2,319 matches
-
Traduse la noi în deceniul opt, romanele dictatorilor formau o singură mare carte cu titlu atotcuprinzător - "Recursul Supremului Patriarh", după o butada care a circulat atunci, ele amestecau în conștiința cititorului, ca într-o oglindă halucinantă, realitatea imediată și lumile ficționale depărtate. Lectura se transforma în divinație înspăimântătoare a ceea ce s-ar putea petrece ori ar urma să se petreacă, după mișcările din apele ficțiunii. Dezvăluirile ce au urmat despre dictaturile și lagărele ce au împânzit continentele aproape că au depășit
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
Rebreanu. Dar numai o lectură înalt specializată poate dezvolta echivalențele complexe între biografii, mediul cunoscut, persoane reale etc. și pagina scrisă; lectura devine instrument al cercetării, iar "pactul autobiografic" este inaccesibil, în întreaga sa desfășurare, cititorului obișnuit. O dată în plus, ficționalul refuză, prin chiar natura sa, translarea fidelă, se supune altor norme și este, judecând strict referențial, agent al "falsului". Necunoscând această realitate, scriind romanul-replică Dragostea nu moare, Maitreyi Devi îi reproșează scriitorului român: "De ce nu ai scris adevărul, Mircea? Numai
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
prim-plan, de unde își propune să „reconstituie într-o manieră austeră, minimalistă, conversații banale cu oameni obișnuiți". Principiul are mai degrabă valențe de iluzionare, căci, dincolo de substratul preluat din realitate, în construcția textelor scriitorul întrebuințează adjuvanți sau „deformanți" de ordin ficțional sau speculativ care invadează și subminează non-fictivul relatării jurnalistice. Textul devine rezultatul unei munci precise care ordonează un ansamblu de artificii, ce fac imposibilă inocența, naturalul sau transparența totală, trădând astfel fragilitatea formulei postulate de Truman Capote. Volumul are trei
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
de narcotizări fictive. Ele sunt importante pentru că ne dezvăluie (necenzurat!) modul cum se raportează prozatorii la problema narcoticelor. Scriitorul se simte liber să se exprime deschis. Vorba prozatorului Daniel Vighi: „Nimic nu se compară cu beția din ficțiune". Abia „bețiile ficționale" sunt „cele adevărate". Camil Petrescu Din perspectiva temei abordate, scrierile semnate de Camil Petrescu sunt cazuri speciale. Și asta pentru că, în cele două romane camilpetresciene citate mai sus, este prezentă morfina, dar nu și morfinomanii. Ștefan Ghiorghidiu din Ultima noapte
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
în materia creației literare, psihologia a devenit în era modernismului una din emblemele acestuia, socotește Maria-Ana Tupan, „fiind mintea în fața propriei oglinzi". Proust și Virginia Woolf au ținut a declara că sunt „absolut moderni" prin faptul că-și asociază lumea ficțională cu cea lăuntrică, sub egida „adîncurilor obscure ale psihologiei", după cum romanul fluxului conștiinței și-a propus o structură narativă inspirată de dublul discurs al psihanalizei, alcătuit din rememorarea asociativă a pacientului și construcția analiticului. La acestea se cuvine a adăuga
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
aduce contribuții dintre cele mai serioase la istoria dreptei radicale și a ortodoxismului românesc „periferic” dintre 1918-1944. (De curînd, interesul pentru resorturile așa-numitului „legionarism bucovinean” care l-a produs inclusiv pe Corneliu Zelea-Codreanu, au fost investigate și cu instrumente ficționale în romanul Cînd ne vom întoarce al lui Radu Mareș). Dincolo de acribia cercetătorului care a defrișat răbdător și atent cărțile de istorie a Bucovinei interbelice și colecțiile presei literare bucovinene (bibliografia finală indică aproape 20 de periodice locale din epocă
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
stare benefică pentru cariera fiecăruia, chiar dacă nu foarte mulți au fost dispuși să observe asta - emoția și finețea despre care vorbeam mi se par a fi aproape de tot devoalate. În favoarea tuturor creatorilor. Poate că și această călătorie subiectivă în realități ficționale m-a ajutat să aleg să ajung la München în seara premierei, pe 18 decembrie. Legăturile ce își țes desenul în jurul unor opțiuni pot fi deslușite rînd pe rînd. Sau niciodată. Radu Afrim a hotărît să colaboreze pentru spectacolul Sfîrșitul
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
idei) cât se poate de captivantă. Nu vreau ca observațiile mele să fie luate ca o polemică întârziată cu autorul postfeței. Ele refuză un fel destul de răspândit de a citi literatura și anume fără a ține seama de caracterul ei ficțional, inspirată, sigur, din realitate, dar operă de imaginație prin însăși natura ei. Câteodată astfel de banalități se cuvin repetate.
