466 matches
-
unei geometrii infailibile. Deplasarea mecanică a accentelor de pe eclezial pe economic, de pe contemplația spirituală pe mistica eficienței, dar și pe o anumită gratuitate voluptuoasă în relația directă cu banii, asociată cu provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu un fenomen singular pe piața simbolică de astăzi, un caz artistic tipic pentru acel spațiu al confluențelor în care se revarsă deopotrivă rîurile subterane ale tînjirii mistice din Orient și aluviunile fertile ale pragmatismului occidental. Că
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
starul unui pictorial realizat la comanda magazinului Playboy pe care mama l-a intitulat, poetic, "L’eloge de mă fille". Unele voci au acuzat-o de lipsă de moralitate, dar micuța începuse să simtă și ea voluptatea celebrității și porțile ferecate ale studiourilor au cedat. Numai că erau de un singur fel, specializate în pelicule de categoria softporno. Asta se întâmplă, de mult, prin 1974. De atunci fetiță, care s-a împlinit justificând promisiunile, s-a îndepărtat treptat de grăbita ei
Cine e Eva Ionescu? A auzit cineva de ea? Da! Isabelle Huppert! - corespondenţă specială de Tudor Caranfil () [Corola-journal/Journalistic/26465_a_27790]
-
spre ironie și tristețe. Tot de la titlu aș porni și când vorbesc de poemul’’inger cu aripa de gheață.’ Din start, suntem într-un plan magic. Iată un fragment: “Mă obișnuisem deja/îngerul rătăcea pe drum cântând ori/ se lăsa ferecat/purtat/într-o cușcă/privit, ațâțat/în număr de circ/ se-ntâmplă și s-adoarmă -n plină zi/pe umărul cuiva sau, pe creștet/ [dar mă mai slujea cât de cât]/coșmarurile lui nu erau de dorit/tresărea, scotea flăcări
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
orice trăznaie îți dă prin cap în virtual" Bran, august 2009 Ce lași în urmă poate să rămână între două coperți? putem lăsa totul în urmă, sub piatră? nu va pătrunde lumina pe sub ușă? n-are să vibreze aerul de vocea ferecată așa cum auzim chemarea Anei din zid aici undeva aproape? Peste apă cine ești tu pe țărmul celălalt? aici eu cine sunt? o piatră, fiecare? un pom? soarele răsare pe țărmul acesta apune pe țărmul tău așa a fost ieri și
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
ai săi? Cea care nu mai vede, nu aude Și nu-ți mai simte mâna de-o atingi, Te lasă-n locul ei, să n-o mai vezi, Și dacă se apropie, să n-o simți. Dar mintea pân-acuma ferecată îndepărtează lacătul, zăvorul Și lasă toate ușile deschise, Să prindă nevăzutul din auz. Dor de rai Coboară Doamne Ca ninsoarea Și șterge calea De cuvinte Care m-a dus Până la Tine, Ca nu cumva Negrele semne, înșiruite Pe hârtie, Să
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
-n crucea aducerii aminte. Le-am răstignit cândva, și nu mai știu, Părinte? Din ele, Doamne, -am vrut ca să-ți citesc și cânt, Dar am simțit pe limbă și cuiul din cuvânt. Cărți Tomuri țesute-n brume și-n aur ferecate, Cu chei pierdute-n vânt și lacătele sparte, Au fost în beciul nopții puse cu fier în jug, Trase pe câmp de spini cu roata de la plug, Unse-n tipar cu mir, fierbinți în ochi de gheață, Vândute-n vrac
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
greșeli ca ura excesivă și poate duce la despărțire dacă îndrăgostitului îi lipsește răbdarea și echitatea”. Desigur, domesticirea sufletului e „mai grea decât a unui leu”, care după ce se află în cușcă nu mai poate face rău, în timp ce sufletul, chiar ferecat, încă mai poate. Dar această transformare se poate petrece cu ajutorul discernământului, care, ca și logosul, distinge sufletul omului, duhurilor și îngerilor de animale. Cel înclinat din fire spre rău poate reuși transformarea la fel ca și cel înclinat natural către
Poezie și morală hispano-arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2820_a_4145]
-
-ncetează, tîrziu la amiază, Si cerul înalt se limpezește, Iar vîntul din soare ia raze convexe strălucitoare Și domul albastru de aer îl făurește, Eu rîd iar și iar de monumentul meu funerar, Și din caverne ce ploaia o țin ferecata, Ca un prunc nou-născut, ca un strigoi din mormînt apărut, Mă înalt și-l dobor totodată. (1820) William Butler Yeats B\trîn\ cînd vei fi Bătrînă cînd vei fi, si ninsa, cu gene ostenite Clipind de somn la vatră, ia
