1,924 matches
-
taina sufletului lăsănd marea cea mare să ne astămpere setea unuia de celălalt! Doar ,,zbor îndrăzneț “ are biletul inscripționat în vagonul regăsirii, pe locul ce alungă definitiv tristețea sau tumultul neliniștirii. Fiindcă doar brațele tale știu alinta a mea simțitoare ființare și doar eu știu atinge culmea trăirii tale interioare. Jumătate sunt mare și jumătate munte. Iar tu ești vântul care mă adună într un cântec infinit! Referință Bibliografică: Atingere / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2010, Anul VI
ATINGERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380979_a_382308]
-
explicit, ” Și dincolo de neființă”. Și aflăm, ca o confesiune, despre efervescența trăirilor sale - emoții, dureri, bucurii, tristeți, fericiri, singurătăți care ”ard, bântuie, tulbură, strigă, țâșnesc”. Că poetă e dominată de un “acum” și un “aici”, timpul și spațiul permanentei sale ființări. Spațiul nu e doar cel concret, ci și cel mistic, în care, până la transcendere, omul îl prefigurează de jos, îl sondează cu propriile întrebări și ipotetice răspunsuri. Iar cele două repere fundamentale ale existenței (spațiul și timpul) sunt în poemele
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
causa sui, filosoful modern reîntrona ontologia ființei unice: Deus sive natura, înzestrată cu două atribute infinite: întinderea (spațialitatea) și rațiunea (cugetarea). E.Ț.: Toate aceste forme de existență sunt moduri ale substanței unice, între ele mișcarea fiind ,,modul infinit” al ființării naturii (substanței)? Au jucat un rol în devenirea dumneavoastră? T.G.: Interesantă pentru evoluția mea cultural-intelectuală a fost lectura poeziei universale și a celei naționale. Astfel, de la George Topârceanu, am aflat, nu doar: Pe trotuar, alături saltă/ două fete vesele.../ Zău
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
armonii ,,înțelegerii” dintre noi și neobositul corespondent, care este Universul. Întemeiată pe coerența matematică, logică a lumii, viziunea pe care ne-o oferă marele matematician român dezvăluie unitatea dintre materie, mișcare, spațiu și timp, ca o exigență a profunzimii de ființare, care, dincolo de abateri și rătăciri, istoricește, este aceeași, pentru orice subiect cunoscător, prezența perfectă a Legității și Ordinii (cosmos). Viziunea filosofico-matematică a mecanicii invariative poate fi rezumată astfel: viteza luminii (c) nu joacă un rol special; alături de gravitație, apare cu
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
primă importanță în viața literară și universitară spaniolă”, așa cum l-a numit în prezentarea sa Eugen Dorcescu. Mă rezum la poezie pentru că odată începută lectura, versul m-a purtat într-un oniric alb, într-o meditație despre lucrurile existente pentru ființare umană, între dorința de a înțelege un sens nou dat de poet axiomelor milenare filozofice și visare, visare ca într-o hipnoză indusă de cuvânt, chintesență. Dacă Austin spunea „Teribil de important! zece sensuri ale cuvântului ”, cu trimitere la Metafizica
UMBRA ŞI APARENŢA- ANDRÉS SÁNCHEZ ROBAYNA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374866_a_376195]
-
taină. „Oare/ pentru-a mă face/ întreg, întregit, împlinit,/ desăvârșit,/ mi-a dat El Shaddai, mai/ întâi, fericirea/ de-a iubi și/ de-a fi/ eu însumi/ cu nemărginire iubit ?/ Iar la sfârșit,/ cealaltă față, cealaltă/ jumătate, reversul ființei,/ al ființării,/ mi-a hărăzit ?/ Adică suferința, chinul/ cumplit /că tot ce-am iubit/ mi-a răpit?/ Dacă este așa, atunci,/ în clipa fără sens, fără nume de-acum,/ sunt, cu adevărat, împlinit,/ sunt un întreg,/ sunt o hidoasă enigmă, pe/ care
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
