1,559 matches
-
și „ce-faci-deseară”, își cănea cu tăciune de frasin părul și sprâncenele, fugea în fiecare zi de la conac până la iaz și înapoi să-și mențină rumeneala din obraji, iar când boierul era plecat la vânătoare, se strecura în salon și apăsa fermecată pe clapele clavirului, cu gând să-nvețe singură, ca să i-o poată cânta la ziua de naștere, de Sfântă Mărie Mică, uimindu-l, doina lui preferată: „De-am avea Vodă de treabă”. Odată - cea mai fericită zi din viața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l cu tine acasă! E păcat să lași un tânăr atât de plăcut să înghețe în stradă. Severino era îmbrăcat într-un pardesiu subțire și pe deasupra mai era și mort de foame. Așa că Feifel l-a invitat la restaurant, apoi, fermecat de felul de a povesti al tânărului, a spus: - Vino acasă la mine, soția m-a părăsit, așa că poți dormi în camera ei! Severino i-a mulțumit imediat și dintr-odată camera Ritei s-a transformat în universul Severino. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să caute. Gagii, atât prin înspăimântătoarele personalități pe care le aveau și cu care degajau orice concurență, cât și prin ravisantele veșminte care le mistificau înfățișarea, reduseseră la tăcere orice suflu. Nimeni nu crâcnea ori scotea vreo literă. Toți erau fermecați. Deodată, câțiva zei din anturajul lui Sultan găsiră de cuviință că era momentul să scoată ceva ce aducea cu niște obiecte total necunoscute. Asta pentru a concura, gândiră unii, succesul inimaginabil al trupei Ionescu, pe care erau poate invidioși. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ajuns aici fără să-și trădeze nepotrivirea cu gloata de primate? De unde, din ce cotlon al existenței a izbucnit prezența ei până nu demult neștiută? Buclele-i înspumate și cu desăvârșire umane îi curg valuri pe umerii lați și mândri, fermecându-l parcă până și pe zeul coborât din navă, deși acestuia nu-i pot zări chipul nicicum, oricât m-aș strădui. Cine, cine este îndrăznețul acesta legendar și cum de nu se teme de nimic, spre deosebire de ceilalți, care tremură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la aprinderea rușinată a feței mele, care ar fi fost Îndeajuns pentru a aprinde o havană de la o palmă distanță. 3 În după-amiaza aceea cu ceață și burniță, Clara Barceló mi-a furat inima, răsuflarea și somnul. La adăpostul luminii fermecate din Ateneu, mîinile ei au scris pe pielea mea un blestem ce avea să mă urmărească peste ani. Pe cînd o contemplam vrăjit, nepoata librarului mi-a explicat povestea ei și felul cum dăduse, tot din Întîmplare, peste paginile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
capodopera. În lipsa stiloului, tata mi-a Împrumutat un creion Staedtler numărul doi cu care mîzgăleam Într-un caiet. Întîmplător, povestea mea se Învîrtea În jurul unui minunat stilou de o asemănare uluitoare cu cel din vitrină și care, În plus, era fermecat. Mai concret, stiloul era posedat de sufletul torturat al unui romancier care pierise de foame și de frig și care Îi fusese proprietar. Căzînd În mîna unui ucenic, stiloul se străduia să plăsmuiască pe hîrtie ultima operă pe care autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
uită, cîtă nerușinare. Ce țară de porci. — Mai bine vorbești În șoaptă, Fermín, l-am sfătuit eu. Fermín Romero de Torres nu mă mai auzea. Era pierdut În suava legănare a acelui decolteu miraculos, cu zîmbetul răpit și cu ochii fermecați de tehnicolor. Mai tîrziu, În timp ce ne Întorceam pe jos pe Paseo de Gracia, am observat că detectivul nostru bibliografic rămăsese În transă. — Cred că dumitale va trebui să-ți căutăm o femeie, am zis eu. O femeie Îți va Înveseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vizibil sau pe care nu-l puteai vedea decât cu inima, nu cu ochii. Am adoptat-o imediat. Orășelului nostru nu-i place să primească străinii cu brațele deschise, și cu atât mai puțin străinele, dar ea a știut să farmece pe toată lumea, și mai ales pe acelea care i-ar fi putut deveni rivale, vreau să spun pe fetele tinere ce caută un soț, care în curând o salutau dând din cap, gesturi cărora ea le răspundea cu o vivacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o faci să ajungă la tot atâția!, îmi place pătlagina cu inflorescențele ei falice, s-o udăm și pe ea, cum o fi răsărit aici, dincoace de gard? Uneori, cânta încet, dar ierburile îl auzeau bine și înfloreau, parcă le fermeca cineva sau ceva, el înțelegea graiul lor, câtă apă le trebuia, câtă căldură, înțelegea păsările care se așezau pe crengile copacilor din jur, toate erau fericite când îl vedeau. Alteori, pe vârfurile merilor din livada nesfârșită de dincolo, de după gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