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
au văzut era doar o imperceptibilă unduire a perdelelor, ca o bătaie de aripi fragile și străvezii ale unui fluture străpuns cu acul în insectar. Pentru mulțime, spectacolul se încheia când pajii închideau în urma lui Dimitrios ușile grele de stejar ferecat. Nimeni nu l-a văzut vreodată părăsind casa, căci pe cât de festivă și de publică era venirea, pe atât de discretă și tainică era plecarea. Localnicii invadau apoi cârciumile pentru a comenta îndelung, în aburi de rachiu, noile detalii ale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sa formulare, Bătrânul reveni, ridicând glasul: Am venit în legătură cu anunțul. Cu ce te ocupi? se răsti Rebis cu o voce care nici ea nu trăda sexul căruia, cândva, îi aparținuse. Sunt la pensie. Am fost arhivar. Rebis îi indică lada ferecată, cu un gest prin care punea capăt discuției și vizitei. Bătrânul înțelesese că lui îi fusese pregătit conținutul cufărului, îl trase afară și închise ușa în urma sa. Praful se reașeză, moliile reintrară în somnul lor de postav, aureola se stinse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
două jumătăți de beznă, despărțite de lumină, se repeziră una-ntr-alta, ca două reptile în rut. Târî cu greu lada până acasă, se așeză lângă ea și o privi mult timp, încercând să-i ghicească miezul ascuns de coaja ferecată, neîndrăznind s-o deschidă. Se gândi la viața sa ea însăși primul obiect straniu pe care-l poseda. Când avea câteva luni doica l-a scăpat din brațe, cu capul pe caldarâm. O gâlmă de mărimea unui măr i-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cărăbușii amintirilor, le înfipse printre elitre câte un ac în trupul lichid și-i reașeză, fiecare la locul său, în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea folosite în lungile călătorii cu vaporul sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ochi îi pică". Femeile îngreunate ale satului se dezgoliră și intrară în vâltoare, purtând rod în pântece și icoane de lemn în mâini. În mijlocul râului lăsară icoanele cu lumânări aprinse să plutească la vale, cu ochii sfinților în sus, spre ferecatele porți ale cerului. "Scoală Ene-Caloiene/ Adu cheițele, deschide portițele,/ Să curgă ploițele, să crească semințele,/ Să curgă pâraiele pe toate cărările,/ Să tragem clopotele, să ne crească pâinile,/ Că de când le ai încuiat, lacurile au secat,/ Câmpul s-a uscat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
urcușul aproape imposibil. Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
printr-o casă la al cărei prag sfârșește drumul, ca să iasă la celalalt capăt iarăși drum, drum vechi - în lume precum pravila îl vrea - lăsat în voie să pornească. Oști trecură-n veac pe-aci, și Radu cel Frumos, roți ferecate, robi domnești, comori și lacrimi, moți cu ciubăre, turme, vânturi, răpuși și-nvingători, stindarde, patimi. Pe toți și toate-n nopti, când vâlvele se bat, îi poți vedea-n lumini de-o clipă încă, așa cum ceasul, de pe un țărm mutîndu-i
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
trecute; le purtăm în suflet peste timp și vremi, ne bucură sau ne întristează, învăluindu-ne în parfumul și vraja lor. Ele sunt o prețioasă avuție pe care fiecare om o păstrează în cele mai tainice ascunzișuri ale minții, bine ferecate și păzite. Pot fi amintirile furate sau pierdute? Furate, nu! Pierdute, da! Cei ce le lasă de izbeliște în calea devastatoarei uitări, pot rămâne fără ele. Și cei ce le-au aruncat în subsolul conștiinței, nu pot dispune de ele
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cred că pe drept cuvânt se afirmă asta) că trăim într-o lume mereu grăbită, aproape sufocantă, dar fiecare om are, bine ascunsă în el, o „căsuță” a sufletului, grandioasă sau doar minicochetă, cu geamuri mici sau mari, cu uși ferecate sau larg deschise. Acolo învățăm sa ne reinventăm, pe bucățele, bineînțeles dacă ne acordăm ceea ne lipsește cel mai mult: timpul. Prea multă filosofie, pentru o zi de duminică. Nici n-am observat când au trecut orele și că afară