centrul de lumină al destinelor lor, e nevoie de gândirea cu inima. Pentru că istoria nu-i trecut, ci însăși viața vie a neamurilor”. (Vasile Posteucă-Destinul Imperial..., op. cit. p. 30) Fiecare om, fiecare creștin trebuie să răspundă asumării ca esență a ființării sale de făptură a Ziditorului, prin credința și lupta sa de transfigurare personală, dar și a Neamului său, ca Destin hristic. Toate Neamurile sunt dintru început binecuvântate, hărăzite ca soartă a împlinirii Destinului spiritual, prin însăși numele care-l poartă
UCENICI, MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI DACOROMÂNI AI SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372834_a_374163]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > DINCOLO DE CURBURA SCOARȚEI TERESTRE Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1190 din 04 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Mai știi când reglam apusuri de soare Și ne-abandonam pretutindeni Într-o ființare profundă? Trăgeai din pipă-capriciul comod Al serilor eclatante de vară- Mână-n mână, călătoream Pe claviatura astrală. Visele ne erau ferestre-naripate Spre orizontul altor lumi. Dimineața purta coroană De spumă albă, Iar apa scânteia atinsă De lumina franjurată... Mi te-
DINCOLO DE CURBURA SCOARŢEI TERESTRE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347447_a_348776]
-
sens. Ultimele două versuri din același poem o spun. Mi-e albul culoare,/ sau frica de moarte?”. Și omul urmează aceeași desfacere pentru refacere, precum lumina, spre Logos. Cuvântul, „rațiunile divine” sunt dintr-un început și într-o mișcare de ființare în toate cele trei ipostase: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Logosul divin își pune în sine diferența: lumea și omul. Prin numire și facere. Fiindu-i asemenea, omul poartă în sine și diferența. Este făcut și din lut și din
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
chiar și de la o zi la alta. Și, indiferent ce mesaj transmit „cuvintele încrucișate”, mesajul de fond este mereu același: o viață de om. Ca un cântec de sirenă, ca o melodie de fundal, lectura revarsă peste noi cursul unei ființări, exteriorizarea angoasei unei treceri prea scurte, protestul și sfidarea unei detenții nesolicitate. Când îți asumi o sarcină nedorită, o înfrunți cu mijloacele limitate pe care le ai la dispoziție, perseverând într-un continuu exercițiu de distanțare. Prețul energiei consumate, riscul
TAINA SCRISULUI (39) – EXPLICAŢIA EXPLICĂRII de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346520_a_347849]
-
și culorile sunt vii, neamul meu se mișcă axiomatic pe un fond tern, cenușiu. Un singur segment de dreaptă viu și stabil ne leagă de speranță: poarta Bisericii unde batem cu credința că Dumnezeu e singurul care nu ne condiționează ființarea. Biserica este singurul loc unde uităm pentru un timp de șomaj, deficit bugetar, pensii și salarii tăiate. Atât ne oferă, timid, Biserica, un moment de uitare și de relaxare narcotică în mâinile primitoare ale Tatălui. Privită ca o speranță și
INTRE DUMNEZEU SI NEAMUL MEU de FLORENTINA UDEANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348267_a_349596]
-
împrejurare. Și-au făcut semnul Sfintei Cruci, au rostit un Doamne ajută! Și, au plecat după cele necesare căci prea era greu traiul, tot așa, rugându-L pe Împăratul Ceresc să aibă în pază lăcașul deja ființat. Cunoscând deja legenda ființării, îmi permit o părere - probabil, Dumnezeu, Creatorul cerului și pământului, știa ce se va abate asupra tânărului lăcaș mănăstiresc, și-atunci, slujitorilor, le-a trimis gând bun, să plece în lume după cele trebuincioase, pentru ca ei, slujitorii lui Dumnezeu, să
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
