380 matches
-
o teamă neștiută creștea în ea. Se răsucea pe toate părțile în patul vechi de fier care trosnea sub greutatea ei. Nu, nu voia să se îmbolnăvească. Bărbatul ei dormea și trebuia să doarmă și ea, cu orice preț. Prin ferestruică pătrundeau zgomotele înăbușite ale orașului. Vechile gramofoane din cafenelele maure îngânau melodii pe care le recunoștea vag și care urcau până la ea purtate de vuietul unei mulțimi leneșe. Trebuia să doarmă. Dar ea număra corturile'negre, îndărătul pleoapelor ei pășteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pădurile nu mi s-au părut niciodată lucruri statice. În termeni fizici, le cutreier, și totuși, În termeni metafizici, se pare că ele mă cutreieră pe mine, ca atunci când urmăresc un film, stând practic pe loc, În vreme ce imaginile sosite prin ferestruica aparatului de proiecție sunt cele care se schimbă; la fel cum fac și cuvintele pe pagină și scenele evocate de ele, atunci când sunt citite. Răsturnarea aceasta interioară sau mentală a mișcării reale, comună oricărei călătorii, se apropie foarte mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
îl rugă pe cârmaci să-și oprească luntrea în aer, deasupra marii corăbii regești. Soldați nu erau prin apropiere, iar corăbierii spălau puntea. Îndeobște era lume puțină în acel ceas al dimineții. Auta luă pâlnia întăritoare de voce, deschise o ferestruică și din scoica minunatei unelte străine tună glasul lui: - Cârmaci al regelui Atlantidei, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, zeii vor să stea de vorbă cu tine. Vino pe punte, zeii au coborât să-ți dea porunci. Oamenii de pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la loc în dulap. După care a dat drumul la apă în cadă, ca să lase să se scurgă un gândac mort. Într-un final, a tras adânc aer în piept și s-a întors către testul de sarcină, a cărui ferestruică atât de importantă era întoarsă cu fața în jos. O liniuță albastră însemna dezamăgire. Două liniuțe albastre, euforie. Trăgând adânc aer în piept, Alison a întors lamela de plastic și imediat junghiul familiar al eșecului i s-a înfipt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
măgar. Când se apropie, Vultur-în-Zbor văzu că silueta purta un veșmânt neagru care flutura pe ea, acoperind-o din cap până-n picioare, cu un fel de orificiu ca un grilaj la nivelul ochilor și cu zăbrele țesute în cruciș peste ferestruică. Nu reuși să-și dea seama dacă era bărbat sau femeie și simți un fior de spaimă în timp ce se ruga tăcut să fie orice altceva, numai nu o a treia vedenie a Prepelicarului. Apoi silueta îi vorbi iar el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Trebuie doar să mai scotocim puțin. E clar că e pe-aici. O vom găsi. — Da, spuse Vultur-în-Zbor, întorcându-se spre casa neagră. în pragul ușii stătea o siluetă, acoperită din cap până-n picioare de un văl negru, cu o ferestruică la nivelul ochilor. — M-am gândit eu c-o să vii, spuse Liv cu o voce egală. Virgil Jones fugea de colo colo pe micul platou și mormăia ceva pentru sine. Din când în când se oprea, închidea ochi și strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
recitarea din caiet, lumânările aprinse, litania rostită. în felul acesta își dusese ea viața, îmbălsămată în formolul amar al vechilor dușmănii și trădări. Preț de o secundă lui Vultur-în-Zbor îi păru rău de ea. Apoi ochii ei îl fixară prin ferestruica vălului. — Aaaaah. A fost o răbufnire uriașă, pornită din adâncul plămânilor. — Bineînțeles, spuse ea. Bineînțeles. Te-ai întors. Spectrul lui Grimus e aici, ca să refacă legătura lui Grimus. Bineînțeles. Așa stau lucrurile. Vultur-în-Zbor își dădu seama că femeia se transformase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să devină ostentativă. O venus fără cap într-un muzeu de mahala. — Nu e un altar potrivit? spuse ea. El încuviință din cap, rămas fără cuvinte, iar atunci, cu o mișcare bruscă a mâinii drepte, ea își scoase vălul cu ferestruică. Acesta căzu, fluturând, pe podea și se alătură tovarășei ei, mantia. Indianul știuse că trebuia să fie frumoasă, dar nu reușise să anticipeze cât de cuceritoare avea să fie acea frumusețe. Vultur-în-Zbor trebuia să se lupte cu el însuși ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dispoziția mea și această descoperire. Am folosit-o ca să mă ajute la conceptualizarea nimănui altcuiva decât tocmai a unui oarecare Vultur-în-Zbor. Și