354 matches
-
al alăturării genurilor și formelor literare și al informațiilor din diverse arii culturale, numai în cazul scriiturii contopindu-se discursuri și influențe din domeniile semiotic, lingvistic, filosofic, artistic căci s-au luat în calcul sub semnul practicii discursive și scriitura filmică, fotografică, scenică. 3.3. Schiță a strategiilor generale ale postmodernismului Transformările sesizate la nivelul limbajului au efecte vizibile asupra teoretizării și practicii discursivității postmoderne. Intertextul, hipertextul sau colajul sunt experimente deja realizate, indicând existența unor trăsături proprii ale scriiturii actuale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Discursul său se axează pe utilizarea unor metafore forță, cum ar fi aceea a deșertului, a automobilului, filmului și a vitezei, ce creează, prin intermediul unui cadraj selectiv, "un compozit monocromatic" al Americii, ce conține imagini ale orașelor, ale discursurilor publicitare, filmice, mass-mediatice etc. Arthur Vidich apreciază stilul adoptat de către Baudrillard, deși uneori crede că acesta se dezvoltă în dauna preciziei intelectuale, mai ales atunci când filosoful francez generalizează o serie de metafore sau comparații, astfel încât o parte dintre aserțiunile sale "trebuie luate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Studioului „Al. Sahia” (1952-1961), apoi se transferă la Studioul Cinematografic București (1961-1970). Dar acest regizor procomunist, care începe prin a servi propaganda oficială, devine indezirabil fiindcă refuzul său de a face compromisuri „sfârșește într-un vag criticism social, relativizat și filmic prin pastișa anilor ’60, deciși de Antonioni, Bergman și Godard” (Marian Popa). Majoritatea filmelor îi sunt cenzurate sau interzise de autoritățile comuniste și vor fi proiectate mult mai târziu în România sau în Israel. În 1987 pleacă împreună cu familia în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
se integrează în proza românească absurdă, care debutează cu Urmuz și continuă cu G. Ciprian, Jacques G. Costin, Grigore Cugler ș.a. Așa-zise nuvele, textele din Camera copiilor propun o narațiune dificilă la lectură, care urmează, ca într-o mișcare filmică, mozaicul unui univers sui-generis prin aglutinarea unor percepții prezente, fantezii și frânturi de memorie, alunecând toate într-o metamorfoză lentă, marcată de absurdul generator de straniu, în notă onirică. Prin urmare, diversele relatări se pot comunica unei sensibilități „ca realitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
Trei surori de Cehov, Teatrul Național Timișoara, Premiul pentru cel mai bun spectacol Woyzeck de G.Buchner, acordat de Asociația scriitorilor Cluj, Premiul ATM pentru cel mai bun spectacol al anului (tot) Woyzeck, Premiul A.T.M. pentru exegeza scenică și filmică a operei lui I.L.Caragiale, Premiul ACIN Opera Prima, pentru regia filmului Înainte de tăcere, Premiul ATM pentru regia spectacolului Năpasta, Premiul "Opera prima" pentru spectacolul de debut Cartofi prăjiți la orice după A. Wesker ș.a. În fine, Președinția României i-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Alexa Visarion în 1981, și care oferă argumentul artistic decisiv în acordarea celei de-a doua burse Fulbright. Filmul este recenzat pentru Cal Arts, de criticul Kris Malkiewicz care observă atât conflictul dintre artă și vulgaritate, cât și ritmul construcției filmice diferit de cel american, specific unei tradiții culturale inedite: într-o paralelă interesantă, se remarcă cum "filmele care zboară peste Atlantic către Statele Unite par să-și domolească graba în cursul călătoriei" devenind semne ale artei europene. Robert W. Corrigan se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să remarce pe drept cuvânt că fostul său student, Alexa Visarion, lucrează prin constrângere și eliberare. Secvențele se succedă dens și coerent, într-un montaj dinamic, aproape sincopat, iar jocul actorilor este intens până la combustie. Prim-planurile abundă în redarea filmică a discuțiilor de la masa cea simbolică, iar caracterele se dezvăluie complex, dar nu complet, până la paroxism. Personajele lui Caragiale nu se menajează deloc, se lasă târăte cu putere de torentul necontrolat al ființei lor, de duritatea și dezordinea lumii din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
profundă, Ana, lumea derizoriului, dar implicit structura profundă a unui poem cinematografic. ... și film de actualitate... Am numărat cadrele începînd cu genericul. Și mărturisesc aici că încă din primele patru minute densitatea simbolurilor și punerea deja în pagină a poeticii filmice m-au copleșit. Liftul care urcă descoperă zidul. Zidul Casei Scânteii, imaginea simbol a ideologiei, propagandei și cenzurii comuniste. Dar, în același timp, ne putem gândi și la zidurile care se tot dărâmă, cerând jertfă. Iar jertfa există în ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și sfântă" spune protagonistul, fiind pe rând și Toma, și Dumitru, și Petru, și solul... în secvența din pridvorul biseicii de cimitir, unde, el și fata nasc drumul scenariului. Sunt filmați în planuri apropiate, câmp-contracâmp, cu un efect de teatralitate filmică este imposibil să nu amintesc de aceeși exprimare în filmului Înainte de tăcere, perfect susținută. Și de teatralitatea revelată cu care Sven Nikvist a filmat hieratismul Sacrificiul lui Tarkovski. Sacrificiul. Tema este acut prezentă și în Înghițitorul de săbii. În final