sever șarlatanul promițător. Aș dori ca mas media să fie mai activă. Nu în transmiterea cu mare alai a unui nou frecvent certat cu legea. Nici asupra relativității forurilor care aprobă aplicarea propriilor legi. Mă interesează fapte petrecute. De exemplu ființarea neîntreruptă de peste 25 ani a fostei Gospodării Colective acum denumita Asociația Agricolă din Arad. De ce nu ni se spune că la Mioveni, fabrica de automobile a fost modernizată și cu aceeași muncitori recalificați realizează o producție atât de mare încât
CINE CÂND ŞI CUM VERIFICĂ PROMISIUNILE FĂCUTE DE CONDUCĂTORII NOŞTRI? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377072_a_378401]
-
se datorează acestei înalte „abstractizări" a limbii române, dar și „prealabilei îmbinări a povestirii cu filosofia", potrivite cu tradiția culturală românească. Steinhardt identifică relații profunde, subtile între „nativa sofie românească" (a fi om-în-lume, om-între-oameni) și heideggeriana poziționare a ființei (in-der-Welt-sein). Ființarea nu se poate face decât sub semnul fricii de moarte, manifestată progresiv ca teamă, angoasă, îngrijorare, ultima generând diferențieri față de celelalte viețuitoare. Opera de artă se naște din această „îngrijorare", având caracter revelatoriu asupra adevărului ființei. Starea omenească (Da-sein
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
nicio legătură cu tine sau altcineva? Astfel se naște egocentrismul demonic, infernul izolării, e alegerea noastră pentru că, de fapt, Dumnezeu nu are niciun amestec în problema morții și a neființei. Lupta înseamnă să nu depui armele în “marea aventură a ființării”, să nu te poți îndoi de existența ta tocmai pentru că te afli în luptă. Dar dacă eu nu cred durerii tale, nu înțeleg că nu sunt singur, dacă eu nu o accept nu o pot recunoaște și nu o pot
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]
-
dar și Ființă în stare potențială, omul, de la scolastici încoace, a fost definit prin intricarea categoriilor substanței și spațio-temporalității. Ființa filosofiilor medievale, kantiene și postkantiene, în virtutea ontologiei (Ființa nu este un predicat real, la Kant) a fost succesiv Ființă a ființării (fapt de a fi ceva, essentia; sau simplă prezență, existentia), Ființă a naturii (res extensa) și Ființă a spiritului (res cogitans), ca mai apoi teza logicii să definească fiecare ființare prin fiindul (este-le) ei, opțiuni preluate, criticate și duse
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
un predicat real, la Kant) a fost succesiv Ființă a ființării (fapt de a fi ceva, essentia; sau simplă prezență, existentia), Ființă a naturii (res extensa) și Ființă a spiritului (res cogitans), ca mai apoi teza logicii să definească fiecare ființare prin fiindul (este-le) ei, opțiuni preluate, criticate și duse mai departe, după Georg Wilhelm Friedrich Hegel și Søren Kierkegaard (sec. al XIX-lea), de fenomenologia secolului trecut, aflată sub semnul lui Martin Heidegger și al lui Jean-Paul Sartre. Neîndoielnic
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
literatura, cu un accent special în poezie, a venit simultan cu reflectarea filosofică a vremii ori a ajuns cu mijloace proprii, prin contemplare specifică, să exprime aceleași opțiuni filosofice e la fel de neîndoielnic. Viața în sine, cu toate ale ei, Ființa (ființarea și fiindul) au fost și au rămas încă surse ale reflecției și reprezentărilor de orice gen. În literatură (de la Mahabharata, la Epopeea lui Ghilgames, la Poemele homerice, la Eneida și Divina Comedia), în dramaturgie (Euripide, Sofocle), în artele plastice (Michelangelo
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
argumente și pe aceeași frecvență emoțională cu autorul cum „Poetul (Călătoream, de mult, către apus...; p. 20) este trezit crunt și se găsește un strop de duh și-un/ munte de pământ...(p. 23), un heideggerian revers al ființei/ al ființării (p. 24), amăgit cu fericirea/ de-a iubi și/ de-a fi el însuși...(p. 24), destul cât să se întrebe, după logica efemerității: Desăvârșit pentru ce,/ pentru cine?(p. 25) și identificându-se cel mai sigur ca o subcontiguitate