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
lume fascinată și modelată de comunicare, moartea poate apărea ca indecentă, căci retează relația. Insuportabil și dătător de panică, „fără-răspunsul” ei se cere „mușamalizat” prin scenarii acceptabile ale muritudinii. Dacă lumea reală e finită și duce inevitabil spre moarte, lumea ficțională e altă lume, una care lasă întreagă libertatea alegerii, dar și gândul fără limite. Adaptare la moarte e, în fond, orice creație umană. Trăirea agoniei, disperarea, amănunțirea bolii, obsesia sfârșitului sunt trepte ale reformei morții. Față în față cu timpul
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
Stimate domnule Philippe Lejeune, sunteți cel mai prestigios și mai autorizat specialist mondial în domeniul discursului autobiografic. Aș vrea sa vă întreb, pentru început, care au fost împrejurările care au determinat apropierea dumneavoastră de lumea cărții, a lecturii, de universul ficțional? Ezit, pentru a vă răspunde, să schițez o „povestire a propriei mele vocații”, să-mi edific o identitate narativă care ar face din viața mea ceva coerent și exemplar. O serie de coincidențe au făcut ca, la un moment dat
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
preambulului Confesiunilor, când îi interzice cititorului să îl judece înainte de a-și fi dezvăluit în public confesiunea! Suspiciunea care înconjoară pactul autobiografic are, în parte, drept cauză neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală. Pact autobiografic, pact ficțional - sunt două tipuri distincte de asumare a discursului literar. Se poate presupune că unul e regizat de componentele adevărului rostirii de sine, iar celălalt are drept impuls generator apelul la imaginar, la ficțiune. Nu există, totuși, o doză de ficționalitate
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
impas în relația interpersonală, cititorul nu e conectat direct la autor, el poate să-și relaxeze strategiile de apărare, poate să își alimenteze imaginarul cu o istorie, fără să dea socoteală nimănui. Aș spune că lectura autobiografică este ambreiată, lectura ficțională debreiată și că, fără îndoială, permite cititorilor să se scufunde, fără nicio precauție, în imaginarul lor. Ce sunt aceste pacte „mixte”? Un pact poate să fie mixt? Știți că, în fața tablourilor cu intrare dublă ale Pactului autobiografic, Serge Doubrovsky a
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
comuniștii n-ar fi câștigat alegerile respective dacă nu le-ar fi falsificat! E adevărat, dar cu ajutorul acestei mașinării infernale a propagandei a reușit apoi regimul să țină închis atâta amar de vreme un popor întreg în țarcul unei realități ficționale care înlocuia realitatea propriu-zisă. Pudibonderia intelectuală Profund și plin de sugestii e articolul Cunoașterea și valorile umane, semnat de domnul Dan D. Farcaș în numărul din mai 2012 al revistei CURTEA DE ARGEȘ. Potrivit autorului, cunoașterea are ca obiect nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4619_a_5944]
-
elementul perfect al unei societăți. Reproșul lui copilăresc din final adresat lui Tarek marchează acest punct sensibil. Cine nu își amintește din copilărie în urma unui conflict care degenerează acuzația: „Tu ai început!”? Ceea ce relevă atât experimentul real, cât și cel ficțional al lui Hirschbiegel este că orice poate deveni element declanșator al unui lanț de violențe, pentru că violența este deja acolo unde puterea asupra celuilalt devine nemăsurată, unde violența nu mai este sancționată, ci îndreptățită să-și găsească mijloacele. În film
6 zile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4654_a_5979]
-
iar „societatea românească ultramasculinizată și cam mitocană” iese prost din comparația cu cea americană. Prozatorul îi dăruiește valențe nenumărate, dar o și controlează în funcție de proiectul său. Și o face cu evidentă voluptate, profitând de dreptul absolut al proprietarului de teritoriu ficțional. Nu are importanță cât de masivă e inspirația din realitate, dacă au ori nu corespondent real personajele. Ceea ce-l atrage e puterea ficțiunii de a țese covorul după bunul plac, cu desene când geometrice, când scandalos îmbârligate și contradictorii. Îmi
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
poate intui proporția tragediilor petrecute în camerele de anchetă. Și atunci, merită să te întrebi cu intenție critică: cîte cărți de ficțiune pot induce o asemenea stare cititorului? Cîte romane te lasă cu un „calm depresiv”? E ceva în aluatul ficțional al textelor de creație care exclude inhibiția de protecție: drama pe viu, fără zorzoane stilistice, întocmai ca în relatările din dosarele CNSAS. O remarcă specială se cuvine diagnosticelor pe care deținuții le primeau înaintea morții, după un scenariu știut: pînă
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
