1,361 matches
-
un stat sau așa ceva. Da, dar... Haide, l-am temperat. Viața noastră nu e un film pe video din seria Bucuriile Sexului. — Ce se întâmplă într-un film pe video din seria Bucuriile Sexului? — Știi tu. Spontaneitate. Mi-am tras fermoarul de la fustă. —Să zicem că tu ai fi gata să pleci la lucru, cum ești și acum, iar eu aș face o baie cu spumă. Nu avem cadă. — Nu contează. Mi-aș întinde degetele de la picioare și mi-aș săpuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fusta, și-a strecurat degetele arătătoare prin elasticul de la boxerii mei portocalii, i-a tras dintr-o mișcare până la glezne și i-a lăsat să-mi cadă de pe picioare. Aplecându-se deasupra mea, și-a desfăcut cravata, și-a tras fermoarul de la pantaloni și mi-a șoptit: — O să ți-o trag. Și-a lăsat chiloții Calvin în jos și s-a ivit penisul lui în erecție. L-am împins înapoi pe pat, cu ultimii nasturi de la cămașă descheiați, cu pantalonii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
azilele municipale de boli nervoase. Le-au dat drumul acum zece ani, când au apărut problemele financiare. Acum e la modă un banc, unul global, al cărui autor e banul. Un arab, aflat într-un țarc de oi, își trage fermoarul, se uită mulțumit în jurul lui și spune: „Hei, Basim, hai să tragem petrol“. Zece ani mai târziu, un alb viguros își învârte mâinile pe Broadway, în văzul tuturor. Am ginit un bar cu stipteuze Forty-Fourth. Ai intrat vreodată într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de funcționar mărunt. Dar am avut o presimțire rea - intensă, adolescentină. M-am dus la closet în vârful picioarelor. Pantofii mă strângeau de-mi venea rău: pesemne că picioarele îmi erau încă umflate de atâta stat în avion. Am tras fermoarul și mi-am făcut treaba. Pișatul părea îngrozitor de decolorat în comparație cu granulele de naftalină îmbibate în vitamina B din vasul curbat. M-am întors. Am văzut o oglindă. Las-o baltă. Tot n-or să-ți dea voie să joci. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dați afară... Acum vin meniurile, dispuse ca niște bilete de examen, iar noi ezităm și rămânem tăcuți câteva secunde, murmurând încruntați deasupra ciudatelor tipărituri. Ora patru. Linex și Self se leagănă în lumina orbitoare în fața pisoarului subteran. Am auzit zăngănitul fermoarului de un metru al lui Terry, apoi zornăitul jetului care se înfigea în peretele faianțat. Și așa începe o nouă zi, ca atâtea altele, cu o pișare bună. — Ua, făcu Terry străbătut de un fior. — Ce-ți mai face ștrumeleagu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șase zerouri. — Asta ce mai e? Cincizeci de miare? — Ușor. — Cu atât mai mult în cazul ăsta. Terry Linex a încercat să se dea la mine. — Cum? Când? — Credeam că-i arde de joacă. Când ochii mi-au căzut pe fermoarul lui Atunci el... — Doamne, ajunge! Vino aici. Mă refuză cu un murmur. — De ce nu? Își trase rochia neagră pe ea. Știi tu de ce. De fapt, nu prea știam ce motiv are Ne războiserăm de curând din cauza banilor, dar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
arăta, ca o arsură ușoară cu țigara. Și mi-am spus: asta-i tot ce poți să faci? Ți-ai pierdut până și veninul, sărmană prăpădită, crescută cu uscături și apă, cu gaze de eșapament și gunoaie. În timp ce îmi trăgeam fermoarul, un porumbel a aterizat pe trotuar cu o precizie matematică și a ciugulit un fir de cartof prăjit. Cartof prăjit. Ca tăunii și alte creaturi care își regizează singure micile lor filme, jucând totodată în ele, și porumbelul trăiește într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în taxiul care ne ducea înapoi la apartamentul ei dublu. Limba îmi era ca un frazzfurter carbonizat. Pe la jumătatea drumului, însoțit de plecăciunile portarului - un adevărat desfrâu de umilință bine jucată - am constatat într-una din oglinzile din hol că fermoarul pantalonilor se rupsese și că chiloții roz se zgâiau triști prin șliț... Am o teorie. Ele hotărăsc, nu-i așa? Fetele hotărăsc. Totul e hotărât, totul e acut în vedere. E una din acele nopți când îți faci apariția cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Am descoperit că Martina îmi pregătise patul pe canapeaua nici camera de zi. M-am dezbrăcat și am rămas multă vreme întins, trecând cu gândul de la una la alta. Prin horn coborau