acuma pe ce îl vând, toți vindem, ne vindem unul pe altul, calmi și senini. O să vă povestesc, de fapt, despre actori, despre noi doi, mai știți dumneavoastră, mai știu eu, să vă zic o poveste care sper să vă farmece, în ciuda păcatelor ei, căci păcatul e dulce, cum tot cita Maestrul dintr-o carte veche, zicea din Învățăturile lui Neagoe Basarab, citea mereu, taică-său îl învățase de mic să citească, să ajungă la mitologie, că mă-sa cu teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cântă așa de bine? — Ei, știați de mult cum cântă, știe o lume, nu mai trebuie să vă spun eu, îi zăpăcește pe toți, și mie mi-a cântat din prima, m-a cucerit cu glasul lui, parcă m-a fermecat, a început cu nu știu ce doină de la ei, de pe Olt, ceva cu puicăăă!, nu mai știu cum, acuma o dă pe cântece populare, romanțe și imnuri, pe muzica de la câte un spectacol muzical, ăsta e el, îl ascultă toți. Nu știu cum face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu nu știu ce doină de la ei, de pe Olt, ceva cu puicăăă!, nu mai știu cum, acuma o dă pe cântece populare, romanțe și imnuri, pe muzica de la câte un spectacol muzical, ăsta e el, îl ascultă toți. Nu știu cum face, că îi farmecă. Ăsta e cuvântul: „far-me-că”. — Are pasiunea lui Joaquin Cortes în dansul de flamenco, mori și învii cu el, punctează doct Laszlo. — Păi... acuma zi-ne cine e ăla. — Cel mai mare dansator al momentului, născut în Cordoba, dintr-o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să încadrăm spectacolul, era teatru „de vioară” sau „la vioară”, dacă putem spune așa, dar Octavian Iacob (ajutat de un violonist strălucit și el) cântase în fiecare spectacol live, învăluitor, captivant, cucerise publicul din săli, se știa de mult că farmecă lumea, că vocea lui caldă înflăcărează oamenii, ar fi putut să-i poarte după el, să-i ducă unde ar fi vrut, parcă le ștanțase memoria - erau ca puii de găină cărora, în momentul când au ieșit din coaja de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bine!, puii se vor ține după ea, după imaginea aia pe care o văd prima dată, poate fi o pisică, un câine, oricine poate deveni pentru ei „mama”. Prima imagine le ștanțează memoria. Așa se întâmpla totdeauna și cu Maestrul: fermeca sălile cu vocea lui caldă, publicul știa numai de el, îl avea în memorie numai pe el. Era un vrăjitor muzical, oamenii, străzile, copacii, casele se legănau în ritmurile lui, cântase despre tensiunea dintre lucruri, cum spunea Tina, despre cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
atunci, de la începuturi, am trădat Femeia. Mă trimisese maica-mare cu iezii la păscut, mi-a pus traista în gât și mi-a zis: ia du-te, copile, fă și tu ceva în vara asta!, de cântat, cânți, de fermecat, ne farmeci, ia mai du-te de cântă și prin pădure, cu iezii! Am plecat spre munte și spre pădure, că era iarba bună, și-acolo, în margine de Kogaion, la poalele muntelui, în hotare, am învățat să iubesc femeia, ăla a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se uita la mine ca la o vânătă, nu era nimic în ochii lui, gol, nu puteam să-l fac să intre în rolul de îndrăgostit, nu știa să se uite la mine cu drag și a trebuit să-l farmec, l-am pupăcit toate pauzele, ne-am dus într-o garsonieră a lui, tot ce e cald și bun să fie în mâna ta!, mi-a spus la ureche, eu știam urarea de la un student al Maestrului, dar am tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
