522 matches
-
la o astfel de călătorie pe căldură mare pentru că își fac provizii de apă în cocoașa lor. Oamenii n-au cocoașă, ei caută disperați o oază, adică un loc cu ceva verdeață și ceva apă. Să-și potolească setea și fierbințeala. Dar oazele sunt rare în Sahara, pentru că Sahara e un imens pustiu. Are însă o poveste pustiul ăsta. Nu-i basm, e o poveste adevărată despre o grădină pe care zmeii au transformat-o în deșert. Mă ascultați, copii? Vă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
jerseul să-i acopere fața. Se sufoca. Urină. Strînsoarea încetă și lunecă în jos, îmbrăcămintea fu smulsă deasupra capului, eliberîndu-i gura și nasul, apoi pereții se contractară și mai puternic, strivindu-l. îl părăsiră toate simțurile. Gîndire și memorie, putoare, fierbințeala, toate se risipiră și nu își dădea seama de nimic altceva în afară de presiune și de durată. I se părea că deasupra lui se îngrămădesc orașe întregi, o greutate care se dubla cu fiecare secundă; nimic în afară de mișcare nu putea slăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toate, plăcute, o aștepta cu oarecare neliniște pe cea următoare. Lumina rămânea tulbure și cețoasă. Deodată, ochii începură parcă să i se umezească din nou și simți o mâncărime în picioare. Senzația trecu, lăsându-l însă într-o stare de fierbințeală. Simțea că se înăbușă. - E doar o iluzie! Își spuse. Nu mi se întâmplă nimic asemănător. Se liniști. Acum nu mai auzea decât murmurul acela monoton și nu mai vedea decât lumina aceea difuză, învăluitoare. Grosvenor se gândi că metoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
boli stranii își ies uneori din minți și trebuie tratați fără menajamente, ca să nu pună în primejdie viața celor mai buni prieteni ailor! Grosvenor îl privi ca printr-o ceață, cu mâna lipită de obrazul lovit. Din pricina slăbiciunii și a fierbințelii pe care o simțea, izbuti cu greu să-și vâre în gura antidotul. Prefăcându-se că-și duce mâna la gură, înghiți antidotul, apoi spuse, cu un glas tremurător: - Bine, sunt nebun. Ei și? Deși surprins de această reacție, Kent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vrei, băiete? - Iaca, mama s-a-mbolnăvit și mi-a zis să-i aduc miere de urs. - Na-ți un cal de la mine, zise Ileana Cosânzeana și te du încețișor pe dânsul. Când îi ajunge drept la amiază, când frate-meu dă fierbințeală mai mare, atunci urșii or să doarmă. El a ascultat-o ș-o luat miere ș-o venit la măsa. - Iaca, mamă, ți-am adus. Ea mănîncă: - M-am făcut sănătoasă. Brânză de cerboaică. I s-a arătat în vis
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
FAC? Dar cum? GÎNDEȘTE-TE LA TRUPUL MORT. Asta era o ușurare și imaginea deveni remarcabil de netă. Se gîndi brusc: Bietul Gil, care zace neînsuflețit într-o mare nemărginită de nisip, cu celulele deja prăbușite în vălul crescînd de fierbințeală în timp ce planeta, zburînd cu mare viteză, se apropia tot mai mult de unul din sorii din care se născuse. Pentru el era o vizualizare ciudat de chinuitoare și totodată își spuse "Slavă Domnului că sînt mort. Suferința a trecut". Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
picioare, cu brațele încrucișate, aștepta să mă țin de cuvânt. "Să gust numai", am mințit-o, pentru că acum nu mai vroiam să plec. Am tras o dușcă zdravănă care mi-a umplut stomacul cu un mușuroi de furnici fierbinți. Când fierbințeala s-a stins, am mai băut o dată. "Aș vrea să mă culc, mă doare capul", se prefăcu Marta. M-am uitat la ea, am dus din nou sticla la gură și după ce-am șters rachiul care-mi cursese pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zise Rieux, e un avantaj. Și, hotărât să nu asculte șuieratul, îl întreabă pe Grand dacă era mulțumit de această lucrare. \ Ei bine, cred că sunt pe calea cea bună. \ Și mai ai mult ? Grand parcă prinse dintr-o dată viață, fierbințeala alcoolului îi cuprinse vocea. DAR NU AICI E PROBLEMA, DOMNULE DOCTOR, NU ASTA E PROBLEMA, NU. În întuneric, Rieux ghicea că-și agită brațele. Părea să mediteze la ceva și îi dădu drumul brusc, cu volubilitate: ― Ceea ce vreau eu, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