zgomote. Am auzit țipătul, zornăitul și zgomotul de fermoar tras al durerii, și respirația cu densitatea unui fluid, plânsul sugrumat în pernă. Pe suferință nu o interesează dimensiunile celorlalte suferințe. Ea nu are sentimentul familiei, nu-i așa? Nu se poate să fiu singurul care am sesizat așa ceva. Indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe ușa de la Ashbery, trecând de uniformele zâmbitoare și pornind-o de-a dreptul pe scări. Paisprezece etaje, paisprezece geamuri duble, pătrate, unul după altul. Am intrat în camera mea, am aruncat cheia - nimic altceva. Cu respirația hârâind ca un fermoar tras, în camera în care plutea aerul greu al disperării extreme și al alarmei, am rămas locului cu brațele moi și umerii căzuți și mi-am vârât capul într-o vijelie de lacrimi. Poate că niciodată nu mi-o dorisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și notesurile. Un carnet galben (?) și el, cu litere mari, negre, pe cotor n-a mai încăput și-și ițește muchia în crăpătura fermoarului neînchis. Astfel imaginasem eu, cu ani buni în studenție, într-o povestire scrisă într-o dimineață la „Colombo“, cum o vacă își ițea capul prin obloanele unui camion „Molotov“, care o purta prin Capitală. La stopul de la întretăierea str. Academiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oare, într-adevăr, nevoie de ajutor? Gândesc astfel după ce, dimineață, la plecare, am văzut la tobogan o poșetă. Din mușama maro, cu o toartă din ață împletită, cu o cataramă mare, gălbuie pe o latură și cu un buzunăraș cu fermoar pe cealaltă. Pe fața cu catarama erau două benzi albe verticale, de-o parte și de alta a închizătorii. O poșetă stupidă, ca de altfel majoritatea poșetelor de mușama, ieftine, purtate de femeile fără bani. Am tresărit când am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici o experiență comparabilă cu aceea cînd dezbraci o femeie pentru prima oară. Înțelept cum era, nu mă mințise, Însă nici nu-mi spusese tot adevărul. Nu-mi zisese nimic despre acel ciudat tremur al mîinilor care prefăcea fiecare nasture, fiecare fermoar Într-o muncă titanică. Nu-mi zisese nimic despre acea vrajă a pielii palide și tremurătoare, de acea primă atingere a buzelor, nici de acel miraj ce părea să ardă În fiecare por al pielii. Nimeni nu-mi zisese nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acum mă mai dor. M-am limitat să mă refugiez În acea convenabilă strînsoare a polițiștilor, tremurînd și vărsînd În tăcere lacrimi de lașitate. CÎnd Fumero se plictisi să tot scuture o greutate moartă, Își descheie pardesiul, se deschise la fermoar și Începu să urineze peste Fermín. Prietenul meu nu mișca, părînd o boccea de rufe vechi părăsită Într-o baltă. În timp ce Fumero Își descărca șuvoiul generos și aburind peste Fermín, am continuat să nu fiu În stare să deschid gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spre ea și o sărută violent pe gură. Mâinile lor Începură apoi să se caute și să se respingă, să alerge prin părul celuilalt, să mângâie și să strângă, să zboare și să fluture În aer, să desfacă nasturi sau fermoare, să Înainteze, să ocolească sau să se retragă. „Dar voi, bărbații, sunteți din ce În ce mai babe, mai plângăreți și mai fricoși. Ai dreptate că din lupta voastră Începe să dispară orice urmă de cavalerism și poate Într-adevăr această urâțenie a caracterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ziua să vin acasă și să-ți tăvălesc fundul ăla drăguț În pat! —Avery, taci! strigă ea, părând doar ușor jenată. Bette e aici! Dar era prea târziu. Deja apăruse În ușă, fără cămașă, cu jeanșii deschiși la nasturi, cu fermoarul tras, lăsând să se vadă niște boxeri verde-lămâie din bumbac indian. A, hei, Bette. Dădu din cap spre mine, fără să pară câtuși de puțin descumpănit că fusesem martoră la scena lui de seducție. —Hei, Avery, am spus, Îndreptându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
toată lumea să danseze, să bea vin și „să cânte serenade recoltei“, orice o mai fi Însemnat și asta. Am țopăit spre el, simțindu-mă extrem de șleampătă Îmbrăcată Într-o pereche de colanți uzați din liceu, un pulover de lână cu fermoar și un jerseu gros și mițos. Mă simțeam ciudat și minunat, era o ușurare după maiourile transparente și indispensabilii blugi ultramulați, care ridicau fundul și subțiau coapsele, pe care Îi purtam acum cu religiozitate. Picioarele Îmi erau Înfofolite Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
