54,757 matches
-
apare însă prima dată în "Parmenide": Lichtung (provenit nu în primul rând de la Licht, lumină, cât de la leicht, ușor, apoi cu sensul de deschis), ca loc deschis al adevărului ființei, și trecând astfel la definirea gândirii sale ca "topologie a ființei". Traducătorii au adoptat pentru Lichtung varianta excplicitară "deschidere-luminatoare", ceea ce, evident, e mai elegant și mai aproape de sensul heideggerian decât "luminiș". De asemenea, termenul adoptat pentru Entbergung este "dezascundere". Martin Heidegger, Parmenide. Traducere din germană de Bogdan Mincă și Sorin Lavric
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
la viața dumneavoastră cotidiană profesională, la familie? F.Ch.: Nici nu s-ar putea altfel. Trebuie să mai spun că scrisul este un mijloc formidabil de a grefa o a doua viață peste cea proprie. Așa că el face din mine o ființă privilegiată, căci am posibilitatea să spun în cuvinte toate întrebările din viața mea, cu suferințele, dar și cu iluminările ei. Și nu numai eu voi avea bucuria creației, ci și cititorii apropiați sau îndepărtați, prin magia lecturii, se vor nutri
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
na ministru e cât se poate de autentică. Cu alte cuvinte, spaima ce-o mână în luptă e atât de mare, încât nu mă mir că biata femeie își pierde cumpătul atât de frecvent. Efortul pretins e peste puterile unei ființe omenești, oricât de ministeriabilă ar fi ea. Cine-ar rezista loviturilor mortale ale discursului perfect articulat al lui Gabriel Liiceanu? Cum să ieși cu fața curată din tirul ironiilor mușcătoare ale lui Nicolae Manolescu? Dar de sub ploaia de ghiulele nemiloase
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
enormă și cu o floare neobișnuită. Solemnitatea lor este întreținută de o femeie nobilă în vîrstă. Macii o ocrotesc. Îi mai văd doar mîinile zburînd prin aer. Pleacă de lîngă ei, ajunge la poartă, se uită la dansul ciudat al ființei de pe stradă, se întoarce, le șoptește ceva și îi mîngîie. Și rupe blînd tăcerea lor, tăcerea din ea și singurătatea actriței. "Înveți, doamnă, și viața trece pe lîngă dumneata. Acu ai să vezi că s-a dus și n-ai
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
o vîrstă culturală (cultura fiind totdeauna o expresie a unei vîrste), care implică nu doar, așa cum observa Jean Paul, putința actantului de-a se distra pe seama faptelor și ideilor sale, ci și capacitatea sa de-a se autocontempla. Atît ca ființă în sine, cît și ca poeta artifex, stăpîn pe o sumă de experimente ale unei epoci prin excelență novatoare. Deci pe o mină de aur... Scriptorul parodic, într-un atare înțeles salutar, prin tendința de deparodizare pe care o ilustrează
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
se face semn, nu, se dezaburește fereastra/ ți se face semn, nu, se aprinde un chibrit pe geam/ și cauți să faci semn măcar cu cincizeci de brațe/ măcar să pui un petec la muzele acelea neliniștitoare// tu, ochi cu o ființă în frunte" (Kant Orient-Express). Firește nu putea lipsi comedia eului, bizuită pe umilirea de sine, pe o farsă din care se degajă o stranie reconsiderare, o năzuință à rebours la spiritual, în care se simt ecouri din Arghezi și Dimov
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
de prima, este că, din momentul în care adevărul lor a putut fi rostit cu voce tare, cărțile rezistenței și-au pierdut interesul. Aceeași hibă de concepție. Poate cineva să strige adevărul lui Hamlet, ignorând piesa care i-a dat ființă? E aberant să vedem literatura doar ca pe o gazdă anonimă pentru niște conținuturi flotante. Dacă nu sunt interpretate ca adevăruri ale operei, ca adevăruri semnate, ele se clișeizează rapid, se usucă, mor înainte de a ajunge să spună ceva. E
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
România, alternând fericit cu a Profesorului ex cathedra, pentru care istoria religiilor a deschis un capitol fundamental În cultura universală a popoarelor. Primii pași au fost făcuți În Franța, ulterior, și pentru totdeauna, În USA. De acum Încolo, În aceeași ființă sălășluiesc armonios savantul (gândind și scriind În limbile franceză și engleză), cu scriitorul de limbă română. În câteva interviuri oferite unor reviste franceze și românești, Mircea Eliade motiva admirabil puterea de seducție pe care o are lexicul limbii În care
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
vulgaritatea fac parte din spectacol, ca și dejecțiile de toate felurile: "vărsare de fiere varice coacere-n părț/ negi năduf bătături/ fără înmulțire prăsire gîlci în gușă". Cuvintele sînt devalorizate, în același spectacol de bîlci, iar cînd autorul scrie "o ființă ca mine așteaptă cuvinte/ și m-au găsit/ le-am dat prilejul/ le-am dat ce le-am dat", dincolo de ironie, reflexul înalt al unei asemenea propoziții este fals, cuvintele ajunse în text sună a gol: "e în aer ceva
