577 matches
-
în gât. Doi băieți identici - sau poate e doar unul singur și mintea ei a luat-o razna? - stau înăuntru. Cel de la fereastră rân jește sfidător către ea, în timp ce celălalt, cu ochii bulbucați, își masează penisul umflat. — Zoe...! țipă isterizată fetișcana din spatele ei. O apucă furioasă de mână și o trage după ea. Toată frus trarea stăpânită până acum se revarsă asupra bietei nefericite. Toanta asta nu știe decât limba în care s-a născut. Pe grecește se sperie, pe grecește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i ia partea: — Va urma cu siguranță și o a doua împărțire a cărnurilor, nu? Principele șovăie sub pupilele ei de foc: — Mda..., mormăie contrariat. Întotdeauna s-a simțit intimidat în prezența nepoatei sale. Chiar și atunci când era doar o fetișcană, îi poruncea cu un aer de zeiță ultragiată. Iar el nu i-a putut rezista niciodată. Pentru a-și ascunde tulburarea, scrutează cerul: — S-a făcut deja ora unsprezece? se minunează de formă. Ocolește privirea rugătoare a bătrânului flamin. Sărmanul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
eroi și arme și iubiri. Punct și ia-o de la capăt singur. Probă probă probă parakalò parakalò, cu programul adecvat faci și anagramele, dacă ai scris un roman Întreg despre un erou sudist care se numește Rhett Butler și o fetișcană capricioasă care se numește Scarlett și apoi te căiești, n-ai decât să dai o comandă și Abu schimbă toți Rhett Butler-ii În prințul Andrei și Scarlett-ele În Natașa, Atlanta În Moscova, și-ai scris război și pace. Abu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poate mai frumos. Și iată că, abia sosit, descoperi că librăriile expun toate cărțile tale, În reeditări critice, numele tău se află pe frontonul bătrânei școli unde ai Învățat să citești și să scrii. Ești Marele Poet Dispărut, conștiința generației. Fetișcane romantice se sinucid pe mormântul tău gol. Pe urmă te reîntâlnesc pe tine, iubito, cu riduri multe În jurul ochilor și cu chipul Încă frumos, ce se mistuie de amintiri și de tandră remușcare. Aproape m-am atins de tine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dîndu-și ochii peste cap și aranjîndu-și ușor părul. În vîrf, părul era vopsit cu puțin peroxid și frumos ondulat - pentru că În fiecare noapte dormea cu moațe În păr, ca să și-l onduleze. Avea obrajii rujați și buzele roșii ca o fetișcană - la bibliotecă nu găseai nici o carte legată În roșu fără mici pete, unde bărbații la fel ca el Îi supseseră copertele pentru a le folosi drept ruj. Duncan n-o suporta. Își luă mîncarea fără să spună nimic, și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și dilemele legate de prieteni. Linda e genul de femeie cu care te poți duce la saună, În compania căreia poți să te faci comodă și să te bucuri de un tratament cosmetic. Cu ea, te poți comporta ca o fetișcană, fără să te simți cîtuși de puțin vinovată. Iar cînd lucrurile ar merge prost, dacă aș fi abătută sau singură, sau cînd viața nu s-ar Îndrepta În direcția pe care mi-aș fi dorit-o, aș da fuga acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la un cavaler mai mișto În armură strălucitoare decât inspectorul de poliție În devenire Bruce Robertson. Vechea umflătură familiară din pantaloni Începe să se ridice pe când mă gândesc la Estelle și la o combinație de poziții și gemete sexuale de fetișcană. O partidă de sex În trei cu ea și micuța Claire, curva aia de la Maisie’s. Exact ce mi-a recomandat medicul. Asta mi-ar rezolva iritația aia a mea de rahat Rossi! Când ajung la florărie, singura persoană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
bun, cu ghivece de mușcată în ferestre, cu blide înflorite pe pereți. La mijloc masa așternută îl aștepta, iar în soba de cărămidă duduia un foc zdravăn. Apostol își roti privirea, mulțumit, și se opri brusc văzând lângă sobă o fetișcană de vreo optsprezece ani, cu năframă roșie-aprinsă în cap, cu niște ochi mari negri, care parcă râdeau, cu buzele umede și pline. Acuma își aduse aminte că a mai văzut-o și adineaori, când a intrat în ogradă, și n-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cea ascunsă, fără ca el să se poată împotrivi, simțindu-se iarăși timid și zăpăcit, întîia oară în război. Când își dădu seama de aceasta, se înfurie și se hotărî să nu se mai uite la