338 matches
-
și în alte însemnări ale sale Wittgenstein s-a pronunțat împotriva ideii curente că obiectul cercetării filozofice este formularea și întemeierea unor teze teoretice, autorul afirmă că „această intenție explicită este pe de-a întregul compatibilă cu faptul că el filozofează cu intenția neexprimată de a întemeia o teorie“. Iar dacă se va putea arăta că lucrarea conține „o teorie bine întemeiată“, atunci indicația cu caracter biografic că Wittgenstein nu a urmărit formularea unei teorii „ar putea cel mult să ne
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sau care a devenit punct de plecare în crearea unui astfel de sistem. În plus, în acest caz, nici nu este avută în vedere limba în totalitate, ci numai un sector al ei, limbajul special propriu filozofiei, iar cînd se filozofează pornind de la fapte de limbă, acestea sînt de obicei situații particulare și tocmai prin aceasta evaluabile din perspectivă filozofică, fiindcă întregesc sau particularizează o imagine de ansamblu. Atît din perspectivă istorică, cît și din perspectiva oricărei epoci ce ar putea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
filozofare, aspect avut deseori în vedere de exegeți 312, dar rămas încă sub semnul controverselor, deși o orientare cu un mare grad de aderență nu lipsește. De obicei se încearcă stabilirea relației dintre anumite limbi și anumite moduri de a filozofa, considerîndu-se deci, implicit, că o asemenea relație există și că structura limbilor cauzează, condiționează și favorizează, măcar în parte, dezvoltarea cugetării într-o formă sau alta. Desigur, de fiecare dată discuția vizează în primul rînd modalitatea de filozofare și în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ele. Odată ce devenim conștienți de timp ca substantiv, ne punem întrebări despre creația timpului.“52 Atunci când folosim expresiile limbajului „în mod practic“, noi urmăm reguli ale folosirii, pe care le-am învățat fără să fim conștienți de acest lucru. Când filozofăm nu ne mai putem sprijini însă pe asemenea reguli, care conferă sens expresiilor limbajului. Asta înseamnă că limbajul „nu mai lucrează“, că „roțile se învârt în gol“. Atunci când folosim, în viața practică, expresii care se referă la stările noastre subiective
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
înțelegere“ pe care o poate oferi cercetarea filozofică așa cum a practicat-o Wittgenstein în ultimele două decenii ale vieții sale. Suntem tot timpul tentați, în ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 267 viața cotidiană și cu atât mai mult când filozofăm, să considerăm anumite demersuri, anumite mișcări ale gândirii nu numai drept firești, naturale, ci drept norme generale. Iar de obișnuințele care tind să orienteze autoritar modul nostru de a gândi nu devenim coștienți decât atunci când ajungem să le percepem drept
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 293 conceptuale nu există o tensiune, o contradicție. Învățăm cu toții să dăm semnificație exprimărilor semenilor noștri cu privire la ceea ce simt ei, tot așa cum învățăm să dăm semnificație varietății manifestărilor lor comportamentale nonverbale. Atunci când „reflectăm“, când „filozofăm“, vom fi însă tentați să caracterizăm exprimările despre ceea ce simțim drept „descrieri“ ale experiențelor subiective. Falsa analogie care ne face să acceptăm această caracterizare este favorizată de trecerea cu vederea a unor corelații, de incapacitatea noastră de a „cuprinde cu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și în alte însemnări ale sale Wittgenstein s-a pronunțat împotriva ideii curente că obiectul cercetării filozofice este formularea și întemeierea unor teze teoretice, autorul afirmă că „această intenție explicită este pe de-a întregul compatibilă cu faptul că el filozofează cu intenția neexprimată de a întemeia o teorie“. Iar dacă se va putea arăta că lucrarea conține „o teorie bine întemeiată“, atunci indicația cu caracter biografic că Wittgenstein nu a urmărit formularea unei teorii „ar putea cel mult să ne
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
atunci când a început să predea la Cambridge, în 1930, Wittgenstein semnala că este important să distingem între ceea ce am putea numi „folosirea primară“ a expresiilor limbajului și concluziile la care putem fi conduși dacă reflectăm asupra acestor expresii, adică atunci când „filozofăm“: „Filozofia este o încercare de a ne elibera de un anumit gen de încurcături. Încurcătura «filozofică» privește intelectul, nu instinctul. Enigmele filozofice sunt fără însemnătate pentru viața noastră de zi cu zi, ele sunt enigme ale limbajului. În mod instinctiv
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mi spune povestea pe de rost, De-mi țin la el urechea - și râd de cîte-ascult Ca de dureri străine?... Parc-am murit de mult. Eminescu e un poet de concepție și asta stânjenește pe unii critici. Dar poetul nu filozofează ci construiește vizionar. Bolta e o catapeteasmă spartă prin care curge nimicul, poetul stă sub "arcurile negre, cu stâlpi nalți suiți în stele" și întoarce marinărește "uriașa roat-a vremii". Eminescu tinde în opera mai târzie spre un lirism interior bizuit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Îl vrei”). CÎt de mîndru, tare ar fi, omul robește la „un nu știu ce plăcut”. E Îndeajuns o clipală, o zîmbire, un dar mic nesocotit pentru ca sufletul să intre În focul mistuitor. Ikanok Însuși se supune, prilej pentru Afrodita de a filozofa: viața omului este un somn În care el visează „de la rîs pînă la plîns”, În lume gustul este Împărat... Amorul este, aici, În ipostază de observator moral. În Iubitul și Urîtul Îl vedem, cum se zice, la lucru. Adică la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mentale. Erau cunoscuți ca idealiști și se aștepta ca ei să producă un anume număr de idei care să fie expuse sau dramatizate pentru privitori. (pp. 13-15) Ironia lui Ackroyd e lirică și gânditoare, cum e în toate romanele lui. Filozofând asupra cuvântului, stilul lui e de o accesibilitate uimitoare. Ackroyd nu suportă ideea că ceea ce scrie el ar putea fi rău înțeles sau neînțeles. Pe măsură ce citim, ne întrebăm din ce în ce mai insistent dacă Platon reprezintă o civilizație mai bună ca a noastră
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tocmai tema esențială a poeziei lui Ruth Fainlight cum nu e nici pentru alți autori Desperado, prozatori sau poeți dar tandrețea este cu siguranță. În ce o privește pe Ruth Fainlight (cât se desprinde din imaginile ei, fiindcă poeta nu filozofează în vers), tandrețea include toate ființele și toate vârstele. Poeta se îndrăgostește neîncetat, de fiecare ființă în parte, de fiecare vârstă. Își iubește fratele, părinții, soțul, copiii, prietenii, opera, miturile, literatura, istoria, practic tot ceea ce poate fi cuprins de inteligență
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
precum bine știți, nu este un domeniu al spiritului la fel cu artele, ci este destul de dificilă, ca și celelalte, de altfel. Numai că învățătura în filozofie este de un tip mai special. În fond, a învăța să gândești, să filozofezi, este un lucru care nu se vede imediat după școală. Trebuie să intri în contact cu o personalitate, cu o operă filozofică. E drept, timpul de la noi, pe care l-am parcurs, nu a fost dintre cele mai favorabile pentru
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]