doilea roman al său tradus în limba română, Călătorie cu fiul meu, apărut de curând la Editura Niculescu, în traducerea Hellianei Ianculescu, care ne-a intermediat cu amabilitate interviul ce urmează. Sunteți cunoscut ca autor de cărți de călătorie, deși ficționale. Care credeți că mai este adresabilitatea unor cărți de călătorie astăzi, într-o lume tot mai globalizată și mai mobilă? Am scris jurnale de călătorie, dar nu în sensul propriu al cuvântului, ci ele reprezintă dezvoltări ale unor idei filosofice
Martin Vopenka: „România a fost importantă pe drumul inspirației mele“ () [Corola-journal/Journalistic/4573_a_5898]
-
Ce sunteți, american sau rus?” Brodsky răspundea: „Sunt evreu, poet rus și eseist englez.” Însă cine caută o autentică biografie în filmul lui Andrei Kraznovski va fi dezamăgit sau poate fericit să constate că regizorul trădează pactul biografist pentru unul ficțional. Nu biografia Brodski, ci ficțiunea Brodski este ceea ce vedem pe ecran, o ficțiune împachetată însă ca autobiografie, o autoficțiune, ca și cum Brodski s-ar decide să facă un film despre el, filmul propriei vieți cu ceea ce își amintește, cu ceea ce își
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
la dispoziție poeziile lui, articolele lui și imaginile oficiale sau mai puțin oficiale ale acestui scriitor nobelizat. Însă nu biografia ca atare contează, filmul lui Kraznovski o afirmă conștient, ci aceea care se rescrie din imaginație, reflecția despre biograficul reinvestit ficțional. Astfel că scriitorul poate să- și continue existența într-un dincolo apropiat, își poate revedea părinții pe care nu i-a mai revăzut niciodată după expulzarea sa din 1972, poate revedea Sankt Petersburgul pe care nu l-a mai reîntâlnit
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
roman la fel de uluitor ca și călătoriile în timp. Ca și Cazul Jane Eyre amintit la-nceput, Harta timpului cucerește prin amestecul de genuri și stiluri, amintind de ce spunea David Lodge mai demult, cum că postmodernismul literar seamănă cu un supermarket ficțional unde varietatea este la ea acasă. Rezultă așadar, un roman cameleonic, aparent ancorat în tradiție la fel ca cea mai serioasă creație a lui Dickens, dar care, de fapt, se folosește de ea așa cum am folosi o trambulină care ne
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
își ia aproape la fiecare frază măsuri de precauție. Sintagme precum „Poate că Mimoun a rostit...”, „Se va fi trezit din somn până ce...”, „Unii spun că tata...” apar la tot pasul și joacă rolul unui soi de garanții ale pactului ficțional. Povestea nu are deloc de suferit ci dimpotrivă, capătă o savoare aparte. Partea a doua a romanului o are în centru pe fiica lui Mimoun, care odată trecută de adolescență și crescând într-o țară cu o cultură complet diferită
Mimoun și fiica sa by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5674_a_6999]
-
romanului, iar nu pe post de sentenții filosofice de sinestă tătoare. G. Călinescu, în discuția despre semnificațiile poemului Luceafărul, avertiza, se știe, că orice intenție de sistematizare a acestor teme și motive artistice, în concluzii ce ignoră caracterul de operă ficțională al textului, este menită să ducă la bizarerii. În cartea lui Marin Iancu, bine intenționată de altminteri, bizareria este că Marin Preda, care a fost înainte de orice un prozator, începe să capete un profil fals de guru și „filosof”, profil
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]
-
său. Apărut la Fundațiile Regale, în 1938, în colecția Cartea Satului, romanul este mai mult decât o lectură destinată publicului din mediul rural. Pentru că, întemeiat pe o rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, Pustnicul și ucenicul său este o originală recreare ficțională a atmosferei și tematicii din povestirile cuprinse în Pateric. Complet ignorat de critica vremii, din cauza conținutului său religios prea marcat, textul este cu totul demn să fie recitit astăzi, întrucât nu se limitează la a repovesti pilde cu bătrâni avva
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
asupra lui, și nu în ultimul rând, poate înmuia obiectele dure, ca sticla sau cărămida, pentru a trece prin ele. Mai mult, cu ajutorul Portalului de Proză, un aparat inventat de un geniu blând și împrăștiat, el poate călători în lumea ficțională a oricărui roman sau poem (cu condiția ca, mai-nainte, moliile de carte, să fi „devorat” conținutul cărții, adică să-l fi stocat în memoriile lor electronice) de unde răpește personaje pe care le aduce în lumea noastră, a cititorilor, și
Salvați-o pe Jane! by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5586_a_6911]
-
timpul în loc, un exemplar din Jane Eyre, care a oprit un glonte între coperțile sale, și, nu în ultimul rând, Edward Rochester, proprietarul lui Thornfield Hall. Altfel spus, în Anglia anului 1985, nu doar oamenii se pot teleporta în universuri ficționale, ci și personajele pot călători în lumea noastră, pentru a da o mână de ajutor celor cu vieți scurte. Evident, sfârșitul cărții se petrece aproape în totalitate în Millcote (orașul ficțional al lui Brontë), pe proprietatea domnului Rochester, unde Thursday
Salvați-o pe Jane! by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5586_a_6911]