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
al stratosferei, descoperitor al marilor adâncimi marine cu ajutorul batiscafului, despre care se povestea că "umblă cu capul în nori" (numai bun de "bază" pentru un savant distrat). Pentru crearea lui Vautrin, Balzac s-a inspirat din viața unui anume Vidocq, ființă agitată și rocambolescă, slujind drept focar inspirator și pentru alte personaje (Rocambole, Arsène Lupin, Fantômas etc.) La fel, Contele de Monte-Cristo, Josèph Balsamo (Cagliostro) sau Robinson Crusoe (deși aici "l-am prins" pe Pesnot că nu amintește nimic despre modelul
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
unor importante oficialități. Nu știu de ce credeam că la plecarea doamnei Logadi ar fi trebuit să fie mai multă lume; mă uitam la eleganta ei arcadă orbitală, de culoarea fildeșului mat și încercam să reconstitui singura împrejurare cînd întîlnisem acea ființă care încheia acum soarta unui neam. Teribila spiță. De la nașterea lui Costache Caragiale, unul din strămoși, primul director al Teatrului Mare din București, pînă la moartea lui Mateiu I. Caragiale trecuseră cam vreo 120 de ani. Ce țară fusese acea
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
limbi!) în care simbolurile se întrepătrund cu lucrurile, spiritul se opacifiază prin dezlănțuirea materialităților, după cum materialitățile cele mai ingrate se spiritualizează, accepțiile pozitive coabitează nonșalant cu cele negative ș.a.m.d. E un Nord intrat în criză, la întîlnirea cu ființa pe care o oglindește, care-l adoră și-l sfidează concomitent. O viziune măcar aparent haotică, rezultat al alterării simbolurilor prin erupția absurdului în conștiința actantului liric care și-o asumă, cultivînd-o în contul unei derutante diversități de motive, concepte
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
acoperișuri precum amurgurile" (ibidem). Prin adîncirea acestui tablou de-o înverșunare a asociațiilor fără frîu, de-o dezordine superlativă, provocatoare, e atins un soi de baroc al apocalipticului. "Răul de Nord" bîntuie precum o patologie metafizică, precum o maculare a ființei ce răsfrînge macularea cosmică, dobîndind înfățișările unor fantezii ale însăși organicului dereglat. Versurile se umplu de dejecțiile, secrețiile, vîscozitățile materiei rebele: "Așadar, ca un viscol ce spulberă argintul/ vocalelor eu îți răsfir în față iarba,/ răul de Nord: un fluid
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
orice disciplină. Existența corespunzătoare unei atari viziuni e și ea ostentativ degradată, umbră groasă a luminii mitice abolite. Departe de-a se instala în Olimpul hiperborean numit Valhala, poetul din Satu Mare preferă localul sordid, crîșma care e toposul adecvat al ființei sale frustrate, oscilînd între realitate și irealitate, ambele nemîntuite, atinse de moarte și duhnind a infernală pucioasă: "De-aici, din cramă, plecăm zilnic:/ urcăm spre Nord prin noapte și ceață,/ mergem pe dîra fulgerelor de unde s-a/ retras moartea, schelălăind
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
Bara, Anca Mureșan etc. Spre deosebire de vechiul antropocentrism, acela clasico-renascentist, în filosofia căruia chipul și prezența umană aveau o valoare afirmativă și constituiau modelul absolut al structurării universului, neoantropocentrismul are valoarea unui avertisment, este metafora deplină a fragilității și a entropiei. Ființă relativă, strivită între presiunea Cosmosului și a istoriei, omul decade din funcția sa narcisiacă de măsură a lucrurilor și devine o formă precară, un schelet ambulant în căutarea sceptică a propriului conținut. Omul lui Paul Neagu era plin de sertare
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
confirmare și proliferare a Răului. Act iluzoriu, evitarea Răului nu constituie decît o asumare a lui pe căi ocolite. Nu ajungem astfel la alte și alte episoade ale eposului care a urmat izgonirii din Paradis? Neputînd reface inocența originară a ființei, suspendarea concomitentă a polilor moralei nu poate oferi decît un spectacol infernal avivat, al Răului ce se depășește pe sine. Sau al înaintării odiosului spre "mai" odios: "Eroii acelor cupluri sînt desăvîrșiți și superbi în nelegiuirea lor". Așadar, în vreme ce purificarea
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
acelor cupluri sînt desăvîrșiți și superbi în nelegiuirea lor". Așadar, în vreme ce purificarea apare blocată de "lipsa iertării", infamia prosperă ca un produs al vacuității etice, care nu poate fi "imparțialitate", care exclude departajarea, constituind o capitulare. Acestei capitulări morale a ființei i se poate urmări plinătatea negației, abjecta "desăvîrșire". Estetica urîtului are ca pandant o estetică a Răului. Desigur, sub asemenea auspicii luciferice, lumea Hortensiei Papadat-Bengescu nu poate fi decît una a anomaliei ce se supralicitează. Diformă, pocită, dereglată deopotrivă sub