continuă ideea, vorbind cu vehemență. — A scris anul trecut ceva pentru Maestru, știi tu, că te-am dus la premieră, Bărbați și femei, un teatru „de vioară”, cum i-a zis Tina cu detașare și ironie. Ai stat la spectacol, fermecată de Maestru și de vocea lui, am văzut... Eu n-am putut niciodată să scriu, și din ce scria tipa, nu înțelegeam nimicuța, nu înțelegeam ce mâzgălea pe hârtiile alea. Povestea aia despre artist și Dumnezeu... Odată ca niciodată, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-l mai tare, pungile-i atârnau sub ochi, ridurile se adânceau, sprâncenele albe, părul rărit și, evident, vopsit, dinții stricați, îi lipseau deja măsele. Iubitor de bani. Doar că strălucea pe scândura teatrului, ea îl aducea la tinerețea de începuturi. Fermecând lumea. Subjugând femeile. Regulând studentele... * — Am rămas în casă cu regizorul ăla tânăr, cu Alexandru, și i-am plătit-o cu vârf și îndesat, asta în sensul propriu, la vârf și la îndesat mă refer, ne-o trăgeam repede, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care nu fuge speriat, ai mai auzit asta? — Nu... Îîî... — Mie așa-mi sugera: un înger - că era blondă, subțire, aeriană - care nu fuge speriat. Învăța ușor tot ce îi sugeram, ți-am mai spus asta, nu fugea adică, mă fermeca ucigător de încet, devenise o femeie, fizic, eu o făcusem femeie, doar fizic, pentru că ea avea în sânge femeia, când o vedeai răsuflând doritoare, pe brațele tale, te pierdeai. Cine poate să-nțeleagă, înțeleagă, cine nu, nu, Cui nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și tricouri ușchite, bluze albe peste pantalonii strâmți, au dezinvoltura, aplombul, inconștiența, șansa tinereții. Tinerii vin la teatru, în sfârșit, după ’89, lumea vine la spectacole, conferințe, concerte. În culise, Maestrul așteaptă să se ridice cortina. Glasul lui care te farmecă, ochii demonici. Emană căldură, energie, farmec, sex-appeal. Zeul-Moș e lângă el, poate, pe scenă, nu mă va lăsa să-mi bâlbâi replicile, va fi lângă mine până la sfârșit. Bun sau rău. Are emoții, puțini știu că o premieră e inferioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
scrisă pe spatele manualului Limba latină - anul Întâi, de Collar și Daniell, a compus un răspuns: „Dragă domnișoară St. Claire, A fost pentru mine o adevărată Încântare să primesc azi dimineață invitația dumneavoastră pentru serata de joia viitoare, seara. Sunt fermecat și Încântat să vă prezint complimentele mele joia viitoare, seara. Preasupus, Amory Blaine“ Așadar, joi a Înaintat meditativ pe trotuarele alunecoase, curățate de zăpadă cu lopata, și a ajuns În dreptul reședinței St. Claire la cinci și jumătate - o Întârziere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am dacă a fost bine sau nu. Cu Bopsi am rămas prieten și am petrecut împreună clipe de neuitat, mai ales la Romulus... și la nebunia aia de la Everac, despre care, poate, voi vorbi mai încolo. După amiaza aceea era fermecată pentru că nu se mai termina, nici eu și nici Berechet nu voiam să-i punem capăt. Stăteam de câteva ore și sporovăiam despre câte-n lună și-n stele, vorbeam unul cu celălalt de parcă eram prieteni de când lumea, treceam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
al creierului simțeam o durere surdă, de parcă mii de gângănii tropăiau pe-acolo. Eram Încă excitat, pofta de sex nu se dădea dusă nicidecum. Secretara lui Gan era o femeie mică și bondoacă, cu fața plină de pistrui, dar eram fermecat de picioarele ei, care se vedeau ieșind de sub rochia albastră, atingând ritmic podeaua. Mi-a revenit brusc În minte discuția despre psihologia și fiziologia unui cimpanzeu care a Învățat să se masturbeze, pe care am avut-o la un curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
contra Frumosului în sine din concepția platonistă, nimic despre artă, muzică, pictură sau poezie, cel mult una sau două propoziții incidente: poezia homerică vinde mituri și ficțiune, totul într-un ambalaj atrăgător amintind de seducțiile Sirenelor lui Ulise, teatrul îl farmecă chiar mai mult pe înțelept decât pe omul de rând, iar acest faimos înțelept nu cumpără obiecte de artă costisitoare, el discută cu competență despre muzică, dezvelește statui, scrie și lasă o operă, face lecturi în public, bineînțeles, dar nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de mandolină. Suflul toamnei spintecă Inima-mi de pasăre, Zboară-n cerc, se minte că Ceru-i joc de lasăre. Suflul toamnei leapădă Inima-mi de dor și rouă, Ochiu-mi ce sub pleoapă dă Lacrimile ce mă plouă... Suflul toamnei farmecă Inima-mi din praf de stâncă, Gata-i să mă sfarme că Toamna nu ești lângă mine, încă... Referință Bibliografică: Suflul toamnei / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 983, Anul III, 09 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
SUFLUL TOAMNEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364341_a_365670]