649 matches
-
nu va rezolva esența nemulțumirii. Vei tânji după viață, vei încerca să te întorci, să dregi ceea ce numai aici se poate drege... Cum să mă întorc? Poate ca strigoi! Văd că imaginația ta de fost îngrijitor de morminte îți joacă feste. N-ai grijă, nu voi veni să te chinuiesc pe tine. Dacă ți-e frică, pot să-mi fac chiar acum testamentul, în care să cer să mi se pună usturoi în gură și să mi se înfigă o andrea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Am traversat cu caii marea, ceața, noaptea? Cât a durat călătoria? O oră, o zi, un an? Și toate întâmplările din timpul ei... Ce-a fost cu ele? Le-am visat, le-am trăit aievea sau mi-a jucat ceața feste și fantasmagorii din o mie și una de nopți?" Am avut un vis teribil! mormăi Carol, sperând să fie contrazis de ceilalți, dar nimeni nu-l băgă în seamă. Cartierul oriental zăcea la picioarele lor ca un animal leneș și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o narghilea cu două ciubuce de chihlimbar limoniu. Dacă vrei opium sau hașiș, poți să ceri tejghetarului, îi sugeră Filip, după ce își aprinse una din țigaretele lui tăiate în două. N-am nevoie. Oricum, imaginația a început să-mi joace feste, pe care nu mai departe decât ieri le aș fi considerat de neînchipuit. Și Nikolai ăsta al tău... Ce om straniu! De unde a apărut, pe unde ne-a purtat și unde a dispărut? Știi, Filip... atunci... în trăsură, am avut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în când pe sub așternutul de frunze, îl făceau să stea în permanență într-o stare de alertă. Nu pentru că nu s-ar fi încrezut în Audbert: țărănoiul ăsta căpos se temea, în mod cert, prea tare ca să le joace vreo festă. Oricum ar fi fost, în ceasurile de dinaintea plecării, Balamber își luase măsurile lui de precauție: în timpul nopții, fără a-i da prea multe explicații, îl obligase să doarmă și el în grajd, cu teama că, dacă ar fi rămas lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că regele său pregătise, pentru cazul în care burgunzii ar fi ales să rămână fideli alianței cu Roma, o a doua soluție, cu care nici Gualfard nu era la curent, dar era, cu toate acestea, de-a dreptul indispus de festele pe care i le juca soarta, căci pentru reușita misiunii sale își pusese în joc propriul viitor. Și pe urmă, era vorba și de Audbert: cine știe dacă Odolgan și Khaba reușiseră să-i dea de urmă... Iritat, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dorința de a poseda pe care o încercase pentru alte femei. Era intuiția faptului că poate exista o bucurie mare care să fie însoțită totuși de o la fel de mare melancolie, căci era limpede de-acum că destinul îi jucase o festă, punându-l în situația de a fi detestat de unica femeie pentru care până în acel moment simțise un adevărat interes. „Dacă o să ne mai întâlnim.“ Dar cum ar fi fost posibil? Regele lui îl chemase în altă parte, la mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apăsat, și nu doar fiindcă, oricum ar fi privit situația, aceea era pentru prima dată că își vedea regele întorcând spatele dușmanului - era mai ales chinuit de un soi de resentiment sumbru împotriva destinului care se încăpățâna să-i joace feste. Mai întâi de toate, în confuzia bătăliei duse de ariergardă în fața Aurelianei, îl pierduse pe Kayuk, trecut prin tăișul săbiei de un catafract; un lucru și mai grav era că băiatul fusese ucis în vreme ce încerca să ducă la adăpost carul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ieri, lângă carele lui Atila, a trecut ca prin urechile acului. De fapt, el consideră că e preferabil să se grăbească să ajungă în Aquitania ca să se convingă că frații săi, aflând de moartea tatălui, nu-i vor juca vreo festă, trecând peste dreptul lui de succesor ori cerând să împartă cu el puterea. Etius se întoarse spre el, îl fixă câteva momente, strângând pleoapele, și încuviință cu gravitate, gânditor; probabil împărtășea părerea lui Chilperic, totuși nu spuse nimic. își mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, recunoscu cinstit față de el însuși, cu ușurare. Scria chiar, negru pe alb: "Lesley Somers Craig. Născut: 1 Iunie 1922, orașul Daren, ținutul Goose Lake. Tatăl: John Laidlaw Craig. Mama: Grace Rosemary Somer s..." Se născuse. Memoria nu-i jucase feste. Lumea nu era complet cu capul în jos. Există un gol în memoria lui, dar nu un abis. Poziția lui fusese ca cea a cuiva care se balansează într-un picior pe marginea unei prăpăstii fără fund. Acum era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