picioare, cu brațele încrucișate, aștepta să mă țin de cuvânt. „Să gust numai”, am mințit-o, pentru că acum nu mai vroiam să plec. Am tras o dușcă zdravănă care mi-a umplut stomacul cu un mușuroi de furnici fierbinți. Când fierbințeala s-a stins, am mai băut o dată. „Aș vrea să mă culc, mă doare capul”, se prefăcu Marta. M-am uitat la ea, am dus din nou sticla la gură și după ce-am șters rachiul care-mi cursese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu Zogru, nu cu Ianache, iar Zogru sunt eu, intrat în Alecu Moruzi, atât cât să stau de vorbă cu tine. Pentru Zoe lucrurile începeau să se clarifice: era un joc mai amplu, în care Alecu însuși era băgat. O fierbințeală rapidă îi cuprinsese urechile și întrebase încet: - Ce joc e acesta, iubirea mea? - Nu este nici un joc. Va trebui să mă crezi. Adevăratul meu chip nu contează, sunt doar spirit care face să strălucească fețele insipide ale oamenilor. Și ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nici pe Ada să stea cu ea. Nu-l lăsa nici pe Iacob s-o vadă. O săptămână întreagă a stat ghemuită într-un colț al cortului roșu, abia s-a atins de mâncare și a dormit un somn cu fierbințeli și lipsit de vise. Lea i-a iertat vorbele grele și a plâns alături de ea. A încercat s-o tenteze cu dulciurile ei favorite, dar Rahela a scuipat mâncarea și pe Lea, care părea că se face mai mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
prilejul să vă dați aportul, dacă veți munci bine, într-o săptămână ați și terminat, asta-i o nimica toată, să vedeți numa’ Canalul de la Dunăre, acolo-i adevărata muncă. Când a spus asta, am simțit cum mă ia cu fierbințeală, mi-am băgat mâna în buzunar și am pipăit fotografia tatei, încă nu întâlnisem pe nimeni care să fi lucrat la Canal, m-am uitat la muncitorul pe nume Traian, am văzut cum scoate o foaie de hârtie, despăturind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apoi a studiat poza, ținând-o aproape de ochi ca unul care nu vede bine, cine-i ăsta? taică-tu? m-a întrebat, eu nu i-am răspuns, am dat doar din cap, simțind cum din creștet până-n tălpi mă cuprinde fierbințeala, urechile mi-ardeau și nu puteam să spun nimic, nici da, nici nu, am dat doar din cap și mi s-a făcut stomacul ghem, mi se părea că-mi pleacă o gălușcă dinspre stomac spre esofag, iar când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și maximă încântare, care freamătă în spatele expresiei foarte serioase a chipului său. — N-ar trebui să fac asta, murmură. Se apleacă spre mine. Ai reușit, Samantha. Ești partener. Ți se va spune oficial peste o oră. Simt în piept o fierbințeală albă, și mă ia cu leșin. O clipă, nu pot nici să respir. Am reușit. Am reușit. — Nu ți-am zis nimic, OK ? Chipul lui Guy se destinde o clipă într-un surâs. Bravo. — Mersi... reușesc să îngaim. Ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la drum În miez de noapte. Vindecătorul Îmi spusese Înainte de plecare că aveam să trec prin ceva ce purta numele de mlaștină. Noaptea, mlaștina era plină de țânțari de care mă puteam feri dacă mă acopeream cu clisă, dar de fierbințeala din jurul lor n-aveam cum să scap ziua În amiaza mare orice-aș fi făcut. - Cum se potrivesc lucrurile, Îmi mai zise el Înainte să ne luăm rămas bun. Îți vine să crezi că toate se potrivesc anume ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne-am fi făcut fără ea! Scotoci prin traista ei și scoase un săculeț plin cu un fel de nisip ușor. - Praf din coajă de salcie, ne spuse. Am ridicat din umeri, dar ea: - Țânțarii trăiesc În bălți și aduc fierbințeala. Sălciile cresc tot În bălți și ne dau răcoare. De aceea, sălciile alungă și fierbințeala. Îl sili pe Enkim să ia o gură de praf din acela. După o vreme, cam cât ți-ar lua să aprinzi un foc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu un fel de nisip ușor. - Praf din coajă de salcie, ne spuse. Am ridicat din umeri, dar ea: - Țânțarii trăiesc În bălți și aduc fierbințeala. Sălciile cresc tot În bălți și ne dau răcoare. De aceea, sălciile alungă și fierbințeala. Îl sili pe Enkim să ia o gură de praf din acela. După o vreme, cam cât ți-ar lua să aprinzi un foc pe vreme de ploaie, prietenul meu se acoperi cu sudoare și nu se mai cutremură. