoluției, mai mulți gânditori au considerat că Mexicul era o națiune mixtă din punct de vedere cultural, și atunci politicile sociale s-au dirijat să
Demografia Mexicului () [Corola-website/Science/319486_a_320815]
-
1997, pp. 65-66), mai rămâne să discutăm problema universalității sau a istoricității esențialismului, precum și problema variabilității criteriilor În funcție de care se elaborează categorisirile și clasificările esențialiste. Miza acestor interogații este pe cât de clară, pe atât de importantă: dacă definirea caracteristicilor vizibile (fenotipice sau culturale) drept un dat natural sau ontologic este o constantă a gândirii umane, atunci ceea ce numim Îndeobște „rasism” nu este decât manifestarea unei tendințe cognitive proprii speciei umane. Definirea sarcinilor și scopurilor antirasismului trebuie regândită, mai Întâi prin prisma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și se recunoaște prin refuzarea totală a dreptului la diferență (chiar regândit ca drept individual), prin negarea diversității ca valoare (el este deci heterofob), În timp ce rasismul care derivă din viziunea diferențialistă radicală constă În sacralizarea sau absolutizarea diferențelor, fie ele fenotipice sau culturale, și nu poate recunoaște În consecință o demnitate umană egală membrilor tuturor grupurilor deoarece neagă originea comună a oamenilor (ar putea fi numit heterofil, datorită pasiunii sale declarate pentru diferențe). Rasismul diferențialist se exprimă, În forma sa dură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
precis, pentru transmiterea identitară În cadrul descendenței. Respingerea metisului, obsesia „petei” de neșters despre care se spune că te-ar desfigura pentru totdeauna pot fi puse În contul dorinței de homofiliație fizică: dorința de a avea o descendență corespunzătoare originii, asemănare fenotipică ce Îi permite copilului recunoașterea apartenenței sale la neam și confirmă astfel „autenticitatea” filiației (Taguieff, 1988, pp. 348-350). Întrucât această dorință poate cuprinde, dincolo de trăsăturile morfologice, și alte caracteristici, diferența dintre rasismul biologic și neorasismul cultural nu ar fi o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]