nu va rezolva esența nemulțumirii. Vei tânji după viață, vei încerca să te întorci, să dregi ceea ce numai aici se poate drege... Cum să mă întorc? Poate ca strigoi! Văd că imaginația ta de fost îngrijitor de morminte îți joacă feste. N-ai grijă, nu voi veni să te chinuiesc pe tine. Dacă ți-e frică, pot să-mi fac chiar acum testamentul, în care să cer să mi se pună usturoi în gură și să mi se înfigă o andrea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Am traversat cu caii marea, ceața, noaptea? Cât a durat călătoria? O oră, o zi, un an? Și toate întâmplările din timpul ei... Ce-a fost cu ele? Le-am visat, le-am trăit aievea sau mi-a jucat ceața feste și fantasmagorii din o mie și una de nopți?" Am avut un vis teribil! mormăi Carol, sperând să fie contrazis de ceilalți, dar nimeni nu-l băgă în seamă. Cartierul oriental zăcea la picioarele lor ca un animal leneș și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o narghilea cu două ciubuce de chihlimbar limoniu. Dacă vrei opium sau hașiș, poți să ceri tejghetarului, îi sugeră Filip, după ce își aprinse una din țigaretele lui tăiate în două. N-am nevoie. Oricum, imaginația a început să-mi joace feste, pe care nu mai departe decât ieri le aș fi considerat de neînchipuit. Și Nikolai ăsta al tău... Ce om straniu! De unde a apărut, pe unde ne-a purtat și unde a dispărut? Știi, Filip... atunci... în trăsură, am avut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să-și așeze și un ditamai pernoi la căpătâi. Aflând unde se culcă baba, câțiva pierde-vară ce-și făceau veacul la cârciuma lui Ițco (printre ei se aflau și doi nepoți de grad inferior) se gândiră să-i joace o festă. Și astfel, după ce se strecurară Într-o noapte În casă și după ce așezară „violoncelul“ pe o scară, o duseră pe bătrână direct la cimitir. Și nu se mulțumiră doar cu atât, ci luară cu ei și lada de zestre, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ippolit cercetă cu atenție animalul apărut În fața sa. Blana, ca și botul, dar mai ales ochii nu puteau să fie ai unei simple marionete. „E clar, Își spuse el, nevastă n-are cum să fie. Înseamnă că Royal-ul Îmi joacă feste...“ Apoi Ippolit Își aduse aminte de visul cu spălatul picioarelor pe care-l avusese noaptea. Avea În fața lui acum un alt coșmar. Brigadierul nostru nu se lăsă Însă bătut cu una cu două. „Dacă-i vorba de halucinație, halucinație să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dacă era cu putință. Dar cu siguranță nu avea să declare război Împotriva unor femei Îndurerate. Începu să vorbească. — Mă simt foarte Încordat, Angela. Există anumiți nervi vătămați care te lasă În pace ani În șir și apoi Îți joacă feste, o iau razna. Acum ard, foarte dureros. Aș vrea acum să spun ceva despre tatăl tău, dacă tot Îl așteptăm. La prima vedere, nu am multe În comun cu Elya. El este un sentimental. Își face un principiu, mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
m-am trezit și toate ușile scârțâiau timpul îmi fugise din cameră și luna mă privea ca un abajur metalic la prima fereastră din cer. poveste urbană death is a special lady și nu e doar imaginația care îmi joacă feste când mă las pradă buzelor tale de necrofil am gust de pământ și frunze și nu te pot iubi decât pe contrasens fără centura de siguranță ca bonnie & clyde într-o poveste urbană în care sfârșitul are mai multe variante
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
bun și vechi. Cei doi bărbați de la depozitul de combustibil descriseseră ca fiind mare bandit, și Îl intuiseră bine... Tipul care-i cu tine e din aceeași bandă? — Nu, e doar un prieten. Bucătarul Își privi mîinile; poate-mi juca feste imaginația, dar mi s-a părut că zîmbește. Cu mîna liberă Începu să se scarpine mai jos. Pofta de mîncare mă părăsi, dar pe urmă m-am gîndit că oricum s-a scărpinat peste pantaloni și vasele par să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