Grimus dezveli Ochiul Ion. Era o simplă cutie neagră. Pe latura din față se vedeau șiruri întregi de ferestruici micuțe de sticlă. — Așază-te în fața lui, te rog. Vultur-în-Zbor îl ascultă și imediat în ferestruici apărură niște lumini micuțe, formând un model complicat. — Modelul tău ionic, explică Grimus, este cel mai distrugător din câte mi-a fost dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tocmai a unui oarecare Vultur-în-Zbor. Și Grimus dezveli Ochiul Ion. Era o simplă cutie neagră. Pe latura din față se vedeau șiruri întregi de ferestruici micuțe de sticlă. — Așază-te în fața lui, te rog. Vultur-în-Zbor îl ascultă și imediat în ferestruici apărură niște lumini micuțe, formând un model complicat. — Modelul tău ionic, explică Grimus, este cel mai distrugător din câte mi-a fost dat să văd vreodată. Dac-aș fi superstițios, aș spune că aceasta este esența pe care doamna Cramm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cum dincolo de biserica Kretzulescu, dincolo de Cișmigiu, Soarele asfințește? Oare vede și el cerul ăsta cu atâta miere revărsată?“. Mă plimbam pe Boteanu, așteptând-o pe Lia. La un moment dat, chiar la picioarele mele, s-a aprins lumina la o ferestruică deschisă. Instinctiv m-am uitat într-acolo. O femeie dezbrăcată intrase în camera de baie. Am fost atât de surprins, încât am făcut câțiva pași într-o parte, căutând să mă feresc. Apoi am revenit, curios și ațâțat. O femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am așteptat aproape două ore în nenorocita aia de sală de așteptare: mă gândeam că, dacă mă mai uit mult la peștii ăia cum înoată, tâmpesc. Fetele alea de la recepție au o față-se chiorăsc la mine din spate, prin ferestruica aia deschisă, așa că-mi dau seama că știu că-s aici, da’ mă fac să stau la ghișeu până am impresia că prind rădăcini, înainte să se deranjeze să-și miște fundu’ și să vină în față. Și după aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vorbele astea în minte m-am trezit. Clopotele pe care le auzeam însemnau viață. Focul se stinsese. Pălăria culeasă de la trecătorul pe care-l speriasem la miez de noapte era într-o găleată. Lucruri într-o dezordine de nedescris. Prin ferestruica spartă se vedeau fulgii. Începuse ninsoarea. Prima mea ninsoare în lumea asta, reală ori închipuită de o minte bântuită de umbre. Trebuia s-o iau de la capăt. Dar pur și simplu nu mă simțeam în stare să mă scol. Așteptam
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cifre îngroșate și fără poze, o mână mutase rapid pătrățica roșie cu o săptămână, ca să ajungă la zi. De altfel, toată redacția trăia în ritm săptămânal, ca și cum cineva i-ar fi mutat pe toți, la șapte zile o dată, dintr-o ferestruică de calendar în alta. În chenarul roșu se decupa acum o zi de luni: 19 decembrie. Dan Crețu intrase grăbit pe ușa biroului, scuturându-și de zăpadă încălțămintea colorată. Ca întotdeauna, întârziase. Se uită în jur fără curiozitate: femei și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu se poate mai simpli și mai goi, toți patru zugrăviți la fel, pesemne într-un alb imaculat la început, dar aproape cenușii și plini de pete acum. În partea din spate a acestei încăperi, se găsea și o mică ferestruică tot timpul închisă, dar nu din pricină că n-ar fi fost nevoie de a fi deschisă, ci din pricină că era prea din cale-afară de înțepenită, ca s-o poată urni cineva, mai cu seamă că lucrau numai femei în acel loc, și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ci din pricină că era prea din cale-afară de înțepenită, ca s-o poată urni cineva, mai cu seamă că lucrau numai femei în acel loc, și niciuna prea voinică, pentru a fi în stare să ducă o asemenea provocare până la capăt. Ferestruica aceea, la drept vorbind, nu era deloc pusă acolo cu gândul de a fi deschisă, ci doar cu gândul de a lumina locul, și atât. Această cameră, despre care vorbesc, era despărțită de locul de așteptare al oamenilor printr-un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