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fel am făcut și eu. - Mă lasă durerea, zise el. - Bine. Bine. Dormi, se apropie ea de el și-i puse buzele pe frunte. Enkim zâmbi și Întinse mâna spre ea. - Cuminte! Am vrut să văd doar că-ți trece fierbințeala, zise ea, pufnind În râs. Dormi! Și chiar că Enkim a adormit. Când s-a crăpat de ziuă, Enkim era mai bine. Din nou am Înjghebat un culcuș pentru el, ne-am uns toți trei cu măruntaiele ciutanului și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
arcuite În fel și chip - aceste adăposturi se asemuiau cu ceea clădisem eu când se născuse Unu, numai că erau mari, frumoase și pline de tot ce le făcea trebuință. Erau un neam de oameni uscați și Înalți care, din pricina fierbințelii, nu ieșeau din case decât după ce apunea soarele. Bogăția lor cea mai jinduită era apa și se pricepeau s-o scoată din te miri ce: săpau după ea, o storceau din fructe sau o adunau Înainte de răsărit, din picăturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu-i intram În voie. I-am cântat ca să-l ia somnul, dar el se tot zvârcolea. Pe la miezul zilei, a Început să verse și s-a făcut alb precum prima zăpadă. Noaptea, când să plecăm din nou, avea deja fierbințeală. Runa Îi dădu coji pisate de salcie, dar Unu vărsă din nou. - Mergem să mai căutăm apa aia, sau o luăm pe drumul cel vechi? i-am Întrebat dar, nici Enkim, nici Runa nu-mi răspunseră. Se tot uitau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am Întrebat dar, nici Enkim, nici Runa nu-mi răspunseră. Se tot uitau la micuțul Unu care se Înmuiase de tot și nu erau În stare să se hotărască În nici un fel. I-au dat ierburi ce aduceau somnul, iar fierbințeala parcă l-a mai lăsat, dar de gungurit tot n-a gungurit. - Hai mai bine să dăm de apa aia, se hotărî Runa Într-un tîrziu. Am potrivit din nou sulițele și am măsurat ceea ce tu ai să numești deschiderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
piatră și acesta fu înscrisul dat diavolului. Dar după ce toate acestea se petrecură și după ce Eva născu pe Cain și Avel și Cain omorî pe Avel și Adam îngropă pe Avel și Eva născu pe Sith, Adam se îmbolnăvi de fierbințeală și trăgea să moară, iar în timp ce el bolea, Eva îi depăna povestea. Atunci, Sith se propuse să se ducă la rai să aducă ceva de acolo, pe care văzând Adam, să se răcorească. Îngerul venind la dânșii, îi întrebă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai poți scăpa. Nu ești infailibil, cu toate armele și cuceririle tale. Probabil ăsta e motivul pentru care Mallami și Jo își tot amână atacul. Sunt demoralizați. Cafeaua avea un gust foarte bun și Sun o bău dintr-o înghițitură. Fierbințeala ei îi potoli gândurile care începeau să fie dezordonate. Ceva trebuie să se schimbe, ceva trebuie să se schimbe, îi șoptea o voce insistentă. E prea multă liniște. Poate că ar fi bună încă o ședință cu statul major. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
alunece prin curtea lovită de stropii mari. În timp ce se legăna, lua câte o gură din pahar, apoi înghițea lichidul și vedea cum coboară de-a lungul gâtului pentru a exploda - da, acesta era termenul cel mai potrivit - în stomac. Acea fierbințeală pe care o simțea din când în când îi dădea de înțeles că trăiește, că nu este doar un alt personaj din romanul care... Care se scria singur, asta dorise să spună. Își dădu seama că se gândise fără să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
descătușare de forțe, în căderea mânioasă a ploii. Alte tunete mai îndepărtate, cutremurară văzduhul vălurind peste crestele negre ale norilor. Și, fulgerele nu mai conteneau... spintecau cerul cu un tăiș sclipitor de secure. Iorgu simțea răcoarea dureroasă a geamului pe fierbințeala frunții, de-i venea să plângă... Fața îi era scăldată în lacrimi. Acum, putea... putea să plângă în voie, să plângă după Fata lui. Și plâse cu sughițuri... Era plânsul sufletului său chinuit de jale amară și pustie... După potopul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]