1,149 matches
-
goi. Iar zâmbetul șăgalnic, Al propriei tinereți, E jale și-i fațarnic Între pacloși nameți. Ce faptă indrăzneața Făceam, și eram treji, Acum, cu vorba-n viață Mai suntem doar viteji. Iar Novele luciose, Ce păreau niște flori, Sunt astăzi fioroase ... Ne temem și de nori. Lipsește doar iubirea, Cea care ne-nconjoară. Schimbată-ar fi pădurea, Iar lumea, o vioară. Cu darul implinirii, În Univers țintiți, Spirala nemuririi Ne-ar face fericiți. ------------------------------------ Virgiliu VITAN Timișoara mai 2014 Referință Bibliografică: Virgiliu
VIRGILIU VITAN -POEME ÎN ECHILIBRU de VIRGILIU VITAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350566_a_351895]
-
penele, pline de spume roșii și la ochii înghețați către un cer complet indiferent. Îmbărbătați de victoriile obținute, distinșii oaspeți ai regelui se reinstalară pe vechile amplasamente, pregătindu-și armele pentru adevărata încercare. Urmau să apară în bătaie urșii cei fioroși, haitele de lupi și chiar bizonii. Inimile tuturor băteau puternic, iar adrenalina le umfla vinele tâmplelor. Bine, nici nu se făcea să știi că, pentru siguranță, animalele mari erau drogate, iar păsările scoase din volierele pregătite dinainte, înțepate cu un
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
îndemână. Toleranți cum îi știm, locuitorii urbei l-au numit Divinu’ și îl priveau cu îngăduință, dacă nu chiar cu invidie, pentru că părea a-și fi găsit rostul în viață. Ca o ciudățenie, era însoțit tot timpul de trei dulăi fioroși, foștii cățelandri ai Larei, cu care se înțelegea foarte bine, folosind un limbaj mixt. Cu timpul a început să vorbească și cu păsărelele, și cu arborii, așa că, eu unul, cred că toată această poveste este adevărată, iar Trică a primit
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]
-
de către tirania opulentă a regimului, „cu tot ce are ea mai oribil și mai hidos”, imitând la modul burlesc, mijloacele de guvernare ale aristocrației de sânge din perioada restaurației. Întâlnim oare în Boborul cruzimea uciderii sistematice a prizonierilor, bestialitatea măcelului fioros dezlănțuit în cursul săptămânii însângerate din mai 1871 de către neoiacobinii blanquiști?! Dacă nu am sesiza mimetismul autorului, care, la data evenimentelor, era sublim dar lipsea cu desăvârșire, am fi tentați să credem că Republica a devenit o incurabilă maladie a
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
chiciură-n arbori pe străzi liniștite- Someșul curgând hoar frost on trees în the calm streets- Someș is running Maria CIORBĂ țigle ruginii- vrabie rătăcită-n amiază târzie rusty tiles- a wild sparrow în the lațe noon Ioana DAVID vântul fioros alungând orice ființă- drum încețoșat the terrible wind driving away any existence- road with the fog Greta DĂDĂLĂU noapte de iarnă- promoroaca sclipește sub un felinar winter night- white frost is twinkling under a street lamp Cristina GROZA cer înstelat-
CENACLU „POESIS” LA COLEGIUL NAŢIONAL „GEORGE COŞBUC”(LECŢIA DE HAIKU) de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351117_a_352446]
-
cosmic. Apărut cu mult înainte de filmul de mare succes Jurassic Park (1993), romanul lui Martin creditează deja cu mare potențial pe dinozaurul carnivor Tyrannosaurus Rex, pe atunci, în anii '70-'80, considerat încă a fi fost cel mai mare și fioros carnivor terestru al erei dinozaurilor. Un T-Rex este recreat de nava spațială Arca, în scop de autoapărare, ceea ce demonstrează popularitatea timpurie a ideii de refacere a florei și faunei vremurilor pierdute, pe baza ADN-ului recuperat (în Jurassic Park ADN
A FI SAU A NU FI DUMNEZEU? PEREGRINĂRILE LUI TUF – PRIMA EPOPEE SPAŢIALĂ A LUI GEORGE R.R. MARTIN de DORU SICOE în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345526_a_346855]
-
Namor. Diversitatea formelor de viață imaginate de Martin, precum și ingineria genetică aferentă, ating acum paroxismul. El urmează, mai mult forțat, calea dură cerută de conducerea planetei, Namor fiind „bombardat” de Arca lui Tuf cu noi și tot mai mari și fioroase animale menite distrugerii, într-un război biologic crâncen, din care oamenii n-au sorți de izbândă. Nu de alta, dar supermonștrii care apar în tabăra adversă elimină „frankensteinii” lui Tuf. Calea rațională, dorită de Tuf - e adevărat, mai cronofagă - se