șoferi particulari, avem conturi nelimitate de cheltuială și tu te iei după Lonely Planet? Uimitor. — De ce, mai exact, e așa de uluitor? Poate că vreau să văd câteva lucruri care nu sunt incluse În circuitul cosmetică-malul-mării-cinăclub-privat. Clătină din cap, trase fermoarul rucsacului și Începu să scotocească Înăuntru. Uite de ce e așa uimitor, spuse el, scoțând propriul lui exemplar din aceeași carte. Vino, hai să găsim standul ăla. Ne-am instalat pe două scaune miniaturale de la o masă minusculă și am cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
era pipăită chicoti și se bâțâi puțin. Iubito, ăștia sunt total cumpărați. Apoi se așeză pe vine, se aplecă În față și-și presă sânii cât putu de tare În timp ce-i făcu semn celei care o pipăise să-i tragă fermoarul. Când se ridică din nou, satinul negru abia dacă-i acoperea sfârcurile și părea să se Încline În față din cauza dezechilibrului de greutate. Își terminară Cosmo-urile șterpelite, lăsară paharele goale pe chiuvetă și se Întoarseră pe jumătate alergând, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
îl strânse. — LASD. Nu ridica vocea, fii sincer cu mine și-ți dau drumul să pleci. Pipăi cu mâna liberă buzunarele și talia grăsanului, scoțând un portofel, niște chei, un cuțit cu lamă retractabilă și o borsetă de piele cu fermoar, plată, dar grea. Îi lăsă gâtul un pic mai liber din strânsoare și examină portofelul, scăpând pe jos carduri și hârtii. Găsi un permis de conducere expirat, emis de statul California pe numele Leo Theodore Bordoni, născut pe 19.06
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
numere. Danny îi eliberă gâtul lui Leo Theodore Bordoni, răsplătindu-l pentru reacția avută la vederea ororii. Grupa de sânge și semnalmentele fizice îl scoteau de pe lista suspecților. Bordoni își drese glasul și își șterse sângele de pe față. Danny trase fermoarul borsetei și văzu un set de scule: un șperaclu, diamant pentru tăiat sticla, o dăltiță și o ventuză pentru geamuri - toate învelite în catifea verde. Spuse: — Intrare prin efracție, deținere de scule pentru jafuri, violare a eliberării condiționate. De câte ori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Davey Goldman traversă câmpul vizual al lui Buzz și le spuse mexicanilor ceva cu voce joasă, în spaniolă. Buzz prinse cu coada ochiului priveliștea pungilor de hârtie și a teancurilor de verzișori, care erau puse într-o plasă mare, cu fermoar din pânză cafenie, cu dungi roșii și cu chipul lui Mickey Cohen imprimat pe el. Mickey zise: — Dacă o trimiți pe Audrey înapoi la mine, ei nu-i voi clinti nici un fir de păr din cap și nici pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încet. Dacă o prind cu tine, nu-ți pot promite milă. Trimite-o înapoi la mine. O afacere ratată de un milion de dolari - și singurul lucru la care se putea gândi Mickey Cohen era o femeie. — Nu. Cineva închise fermoarul plasei. Goldman i-o aduse lui Buzz, pășind încet și cu mare grijă. Buzz întinse mâna dreaptă. Mickey tremura ca un drogat ce crăpa după o doză. Buzz se întrebă ce va zice acum. Micul om mare zise: — Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu ea! Nu-i voi clinti nici un fir de păr din cap. Buzz dispăru. *** Johnny Stompanato îl aștepta la motel, întins pe pat și ascultând muzică de operă la radio. Buzz lăsă să-i cadă plasa de haine, îi trase fermoarul și scoase de-acolo fișicuri de câte zece mii de dolari. Lui Johnny îi căzu falca. Țigara i se rostogoli pe piept și îi făcu o gaură în cămașă. Johnny stinse chiștocul cu o pernă și zise: — Ai făcut-o! Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în trei minute, înainte să vină mașina să ne ia. Iarna purtam mai totdea una un taior negru, asemănător cu un smoching femi nin, pantofi de seară, iar la gât îmi puneam colierul de perle roz pe patru rânduri, cu fermoarul de smarald. 89 Primăvara, la festivalurile din mai, mă duceam în rochii de muselină cu flori mari și cu perlele la gât. Îmi place să mă îmbrac, mă distrează. — Cei din jurul tău erau la fel de dichisiți? — Să vezi, odată, la o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]