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
agresive. Dar tot acolo, pe apă, e și vasul părăsit, refugiu și liniște pentru întâlnirea cu filmul Meșterul Manole. Trei paliere ale actualității În Ana sunt și trei paliere ale actualității. Decupate fie temporal, în flash-back-uri, fie subtil, întrețesând poeticii filmice replici și stări definitorii. Să vorbim, în primul rând, despre trecut, despre epoca Ceaușescu, abordată cu mijloacele filmului de actualitate, dar din perspectiva timpului de azi. Sunt secvențe legate cauzal, cea din sediul Consiliului Culturii și Educației Socialiste deja analizată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
neuitat rămâne Woyzeck pasul spre film al lui Alexa Visarion a revelat o reală vocație cinematică. Dacă mi s-ar cere să-l definesc pe cineastul Alexa Visarion ași spune că este intelectualul generației sale. Și totuși rafinata lui creație filmică s-a impus nu prin livresc ci prin forța imaginilor. Format în universul scenic, și-a dorit să spulbere prejudecata "teatralismului" stilistic al regizorilor importați de cinematograf din universul Thaliei. Realizările lui sunt infinit mai expresive, mai frapante vizual decât
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din nou pe deasupra imaginilor. Sugestia morții iminente se naște dintr-un fâlfâit de aripă de porumbel, într-un vis cu ochii deschiși. Sub aceeași conjuncție simbolică s-a plasat Năpasta. De astă dată, pariul regizoral a vizat translarea în termeni filmici a unei variante scenice anterioare, de răsunător succes național și internațional. Asumată, teatralitatea opresivă situează filmul în zona unui experiment stilistic de certă anvergură, susținut de interpetarea de tip expresionist a protagoniștilor . În sfârșit, recentul Ana, se cuvine privit, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a Ecaterinei (Dorina Lazăr), dar ipocrit, convențional vinovată. [...] tandemul de atâtea ori verificat în scurta sa carieră comună dintre Alexa Visarion și scenograful Vittorio Holtier, a obținut aici un deosebit carat de autenticitate cinematografică, aș spune, de altfel, o viziune "filmică" marcând nu te puține ori montarea. [...] majoritatea actorilor comportându-se într-o manieră inedită, descoperindu-se valențe noi pentru un joc golit de efecte, curățat de convenția "jucăriei situației", desenând cu simplitate și convingere o rezonantă comună a demonstrației. [...] Numitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
adevărata măsură a înzestrării regizorului-scenarist Alexa Visarion. Tot de Caragiale sau, poate, de Dostoievski: celălalt pol, mărturisit, al afinităților autorului trebuie apropiată și derutanta simbioză dintre vigoarea notației realiste și deschiderile către fantastic cu care Alexa Visarion își punctează discursul filmic: apropierea morții, și, apoi, iminența ei sunt pre-"văzute" de bătrânul artist sub chipul unei femei care nu tulbură decât prin tăcere (și, oarecum, prin vestimentație) ordinea obișnuită a lucrurilor. Îndelungi acumulări de fapte și gesturi unele, sugerate spectatorului, altele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
viață, decantându-i valorile autentice, iscodindu-i tensiunile dramatice, extrăgându-i o morală și o filozofie. Își alege un aliat remarcabil în persoana dramaturgului (și scenaristului) Radu F. Alexandru, semnatarul unui scenariu încărcat de virtuți potențial dramatice și transparent constructului filmic, notabil prin firescul și inteligența replicilor, punctând situația banală sau înțelepciunea aforistică, relația psihologică sau satira vezicantă. Operând etajarea realității filmice, Visarion construiește sub parterul banalului cotidian, un subsol al subconștientului individual cu enigmele și dramele lui și etajele superioare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în persoana dramaturgului (și scenaristului) Radu F. Alexandru, semnatarul unui scenariu încărcat de virtuți potențial dramatice și transparent constructului filmic, notabil prin firescul și inteligența replicilor, punctând situația banală sau înțelepciunea aforistică, relația psihologică sau satira vezicantă. Operând etajarea realității filmice, Visarion construiește sub parterul banalului cotidian, un subsol al subconștientului individual cu enigmele și dramele lui și etajele superioare ale unei filozofii de existență, tonic-optimiste, clar și precis conturate. Personalizarea discursului filmic face un pas important prin adecvare stilistică, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