ea. " Trebuie să fie o fetișcană care a ținut de urât tuturor înaintașilor mei din odaia aceasta!" se gândi dânsul, ridicând iar ochii spre Ilona, cu sfidare. Privirea ei veselă îl rușină. Îi păru rău că a jignit-o, fie și în gând... Petre ieși pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ea. Ar fi vorbit numai despre Ilona toată ziua și de-abia se stăpânea să nu întrebe chiar pe gradații din cancelarie ce părere au de "fata gazdei". Cu Petre însă stătea mai liniștit de vorbă, îl iscodea ce face "fetișcana ceea", unde se culcă, pe unde umblă. Amănuntele cele mai mărunte i se păreau nespus de fermecătoare. Groparul nu-l mai plictisea, ba îl căuta și-l stârnea la taifas și mai ales se bucura aflând de la el câte ceva din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fericit, dădu să caute pe Ilona, o așteptă... Nimic. Îl cuprinse o tristețe chinuitoare când îi trăsni prin cap că fata o fi dormind undeva prin vecini sau la vreo rubedenie. Numai la cină și întîmplător îi spuse Petre că "fetișcana" s-a încuiat în odăița din fund și nici nu crâcnește, parc-ar fi înghețat acolo "cine știe de frica cui"... Ziua următoare i se păru strâmbă, sfărâmată și plină de un miros acru. Nu văzu deloc pe Ilona. De-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lăsat Dumnezeu... Apoi, nu zic, ți-o fi ea dragă d-tale, fata, dar și eu sunt om bătrân și am pățit multe și cu lingura cea mare am înghițit necazurile și de aceea cred că nu-i pentru dumneata fetișcana noastră... Că ea, sărăcuța, nici avere n-are, nici învățată nu-i și nicicum nu se potrivește cu dumneata, domnule locotenent! ― Fiindcă mi-e dragă, ne potrivim, murmură Apostol tulburat, ca și cum n-ar fi așteptat împotrivire. Groparul se mai scărpină
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-ntâmplă? Cunoști povestea cu găina care n-a mai vrut să ouă c-a băgat până la urmă și ea de seamă că roșcatul cocoș, în aparență - repet, în aparență! - nu prea face nimic? N-o cunosc, părinte - spuse cu sfială fetișcana. — S-o înveți! - se enervă tot mai tare bunul Metodiu. S-o înveți și să le-o citești și celorlalte! Că nu citiți nimic și umblați brambura toată ziua, numai gura nu vi se oprește un minuțel! La studiu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe amândoi, crucea cu omul ei În spinare, din mișcarea Înghețată. Îi șterg de pe tablă - de spaimă oprită inima mi s-a urcat ea În gât. Șterg tabla, desenez altceva - pe calidor. Din calidor le văd pe toate: Fetițele, fetișoarele, fetișcanele, fetele-mari, fetele-și-mai-mari (și mai mici) cu care m-am avut eu bine În viața mea, de la Mana. O văd mereu, mereu, din calidor pe. La scăldat o văd. Numai la scăldat, Într-o știoalnă de pârâu În jos, unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gîndurile și-au urmat calea, libere. O cutie de chibrituri de la o cafenea pe unde trecea arareori... Oare ce interese Îl minau Întracolo?... Desenul de pe etichetă? Ce ridicol... Dar numărul de telefon? Da, posibil... Poate se găsește pe la Camelia vreo fetișcană ca o căprioară, care poartă pe ea anunțul „Angajăm paznic” și cei mai În vîrstă se extaziază cînd o văd. Oare e ea În stare să-i stîrnească În continuare interesul prefăcîndu-se că mușcă din momeala pe care el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
abia atunci am simțit greutatea amețelii ce mă apăsa Între ochi. Pe fața ei nu se mai citea nici urmă de amețeală. Dădu la o parte cu umărul draperia ce despărțea camera de bucătărie și intră cu un pas de fetișcană puțin cam afectat, lăsîndu-și greutatea pe vîrfuri, aducînd pe brațe o pelerină bărbătească pe care pusese un ziar vechi Împăturit și peste acesta, palma ei. Se machiase strident și În grabă, dar pielea ei catifelată și chiar și pistruii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
