373 matches
-
ca-n vechile tragedii el răspunde-n antistrofă: "Tu ești Venus în poiată, ochii tăi cerești lumine". Din istoria puicuței asta-i partea cea întîie, Asta e icoana scump-a săptămînelor de miere; "Poezia-i intervalu-ntre plăcere și plăcere - Optimist filosofează cu cucoșul, ce-o tămâie. {EminescuOpIV 227} Dar curând al ei caracter și simțirea ei naivă Se schimbă-n cochetărie. Cucoșeii cei mai tineri 155Împlu curtea strălucită a moțatei noastre Vineri Și la glasul lor subțire ea s-arată milostivă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să înțelegi. Voi faceți mișto de toate și vă temeți să vă urmați sufletele. Aveți teamă în voi, supușenie parșivă. De-asta și sunteți așa cum sunteți, miștociști. Nu aveți suflete libere, nu-i spovedanie în voi“. Nu îmi ardea să filosofez cu Matvei pe marginea sufletului românesc la „Podgoria“. Nici nu mă gândisem până atunci la sufletul nostru. La suflet, în general, nu mă gândeam. Îmi plăcea însă să-l ascult, deși nu-l credeam cum îmi povestea toate acelea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu-i numai problema noastră, desigur. Am văzut la fel de mizere closete și în China, și în Bulgaria, și în Germania, și în Egipt, și în Basarabia. Nu cred că mari deosebiri vor fi fiind și prin alte părți. Se poate filosofa, desigur, pe o astfel de temă. Se pot invoca ancestralul simț al naturii, libertatea interioară, străfunduri de subconștient etc. etc. Toate vor fi fiind, dar ele se răsfrâng în mii și mii de fațete care ne întunecă viața. (Chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zi îi dau cîte o bucățică de carne, s-a obișnuit, vine și stă în fața porții, mă păzește și își așteaptă masa. E așa de blînd și de bun ! Da’ ce să faci, mai sînt și zile proaste în viață, filosofează bătrîna doamnă, cu un zîmbet calm pe buze : azi s-a terminat pensia... Haita de cîini din mijlocul străzii îmi dă fiori. Noroc că sînt cu mașina și reușesc să trec nevătămat printre ei. Sînt însă, evident, furioși, latră și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mea să comentăm cele petrecute. Siguranța senină a studentului ne evoca multe alte scene cu studenții noștri - și nu numai. „știi ce-i lipsește acestei generații ?”, a întrebat retoric, la un moment dat, soția mea. „îndoiala !...” Am început apoi să filosofăm pe această temă, amintindu-ne cîte o întîmplare sau alta din experiența fiecăruia. Ne-au revenit în minte mai ales scene uneori hilare, cînd le prezentam studenților cîte o afirmație sau o întîmplare și le ceream să le interpretăm împreună
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spre culmi. Dumnezeu a vrut să facă totuși din om o capodoperă. Și totuși, în firava minte omenească a încolțit infinitul. Cu filosofia pe care o știu, unii filosofi ar putea ajunge chiar gropari. Să fii nefericit și să nu filosofezi - e dincolo de puterile omenești. Primele rampe de lansare a mesajelor spre infinit au fost catedralele. Ideile mari împărtășesc uneori soarta femeilor frumoase a cărora îmbrăcăminte le ascunde farmecul. Circumvoluțiunile - alți muguri de aripă umană. De mii de ani se străduiesc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu fie chemate salvări, ori mașini ale poliției. Unde te întorceai, unde te învârteai, tot de capete sparte dădeai. Primar era unul Vasile BOTGROS, om la locul său, totuși, în oarecare măsură, și el, bețiv. Că așa se strică lumea, filosofa, el, cîteodată: din prea mare abundență. Ce, la noi, dacă nu ar fi atâta băutură, ar fi și atâta stricăciune de cap? Evident, nu! Așa, însă... Tot zbătându-se, el, în atâtea și atâtea gânduri, i-a venit o idee
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ea, pe numele Laura Tangui. Cum era și de așteptat, protestul a făcut vâlvă și a făcut valuri, dar hotărârea juriului de concurs a rămas în viață. Iar francezii, ca și românii, au găsit potrivit să facă glume și să filosofeze: „unii vor să fie văzuți chiar și atunci când nu prea mai au ce arăta”.