seamă și-și coborî din nou ochii asupra ziarului. — Nu prea sînteți aglomerați aici... aveți mult timp liber... — Poftim? răsună vocea sinistră a fetei. Își Îndepărtă radioul de la ureche. Din comportarea ei, aveai impresia că i-am jucat eu o festă. Deși stînjenit, imaginația-mi prinse aripi. Îmi trecu supărarea. Parcă eram sub un duș cald și simțeam nevoia să mă eliberez de șoc, să mă relaxez, să rîd ca un idiot. Cred că am și rîs puțin. Cu privirile ațintite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dar a fost imediat estompat de un zgomot puternic... ceva care a lovit receptorul... Asta a fost tot... nu s-a mai auzit nimic... doar un sunet ușor, ca de cățeluș care zgîrie cu lăbuțele În cutie. Poate Îmi juca feste imaginația... Nu-mi venea să cred că se poate sinucide. Ce să fac? Dacă s-a Întîmplat Într-adevăr astfel, Înseamnă că cei de la poliție o să mă perpelească fără milă. Ei or să mă bombardeze cu Întrebări, dar eu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
trezit de mai multe ori în timpul nopții, pentru că pământul era și tare, și grunjos. Simțea o mâncărime pe piept. Se scărpină somnoros și se gândia, în timp ce se cufunda din nou în somn: Cicatrice nenorocită. Acea cicatrice nenorocită îi juca uneori feste. O altă dimineață a zilei lui Tyr. Cețoasă Virgil Jones se simți scuturat ușor, ca să se trezească. O văzu pe doamna O’Toole zâmbindu-i și spunând: — E timpul să te trezești, iubire. Se ridică. Luă metodic o geantă veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în mâini, pierdut în amintiri sau regrete, și apoi tresărea iarăși, avântându-se înainte ca un bivol rănit. Vultur-în-Zbor îl urma. Și astfel își croiau drumul haotic prin desișuri, către vârful muntelui. Vuietul era încă acolo. Oare urechile îi jucau feste? Părea oare să devină din ce în ce mai puternic doar pentru că se gândea la el? își lovi tâmpla cu palma, exasperat. Preț de o secundă avu impresia că pădurea era o masă verde, de nepătruns, care îi înconjura și se închidea în jurul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai bine și să-l întrebi. Probabil că nici nu-și va aduce aminte despre ce era vorba. Niște chestii prostești la care se gândea înainte să aibă atacul. Știu că e un clișeu, dar mintea chiar îți poate juca feste. Părea că se uită la cineva. Acuzator. Sebastian se holbă la mine. — La cine? Nu știu. Nu mi-am dat seama. La cineva din cameră. — Dar nu e posibil. Trebuie că avea halucinații. Poate că avea dreptate, dar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sus spre Piața Unirii. Ajuns În dreptul monumentului, Noimann Își agățase de el cravata (era, de altfel, În afară de ochelarii de soare, singurul obiect de vestimentație pe care-l avea asupra sa) și se aruncă În arteziană. Probabil memoria Îi juca totuși feste, amestecând două locuri Într-unul. Medicul nu credea că ajunsese În Piața Unirii, ci se scăldase În havuzul aflat În mijlocul grădinii de vară Corso. Scena Îi revenea acum cât se poate de limpede În minte. Era posibil ca Noimann să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
săi și a fugi cu ea. Rinaldo se făcu roșu ca focul în vreme ce Malagigi, vrăjitorul, care prin meșteșugul său descoperise că străina nu spunea adevarul, își șoptea în barbă privind-o: “Frumoasă și vicleană făptură,las-că-ți joc eu ție o festă de n-ai să mai ai pricină să te lauzi cu vizita ta aici”. Carol Magnul, pentru a o ține cât mai mult dinainte-i, își întârzia răspunsul , punându-i o sumedenie de întrebări la care ea raspundea cu modestie
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
la bătrânețe, te iau pe tine și te duc În Alpi, fiindcă toate misiunile Apărătorilor de pe flancul de est au fost anulate, iar martorii spun că tatăl tău a fost ucis. Alexandru albi. I se păru că ceața Îi joacă feste și că se află Într-o altă lume, o lume strâmbă și nebună. Abia apoi simți durerea, ca pe un tăiș de pumnal atingându-i inima. Tatăl lui? Ucis? - S-a Întâmplat În Moldova, aproape de Dunăre, continuă Angelo. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]