relația psihologică sau satira vezicantă. Operând etajarea realității filmice, Visarion construiește sub parterul banalului cotidian, un subsol al subconștientului individual cu enigmele și dramele lui și etajele superioare ale unei filozofii de existență, tonic-optimiste, clar și precis conturate. Personalizarea discursului filmic face un pas important prin adecvare stilistică, prin opțiunea pentru mijloacele de exprimare filmică, Visarion propune o nouă punctuație (internă). Atât factologia cât și psihologia filmului sunt așezate într-o ordine cronologică. "Propozițiile" filmului sunt tratate corect, riguros, înșiruind filmarea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cotidian, un subsol al subconștientului individual cu enigmele și dramele lui și etajele superioare ale unei filozofii de existență, tonic-optimiste, clar și precis conturate. Personalizarea discursului filmic face un pas important prin adecvare stilistică, prin opțiunea pentru mijloacele de exprimare filmică, Visarion propune o nouă punctuație (internă). Atât factologia cât și psihologia filmului sunt așezate într-o ordine cronologică. "Propozițiile" filmului sunt tratate corect, riguros, înșiruind filmarea gestului, portretului, situațiilor, secvenței caracterizante și legarea episoadelor marchează o inovație și un risc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în mod constant, iar în 2014, realizând un teleplay după piesa Vinovatul de Ion Băieșu (pe care Alexa Visarion a pus-o în scenă în 1972 și 1974, iar în 1991 a și ecranizat-o), am avut revelația: limbajul său filmic se forjează pe limbajul teatral specific dramei analitice. Ștefan Iordache Ștefan și Carmen Galin Maria Ca și Năpasta (pusă în scenă și ecranizată de Alexa Visarion în 1982), piesa Vinovatul are acel format al retrospecției analitice, al întoarcerii de la efecte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în peliculele amintite. În Ana nu mai avem a face cu o ecranizare, dar motivul central al scenariului original e tot de proveniență literară Legenda Mănăstirii Curtea de Argeș, mitul Meșterului Manole oferindu-i pretextele esențiale pe care se bizuie întregul edificiu filmic: "Pe Argeș în jos, I Pe un mal frumos... / Loc de mănăstire / Și de pomenire"; "Nouă meșteri mari / Calfe și zidari, / Cu Manole zece / Care-i și întrece..." La primul nivel de semnificații, filmul are o poveste foarte accesibilă: în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de misticism, astăzi tema sacrificiului întemeietor este percepută drept prea profundă și, de aceea, înfricoșează. Cam în asta a constat contribuția mea: reconfigurarea structurii de ansamblu a scenariului și sugerarea discretă a unei anumite iconomii poetice. Mai departe, încărcarea textului filmic cu materia concretă, emoțională și faptică a vieții, decuparea acesteia în geometrii de detaliu și transpunerea în realitate filmică un drum nesfârșit de lung, anevoios și consumator de talent i-au aparținut în întregime regizorului. Au trecut doi ani de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
constat contribuția mea: reconfigurarea structurii de ansamblu a scenariului și sugerarea discretă a unei anumite iconomii poetice. Mai departe, încărcarea textului filmic cu materia concretă, emoțională și faptică a vieții, decuparea acesteia în geometrii de detaliu și transpunerea în realitate filmică un drum nesfârșit de lung, anevoios și consumator de talent i-au aparținut în întregime regizorului. Au trecut doi ani de atunci, în care nu am mai știut nimic despre viața filmului, iar acum am descoperit, cu uimire și emoție
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dată, după ceva concret. Până atunci, mai puține vorbe și mai multe fapte. Interviu realizat de Mira IOSIF 1973 Creația este unul din domeniile singurătății De curând ați primit Premiul Criticii teatrale pe anul 1979 pentru exegeza dumneavoastră scenică și filmică pe texte caragialiene. Ce înseamnă acest premiu de regie în raport cu preocupările dumneavoastră? Biroul Secției de Critică al A.T.M., acordându-mi acest premiu a validat o variantă spectaculară a Nopții furtunoase primită cu aceeași îndârjire ca și premiera absolută de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o comunicare în plus față de ceea ce am receptat în spectacol? Cred că am găsit în nuvelistica lui Caragiale și în această Năpastă un izvor nesecat de interogații. Spectacolul deschidea o serie de întrebări. Mă gândesc de mult timp la spațiul filmic al acestei povești, în care creier și sânge, instinct și rațiune se hăituiesc reciproc tânjind după un echilibru, căutând cu încăpățânare armonia. Filmul Năpastei e șansa memoriei de a avea conștiință. Sub actualul deziderat, personajele nu se mai raportează la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de căutare, de îndoială, dorința de a ieși din impas se referă la neputința mea de a mă găsi în ceea ce simt. Creația e unul din domeniile singurătății. Nu știu să fac spectacole, nici filme, ci caut imaginile scenice sau filmice ale frământărilor pe care le trăiesc și care rod în mine. Sau care interesează societatea la un moment dat? Orice semnificație are valoare numai atunci când se referă la realitate, când selectează și transfigurează esența realității. Este necesar să analizăm și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]