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
mult. I-a explicat că, din pricina mamei sale, nu s-a putut îndrăgosti niciodată cu o pasiune întreagă. Văzuse, în orice femeie, mai ales sexul. Dar Tereza, o ființă tulbure și distructivă, reușise să-l complexeze. ― Îi plăcea grozav să filosofeze și, uneori, devenea chiar pisăloagă cu ideile ei. Pretindea că fericirea nu există decât după ce ai pierdut-o. Mi se părea ciudată, de pe altă lume, dar, cum ajunsesem să fiu dependent de ea și fizic, mă atrăgea în aceeași măsură
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
absolutei sincerități, ce nu mai ține seama de reguli și convenții. Și amândoi „îmbracă” această haină începând prin a se dezbrăca de hainele celelalte... „Să fie goliciunea și un semn al dorinței de revenire a insului la naturalețe și autenticitate?” - filosofează autorul într-o paranteză, în timp ce Teodora pare „topită” de mângâierile Profesorului. Sau poate chiar este, nemaiputând rezista „asaltului” celui căruia continuă să-i spună în șoaptă „Domnule Profesor”. Pe când acesta este cuprins de o frenezie erotică potrivită mai curând fostului
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de gândire, încât să poți răspunde „sincer și definitiv” la întrebările iscate din întâmplările „capitale” ale vieții: nașterea, însoțirea bărbat-femeie, iubirea, moartea. Cum să răspunzi? Prin faptă! Pentru aceasta nu trebuie să fii filosof... Platon (ori Socrate?) spunea că a filosofa înseamnă să înveți a muri. Teodora crede că mai curând trebuie „să înveți a trăi”! A!, nu în sensul de „a profita de viață” („nu din punctul de vedere hedonist” - o completează Profesorul, străduindu-se să-și reactiveze cunoștințele din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a lăsat-o slobodă în vânt. În cerc ne naștem claustrați. Ei l-au creat; cei învățați nu au știut că vor muri și ei, odată cu cei rămași o vreme de neatins, sub ochiul suferind și aprins. * * * vecina mea, Lucica Filosofând ne pregătim pentru moarte, spunea Platon, în albastra lui carte; coboară spre noi, credeau alții, aici pe pământul sacralizat. Timpul ne tot apropie de ea, deși tot mai aproape, lângă fereastră, stă și așteaptă sub aceeași perdea albastră. Toți vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sfîrșitul deceniului opt. Povestirea debutează cu sosirea la Austin a regizorului Rick Linklater. Acesta ajunge aici cu autobuzul, coboară și ia un taxi; în scurta călătorie cu taxiul, el își rememorează un vis ciudat pe care l-a avut și filosofează pe tema unor universuri și vieți alternative, care constau în alegeri posibile, dar niciodată actualizate. Filmul urmărește apoi itinerarul aleatoriu în care un personaj îl întîlnește întîmplător pe un altul și povestirea urmează traiectoria fiecărui nou personaj, abandonîndu-le pe cele
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
măsurii, umor - sau În coerența demersului său literar. Pe de altă parte, cititorul ideal al literaturii sale este Însuși personajul echenozian, așa cum l-am cunoscut: care nu caută nimic anume, ci Întîlnește din Întâmplare, care se amuză, gândește, dar nu filosofează niciodată, care se Îndrăgostește dar nu iubește, care nu visează ci are viziuni inedite, fulgurante, născute din și retopite În imaginarul cotidian, citadin, banal (de aceea, la Polul Nord, colinele acoperite de zăpadă jilavă, văzute din vale, Îi păreau lui Ferrer
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Han”, cum o numește Sică pe mama Mihaelei, le știe taina, îi fusese dezvăluită de găzduitorul idilei lor. În final, totul se sfârșește, desigur, cu bine. În Călătorie în doi îndrăgostiții, separați o vreme, se reîntâlnesc întâmplător la mare și „filosofează” pe tema iubirii, încuiați, din greșeală, pe dinafară, într-un magazin de aparate electronice. Comicul nu e întotdeauna gratuit, uneori el îndeplinește funcții satirice. În Hotelul astenicilor, piesă cu mare audiență la public, prezentă pe afișul Teatrului „C. I. Nottara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
să scadă preocupările pentru conștientizarea problematicii omului din lumea de azi, pentru valorificarea proceselor afective ale elevului în cultivarea sentimentului său de responsabilitate. Ei împing însă prea departe preocuparea lor pentru "autenticitate", neglijînd faptul că omul nu poate trăi numai filosofînd, că el este totuși homo faber, iar educația trebuie să țină seama de acest fapt esențial. Aceiași teoreticieni, la care s-a făcut referire mai sus, valorifică un alt concept existențialist cel de angajare corelat cu conceptul de "libertate". Studiul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un profesor. Pentru existențialiști, condiția ideală a dezvoltării ființei umane o oferă educația cu preceptor; evident o "personalitate autentică", devotat copilului, fără preocupări metodice, dar capabil să stimuleze angajarea. Tipul ideal de profesor este Socrate; el nu predă, ci întreabă, filosofează împreună cu discipolul său. Amîndoi constituie un "cuplu singular", nicăieri nemaiputînd fi întîlnit unul similar (30). Nu este, fără îndoială, lipsită de interes această insistență a filosof iei existențialiste pe cultivarea responsabilității, în scopul unei existențe autentice, angajate. Calea propusă pentru