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
teza formulată de către Eugen Dorcescu în proclamarea identității sale: „ Eu nu sunt nici teolog, nici filosof; sunt poet." Ce este Fericirea? Deducem că Fericirea constă în desăvârșirea ființei, în eliberarea de materialitatea trupului întru înălțarea spirituală. Poezia? „ Ea este întocmai ființarea Ființei"(E.D.) Cartea cuprinde zece capitole, respectiv zece teme de dezbatere, iar prefața, atent elaborată, îi aparține domnului Iulian Chivu. La intitularea cărții a fost utilizat un vers din poemul lui Eugen Dorcescu, În codrii fără capăt, și anume Etern
CRISTINA TEMU, POEZIA SPIRITUALĂ* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372712_a_374041]
-
ziua ascunzându-ne unul de celălalt pentru toată neputința înțelegerii adevăratei noastre existențe. Gonim într-un joc al neliniștii și nu vrem să înțelegem că viața este atât de scurtă și noi atât de neputincioși să ne lămurim ființa în ființarea trecerii unuia pe lângă celălalt. Scobim prezentul cu gândurile și ne agățăm de lucruri mărunte, pe care le considerăm importante existenței, lăsând entitatea din noi să sufere, fără a-i da putința să gândească prin idee că lumea nu suntem noi
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
financiare care erau utilizate pe larg de către popoarele barbare în afara teritoriului roman; legatul creștin nu este nici el semnificativ: formarea de episcopi, în întregul Imperiu Roman, nu a fost anterioară secolului al IV-lea și acestea nu probează deci nici ființarea nici favorizarea romanizării în Dacia părăsită în 271. Aceste obiecte creștine ar putea proveni din comerț ori din jaful goților stabiliți în Transilvania, în secolul al IV-lea. Istoriografia ungară insistă asupra importanței creștinării goților, anterioară primei jumătăți a secolului
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
reține orice comentariu, considerând-o imposibil de schimbat și acceptând-o firesc, atitudinea lui răbufnește numai împotriva celor care neagă legea, se împotrivesc ei, transformând cuvintele în adevărate amenințări. Și cum împotriva prafului, înțeles ca și condiție și limită a ființării, numai zidurile pot sta, mânia Bibliei se revarsă în general împotriva cetăților: "că tu ai făcut din cetate o grămadă de pietre și din cetatea cea întărită o dărâmătură"18. Orice zid de cetate care se ridică în soare pare
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pământ. "Opera" (la Eminescu "zidul") își găsește pe pământ locul întruchipării (Gestalt): "Pământul se înalță în operă, deoarece opera se împlinește ca acea realitate în care adevărul operează și deoarece adevărul se împlinește numai prin instalarea lui într-o anumită ființare".44 Înțelesul pe care-l dă M. Eminescu "locuirii pe pământ" este zidul, el nu este "pro-ducerea pământului", precum la Heidegger, ci act al faptei umane: "Mur pe mur, stâncă pe stâncă o cetate de giganți / Sunt gândiri arhitectonici de-
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Au lapin agile a blîndului Utrillo. Și-o iau urgent, pe jos, înapoi, spre oraș. 30 mai ... Și uite-așa, pîș-pîș, cătinel (dar apăsat), înapoi la ceaușism. Răsfoiesc recentul catalog al expoziției jubiliare de la București, atestînd 80 de ani de ființare a breslei artiștilor plastici din România, și ce mă domină e stupefacția. Credeam (ce naivitate!) că ne.am desprins total de farsa generalizată a patronajului puterii privind publicațiile. Atingînd în timpul lui Ceaușescu parametri grețos-demențiali. Ei bine, nu. Cu ce credeți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]