asta, când toți dorm, să pună mâna pe băieți... — Ești un porc. Nu mai mult decât oricare altul care a trăit cât timp am trăit eu în deșert. Se opri din legănat și se aplecă în față, privind prin mica ferestruică dunele înalte ce înconjurau oaza. — De aici lucrurile se văd altfel, pe măsură ce se scurg anii și pierzi speranța că într-o zi te vor lăsa să te întorci... Când înțelegi că nimeni, niciodată nu va simți nici cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acră și uniformă albastră, care purta pe haină un mic ecuson pe care scria „Manager“, deși funcțiile lui mergeau de la recepționer, la hamal, trecând prin camerist, casier și administrator. Odăile erau întunecoase și minuscule, fără o altă ventilare, decât niște ferestruici înalte ce dădeau spre piață sau spre râu, și nici alte mobile, decât un pat vechi de fier, o noptieră rablagită și o oală de noapte ciobită și gălbuie. Hainele se atârnau în cuie pe spatele ușii și, ca să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sau tuberculoză... — Nu, pentru Dumnezeu! — Nu? În Brazilia, obișnuiesc să o facă... Chiar tu ai spus-o. Când vor să dea gata un trib, le dăruiesc haine care au aparținut unor bolnavi. Cu tigaia în mână îi privi printr-o ferestruică pe indieni, care prădaseră colibele, punându-și pe ei toate boarfele găsite. — Privește-i! N-ar fi acceptat hainele alea, pentru că sunt bănuitori. Dar, acum, sunt prada lor de război. Ieși din bucătărie și începu să-i cheme strigând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care ar fi fost o Încîntare pentru un copil, dar era rezervată exclusiv unor adulți căzuți În mintea copiilor. Ici-colo, cîte-un măr bătrîn și parcă sălbatic se Înălța peste vreun boschet de trandafiri, peste vreun teren de tenis sau peste ferestruica unui closet transformat În magazie de către grădinar - un bătrînel ce-și semnala de departe prezența prin zgomotul coasei ori a roabei sale. Un zid Înalt de cărămidă roșie despărțea grădina aceasta de livadă și de grădina de zarzavaturi, dar florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
anunța lung și lugubru. Domnul Prentice părea copleșit de teama eșecului; ghemuit Într-un colț al mașinii, Îngîna o melodie tristă. Se Însera cînd ajunseră la periferia Londrei și era noapte de-a binelea cînd ieșiră la cîmp deschis. Prin ferestruica din spate se vedea cerul - un labirint de linii și pete luminoase, aidoma străzilor și piețelor unui mare oraș, ca și cum lumea locuită ar fi planat deasupra, lăsînd dedesubt doar șesurile negre ale nopții. Drumul era lung și lugubru, dar Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a miresei, deși participă Împreună la aceeași ceremonie, nu se pot amesteca și, până la Închegarea relațiilor, doar se alătură. Vechiul cartier se retrăsese dincolo de umerii arși de soare ai clădirii În care locuia Kuznețov, susținuți de contraforți puternici, deasupra cărora ferestruicile mansardelor păreau locașuri de tragere. Era o construcție Înaltă de șase etaje, având lungimea și soliditatea unui zid de apărare. Câteva sarcofage tubulare din sticlă Întunecată ocupaseră deja poziție pe o colină din apropiere. În celălalt flanc, brațele a optsprezece
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se școlească, vorbeau gros, azvîrlind cîte un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se înecau în viermătul multicolor. La mansarde ramele leproase ale ferestruicilor se înclinau, gata să verse fiere în cazanul de sub ele. Claxoane sunau sfîșietor și, o clipă rupte, lanțurile omenești se căutau din nou. Deodată îmi apăru o scenă pe care, fără să-mi dau seama în ce fel, mi-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
avea de unde să-l mai ia pe intrus. Coșmarul se diluează, chipul capătă, treptat, pacea celui trecut dincolo de întâmplare și chin. S-a întors pe spate, cu brațele atârnând, nu mai bolborosește, parcă a și zâmbit. Respiră mai încet, lin. Ferestruica se zbate, brusc, izbindu-și marginea canatului. Luna e mai albă și îngustă, tot mai adâncă noaptea în care s-a aruncat pe neașteptate bătrânul Johann Lavater, trântind după sine mica fereastră. Rama încă mai balansează, scârțâind, ca vântul pornit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să plătească, însă. În fond oamenii erau rezonabili: era vorba doar de o amărâtă de cameră umplută de un pat care nu se știe cum încăpuse acolo - probabil că fusese înjghebat chiar la locul faptei, iar scândurile fuseseră introduse prin ferestruica de lângă tavan, acolo unde era trotuarul. Ușa cămăruței se deschiea întotdeauna spre exterior. Propriu-zis nu intrai, ci săreai în încăpere și aterizai pe patul lat de la un perete la altul. Dacă nu erai atent la săritură, puteai ateriza foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]