seama. La radio se cînta În continuare muzică populară americană. Am reușit, pînă la urmă, să mă Încălzesc și eu și Îmi venea din ce În ce mai greu să-mi dezlipesc ochii de moșmoane... În Închipuirea mea, ea se și transformase Într-o fetișcană... Despicătura dintre moșmoane strălucea și era umedă, precum membrana dintre degetele broaștei. Mi se părea că i s-ar fi potrivit foarte bine o rochie scurtă, de un roșu Închis. Se suprapusese, inevitabil - exact ca reproducerea după Picasso din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și am deschis larg ușa cafenelei. În clipa aceea, exact cum mă așteptasem, m-am trezit, În sfîrșit, față-n față cu o ființă umană. Pe un scaun Înalt ședea picior peste picior o femeie cu un gît subțire de fetișcană. Am avut impresia că a deschis radioul exact În clipa În care am intrat eu, pentru că sonorul nu era Încă reglat ca lumea. Am privit Înapoi peste umăr și am zărit prin perdeaua neagră cu găurele un du-te vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
O fi greșit măsura? Îmi va veni bine?” În fața oglinzii a exclamat mulțumită și s-a grăbit să ajungă la el să o vadă. - Wow! Ce frumoasă ești, iubito! o întâmpină Eugen, învăluind-o cu priviri admirative. Arăți ca o fetișcană ieșită din bazinul de înot... - Nu râde de mine, răule!... Nu, nu te apropia! îi opri ea elanul, ghicindu-i intenția de a o îmbrățișa. Nu am nimic pe sub acest halat frumos... Mulțumesc mult! Surpriza ta este minunată. Ai bonus
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
da mâncarea, de trei ori pe zi, adusă în găleți (o găleată felul unu, o găleată felul doi) de un fost primar alcoolic, la subsol, într-o încăpere sumbră, umedă, întunecoasă, am provocat la o partidă de ping-pong pe unica fetișcană beton, sosită din București la dezintoxicare, și m-am lăsat bătut măr în nenumărate seturi. (Între timp, medicul meu curant, om cu umor și cu mult bun-simț, mi-a dat o adeverință scrisă de mână și iscălită, prin care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
jurnalul din ce în ce mai intim. Adeverința se află în prezent la criticul literar Alex Ștefănescu, dăruită lui cu ocazia unei vizite făcute mie la Socola, cu promisiunea ca va apărea în a doua ediție a Istoriei Literaturii Române Contemporane, la iconografie.) Ea, fetișcana penală, eleva dintr-a unsprezecea, mi-a propus o „iarbă“, eu am acceptat... Înflăcărat, excitat, sublim, i-am declamat din instinct și memorie rețete de haleuri, îndeosebi preparate de organe, asezonate cu maioneze căcălău... Impresionată, sensibilă la frumos, peste noapte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
ștearsă, sub forma unei cești de cafea. Câinele ne-a luat-o înainte, pe scări în sus, și s-a întins pe terasă, închizând ochii. Ne-am așezat la o masă și imediat după aceea a venit la noi o fetișcană cu coadă de cal, îmbrăcată în blugi albi și cămașă largă. Le-a salutat pe Reiko și pe Naoko ca pe niște vechi și bune prietene. Reiko mi-a prezentat-o. — E prietena lui Naoko. — Bună ziua! m-a salutat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
parcă instrumentul, cu o fugă de Bach. Unele porțiuni le-a cântat mai rar, altele mai repede, sau detașat, sau sentimental și părea evident încântată de sunetele pe care le scotea chitara. Când cânta la chitară, Reiko arăta ca o fetișcană de șaptesprezece-optsprezece ani, care își admira o rochie nouă. Ochii îi străluceau, iar buzele ușor țuguiate se conturau într-un zâmbet calm. După ce-a terminat de cântat, s-a rezemat de stâlpul verandei și a privit cerul, dusă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În nu mai mult de o săptămână, clienții stăteau la coadă la ușa ta. Așa Își croise mătușa Banu drum până În vârful scării artei clarviziunii, devenind din ce În ce mai faimoasă cu fiecare treaptă. Clienții ei veneau din tot orașul, fecioare și văduve, fetișcane și bunicuțe fără dinți, bogați și săraci, fiecare măcinat de propriile Îndoieli, fiecare murind de curiozitate să afle ce le pregătise Fortuna, forța aceea feminină și capricioasă. Veneau acolo cu o grămadă de Întrebări pe buze și plecau cu altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de știință popularizată, desenam foarte bine, meșteream orice, lucram grădina (chiar și de foame!), învățam stenografie, astrologie, prestidigitație, retrăiam Aventurile submarinului Dox, ciopleam jucării, eram pasionat de chimie, exploram mărginimea orașului și câmpul, pescuiam, recitam din Topârceanu și Minulescu la fetișcane și, imediat după război, cercetam munițiile unor trenuri militare arse în preajma depoului CFR. Prudent de când mă știu, m-am jucat cu explozibile ca un artificier profesionist, fiindcă le cunoșteam șpilul. O curiozitate nemiloasă m-a dominat și mă domină încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]