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
devine terifiant: progresul științific și tehnic devenit scop în sine se îndreaptă spre "instaurarea unui rasism genetic și a unui eugenism întemeiate exclusiv pe raționalitatea economică și pe ideea că progresul este tocmai controlul total al stocului genetic al tuturor ființelor vii". Dușul rece pe care Claude Karnoouh îl aplică iluziilor și optimismelor postmoderne răstoarnă complet perspectivele: "Occidentul ni se prezintă drept lumina lumii", dar industrializarea feroce, războaiele "ce-au inovat tehnica mobilizării totale", "nu mai puțin ferocea colonizare", sinistrele societăți
Minunata lume nouă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15214_a_16539]
-
rădăcina într-un text de Borges. în râsul care zdruncină la lectură toate familiaritățile gândirii, ale gândirii noastre: ale acelei gândiri care are vârsta și geografia noastră, făcând să se clatine toate suprafețele ordonate și toate planurile care îmblânzesc mișunarea ființelor, zguduind și neliniștind pentru mult timp practica milenară a Aceluiași și a Celuilalt" (Les Mots et les choses, Paris, Gallimard, p.7). La fel, ceea ce constituie capodopera lui Foucault în concepția lui Deleuze, Viața oamenilor infami, începe cu următoarele cuvinte
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
fiul scriitorului) - contradictorii! - și una a nașterii aceluiași, dată de el însuși într-o discuție cu Vlahuță, și pe care, ŕ juste titre, Șerban Cioculescu o socotea neplauzibilă. Mulțumim revistei pentru salutul adresat noii formule a României literare. * "În secretul ființei lui, în tainițele inimii sale nemîngîiate, presimțim că este Nicolae Manolescu un nostalgic al Epocii de Aur", scrie dl Luca Pițu în FAMILIA din martie. Ce putem spune decît, cu titlul articolului dlui Pițu, Vorbe de șpriț? Așa se îmbată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
fac casă bună!). Să nu pierdem din vedere faptul capital că abordarea culturii implică obligația considerării ambelor sale aripi majore, cea raționalistă și cea a spiritualității, în egală măsură reprezentative pentru efortul creator al omenirii, pentru, în ultimă instanță, alcătuirea ființei umane... Mutatis mutandis, Nae Ionescu rămîne o paradigmă pentru spiritele congenere, cu o înclinație spiritualistă: "Desigur, el nu mai poate fi "dascăl și arbitru", așa cum a fost pentru generația interbelică, comuniunea cu el nu se mai poate produce, însă și
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
direcții. Iubitele imaginare sînt, cu tot livrescul care le înconjoară, proiecțiile literare ale unui bărbat tînăr în care transpunerile din realitatea picantă au probabil un rol major. în spatele Gretei Garbo, al Zenobiei, al Magăi, a Veronikăi sau a Oedipei, toate ființe de hîrtie sau de peliculă ușor de recunoscut, crește de fapt o femeie în carne și oase, o poveste a scriitorului așa cum a trăit-o în succesive întrupări. Nu e mai puțin adevărat că tot acest efort de construcție, la
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
această sărbătoare pascală secretă nu știu și nici nu are importanță pentru rostul acestui articol. Înțelesul ei scapă de sub controlul Bisericii. E un semn că țăranul de pe aici a cugetat el că și pe pămînt trebuie să fi rămas niște ființe în întregime bune după ridicarea la cer. Această încredere în bunătatea unui soi de oameni, fie ei și nevăzuți, care trăiesc pe acest pămînt al păcătoșilor și al fricii de Judecata de Apoi, vine poate și de la observația țăranului în
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
Pleșu atacă paradoxurile identității noastre naționale, unul din eseurile cărții are în centru tipul bucureșteanului, în altul autorul deapănă cîteva din amintirile despre Cristian Popescu și Bucureștiul fabulos din poemele sale; observația lui Andrei Pleșu despre pierderea armoniei și unității ființei se completează cu un dosar despre memoria celulelor inimii și energia L proprie acesteia. Imaginea lumii de mîine se realizează prin trecerea în revistă a noutăților tehnologice și a problemelor puse de acestea în noul mileniu (clonarea, organismele transgenetice, Internetul
Eleganța stilului jurnalistic by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15261_a_16586]
-
Tolkien e mult mai exactă și mai accesibilă. Adevărata poveste a vieții lui J.R.R. începe în Anglia, unde mama sa, Mabel Tolkien, îl aduce din Africa de Sud la vîrsta de trei ani. După unii exegeți, pasiunea sa pentru hobbiți și alte ființe de basm inventate ar data din vremea copilăriei și a școlii la Birmingham; după alții, ea s-ar cristaliza în jurul lui 1917, cînd Tolkien și-ar începe marele ciclu de legende și mituri ale lui Middle-earth (ținutul imaginar al aventurilor
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]