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ăntunecării minții și, cert, dorinței de câștig - de orice natură - aparent facil. Când se căsăpea Bradul (iarăși, nu minor "sentimentalism" ori metaforă fortuita), m-am gândit la morții de la Canal, la elitele distruse an ănchisorile dictaturii, la ăncercările, ăntr-o țară ferecata an lanțuri, de distrugere a minților luminate, de schingiuire a caracterelor, de pritocire a valorilor, pentru a se cobora an străfundul social competența, cinstea, rigoarea, inteligență subtilă și a se ăncuraja ridicarea deasupra a prostiei, nepriceperii, incorectitudinii, delăsării mai usor
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
Nu o cunosc. — Seamănă cu Mona Lisa, dar are picioare mai frumoase. M-a invitat la ea în cameră aseară și mi-a zis că mă iubește. — O, Dumnezeule, spuse Thaw pocnindu-se peste frunte. I se părea o poartă ferecată și sudată. Drummond își întinse brațele și căscă. — Da, și eu m-am simțit jenat. Fetele care-ți spun că te iubesc se așteaptă în schimb la tot soiul de acte iraționale din partea ta, ca de exemplu, la sinceritate. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-i pierdem din vedere. Trebuie să îi evităm și să trăim sub razele soarelui. Uneori ne simțim reconfortați și vindecați de întunericul subteran. Avem nevoie de el. Însă, niciodată să nu vă avântați prea departe, să nu deschideți ușa ferecată din adâncul-adâncului. În spatele ei se află povestea întunericului de nepătruns al Întunegrilor. Pornind de la propriul text (din punctul de vedere al povestirii mele), cei cinci „executanți“ Aum, care au străpuns pungile cu sarin cu vârful umbrelelor ascuțite, sunt niște „Întunegri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
manevre de trupe aiurea. Așa ți-a suflat-o de sub nas Picioruș de Ghips, el n-a stat mult pe gînduri, meritul lui, ce mai, era pe viață și pe moarte, puteai să dai asigurări că gura ta va rămîne ferecată, dar tot degeaba, cine ar mai fi avut încredere în unul ca tine? Bănuiau că n-o să lași nici o mărturie în scris, n-a mai fost nevoie să-și bată capul cu asta, erau siguri că o vei face așa cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sfios Într-o parte. Se gândea la o țară Îndepărtată, undeva la capătul lumii sau În cer. Spre țara unde vroia să meargă el nu mergea nici un tren și, Într-un târziu, s-a pomenit la capătul liniei Înfundate și ferecate În bârne de lemn cu două tampoane ruginite din curtea fabricii de ulei, halva și ciocolată. O fetiță se uita zâmbind la el, În timp ce-și strângea pe după picioare tatăl, paznicul fabricii. Îi aduseră apă și o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
siminichie, iar aceasta, împreună cu supozitorul care i se topea în rect, constituia vrăjitoria lui: infuzia făcută din frunzele alea verzi, cu nervuri pronunțate, lichidul rău mirositor amestecat cu lingura, turnarea atentă a acestuia prin strecurătoare și apoi în trupul lui ferecat, cu expresia aceea de extenuare și suferință întipărită pe față. După care, aplecat în tăcere deasupra paharului gol, parcă încordându-și auzul, doar-doar o să-i ajungă la urechi un tunet din depărtări, așteaptă să se întâmple o minune... Când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am dus eu însămi cu el în parc și i- am citit din Nichita, din ion Barbu și chiar din mine însămi. Nimic. Nu s-a produs nici un declic. Nici o scânteie nu i-a aprins ochii, inima lui a rămas ferecată. Am decis atunci, descurajată, că trebuie să joace mai mult fotbal (asta îi plăcea lui), să mănânce mai puțină pâine și i-am interzis să mai plângă prostește, căci nu se cuvine pentru un bărbat. Dar Ducu continua să rămână
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cere biletul. Ești spectator la un film straniu. Apa, pragul, lumea de aici, lumea de dincolo... Peste coșciugul tău privesc chipurile străinilor. Te acoperă pământul, ți se cântă... „Urmați-mă!“ Labirintul de beznă te înghite. Blocat pe coridor, între uși ferecate, într-o liniște neagră, paralizantă, ca-n groapă, ești singur, mai singur decât ai putea fi vreodată. O lume întreagă e deasupra, tu nu mai ești nicăieri. Și iarăși se ivește mireasa, ca o nălucă, un fir de abia întrezărită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]