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de texte, în care se reflectă preocupările de teorie și metodă ale marelui istoric. Titlul de Generalități poate deruta pe cititorul neprevenit. În fond, N. Iorga a emis un sistem, deși se declara împotriva unei gândiri sistematice în istorie. El filosofa pe marginea experienței istoriografice, cu toate că a respins îndeobște "filosofia istoriei" ca inutilă. Textele strânse într-un volum (lecții introductive, conferințe, comunicări, prefețe) conturează un sistem de gândire al cărui interes actual e dincolo de orice dubiu. Editoarea l-a surprins ca
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
are în centru înfruntarea dintre Stan Plăieșul, considerat reprezentant al bunului simț popular, și Despot Vodă. Anticipând cu aproape patru decenii personajul omonim al lui V. Alecsandri, acesta e un amestec straniu de despotism și toleranță, predispus mai curând să filosofeze asupra vieții decât să conducă țara. Iubire, crimă, complot, adulter alcătuiesc schema piesei lui, ilustrativă totuși pentru anul în care a fost scrisă. SCRIERI: O călătorie la Constantinopoli, Iași, 1844; Soldatul prujitor, Iași, 1846; Plăieșul logofăt mare, Iași, 1876; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
textelor. Oamenii de știință, îndeosebi cei moderni, vorbesc mai rar despre alcătuirile și adevărurile adânci ale științei lor, și aceasta fie deoarece subiectul nu li se pare relevant, fie pentru că nu se simt în largul lor în situația de a filosofa cu privire la domeniul lor. Atunci când o fac, însă, aduc la lumină fapte greu de intuit de filosofia științei, și asta deoarece omul de știință, mai puțin încorsetat de rigorile filosofiei, vorbește din înseși laboratoarele științei și dintr-o experiență greu de
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
reformulează condițiile de posibilitate ale metafizicii și care sprijină demersul pe un proiect antropologic, împlinesc, într-o măsură mai mare decât primele, re-cunoașterea de sine a omului. Filosofia personalismului energetic se află la granița dintre aceste două maniere de a filosofa, adică în spațiul cuprinzând reconstrucții filosofice care înfăptuiesc explicit cunoaștere de sens antropologic, dar care, totodată, se deschid către actul re-cunoașterii de sine. Iar ca realizare a modelului de explicație antropologică, ea întrupează o formulă izbutită. Echilibrul ontologic pe care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
răspunde înseamnă a reface temeiul re-cunoașterii-de-sine. Reproblematizează C. Rădulescu-Motru fundamentele metafizicii? Nu găsim, explicit, un asemenea proiect. Cu totul accidental, el face referiri la metafizică, fără a înjgheba un plan de discurs asupra condițiilor sale de posibilitate. Dar C. Rădulescu-Motru filosofează "în contra" lui Kant (e drept, "în contra" lui Kant așa cum l-a înțeles și l-a interpretat el), anume împotriva ideii acestuia după care unitatea științei se întemeiază pe unitatea conștiinței, iar aceasta pe identitatea de sine în înțeles formal. El
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
diferite de vinovăție, fiecare dintre acestea având propriile instanțe de judecată și consecințe. Într-o perioadă post-apocaliptică a societății germane, în care supraviețuitorii se confruntau cu provocări practice extrem de presante, Karl Jaspers a fost conștiința morală a poporului german, care, filosofând printre ruine, a militat pentru "purificarea sufletului german" prin acceptarea vinovăției. Nu trebuie uitat că impactul celor 12 ani de Național-Socialism asupra "sufletului german", cu a sa impresionantă mașinărie propagandistică pusă în mișcare de Joseph Goebbels (Doob, 1950), a persistat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rău prin bunătate.” („Mahăbhărata”) Sufletul are nevoie, la un moment dat, de o revelație a „virtuții”, pentru a ajunge să se poată judeca pe el Însuși. * „Nu te certa cu viața! Nu fi o ființă abstractă.” (Garabet Ibrăileanu) Cu cît filosofezi mai mult pe marginea vieții, cu atît te bucuri mai puțin de ea, deoarece ești tentat să-i găsești mai mult lipsuri, decît prilejuri de Împliniri sufletești. De aici, și recomandarea lui Horațiu: „Carpe diem” = să gustăm bucuriile fiecărei zile
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
decât o eroare, e o perfidie. A adus oare Hitle r un adevăr nou sau măcar o minciună nouă în lume? Răspunsul l‐a formulat G. Gobineanu. Superioritatea nemților a proclamat‐o Chamberlain. Wille zur Macht și disprețul milei a filosofat‐o Nietesche. Sălbăticia și brutalitatea teutonă e milenară (Tacit). N‐a creat‐ o Hitler. Antisemitismul a fost un permanent mijloc de diversiune în mâna guvernelor tuturor națiunilo r. „Drang nacht osten” și „Spațiul vital” e un vis secular al n
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]