A FI SAU A NU FI DUMNEZEU? PEREGRINĂRILE LUI TUF – PRIMA EPOPEE SPAŢIALĂ A LUI GEORGE R.R. MARTIN de DORU SICOE în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345526_a_346855]
-
rece. Cine vrea să scape, le dă băutură iordănitorilor cu care petrece. De la chef plecând după apus de soare, până să se-ntoarcă la ale lor case, într-un loc merg, să facă foc mare. Curajoși să-i sară flăcări fioroase. Lumea-n timp străbate, an de an prin vremuri cu datini și mituri de soartă legate. În trăire își duc fanteziste gânduri și dau veșnicie vieții de la sate. © Maria Filipoiu 6 Ianuarie Predicții despre vreme și rodnicia pământului (ritualuri de
TRADIȚII SACRE ȘI MITICE DE BOBOTEAZĂ ȘI SFÂNTUL ION de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352213_a_353542]
-
zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasă și rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși ce revarsă ploi torențiale vara sau viscole năprasnice iarna, descriu tablouri de la incantație la groază. Aici pe înălțimi este împărăția stihiilor naturii. Alteori când cerul este senin, astrul zilei pare mai aproape de frunțile de piatră ale masivului. De la Bâlea Lac
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
stradă...mai multe...dar câteva mi-au plăcut mult. Le-am și făcut un top: 1.Scoasă din minți de neastâmpărul unui copil din grupa mică, într-o zi, l-a prins de umeri la colț, șoptindu-i, cu ochi fioroși: „Ești tâmpit?” Puștanul, peltic încă (zice „p” în loc de „t”), se uita calm la ea și-i zise: „Doamna, dar cuvânpul ăspa, pâmpip, nu e frumos!” “E o fază la care cade cerul pe tine!”...recunosc. 2.” De când m-am măritat
DE CE PLÂNG OAMENII? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356761_a_358090]
-
un ins greu de la „secrete”, criminalist cu carieră, din capitală, poate chiar de la interpol, sosit cu acoperire la Baia Mare pentru o anchetă criminală ultrasecretă. Iar Vally și Vali erau probabil numele conspirative de care se tem chiar și cei mai fioroși răufăcători de pe mapamond. Cine știe ce societate de detectivi particulari superdotați față de care Allan Pinkerton și James Bond păreau băiețandri cu pantaloni scurți! Restul textului curgea în clar mai degrabă pentru derută și mascarea mesajului final. Căci ce putea însemna: „Plec astăzi
VALENTIN ŞI VALENTINA de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356634_a_357963]
-
de însingurare îngrozitoare, neînțelegând mecanismul. După ce și-au făcut numărul, când am ajuns la masă mi-au zis: „Sper că nu te-ai supărat. Noi rămânem oricum de acord”. Adică era joaca de-a socialismul, de-a convingerile. Erau oameni fioroși printre ei, unul Vinogradov, mai ales unul Spivakovski. Până și fiara aia a noastră de Roller spunea: „Când aud de Spivakovski, tremur!” Deși unul era la Moscova și celălalt la București. Evrei amândoi, asta era culmea. Dar Spivakovski prinsese un
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
este departe de ceea ce ar trebui să fie fiindcă, uite, cum era în vechiul regim se dădeau manualele gratuit. Acum școala începe să coste și costă din ce în ce mai mult. Discrepanța socială este vizibilă. În tinerețea era discrepanța politică, aia a dracului, fioroasă, dar, cel puțin, în aparență, fiul doctorului și cu mine - care sunt fiu de țăran - pluteam cam pe aceeași apă. Nu era setea de îmbogățire, de a avea mașini sau de a călători, care, în fond este utilă dacă este
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
Când o trăgeam de codiță. Iar în ochii ei de mure, Boabe de mărgăritar Se scurgeau încet și rar, Cum pe frunza din pădure Picuri roua-ncet își lasă Dimineața-n faptul zilei. Roși erau ochii copilei Și-o privire fioroasă ! ... Că înmărmurit stăteam: Ea venea tiptil la mine, Chicotea: „Ce e cu tine?” Si râzând ... ne împăcam. Stradă veche, de-altădată, Cu tei falnici și bătrâni; Care-mi fură amici buni ... Tristă ești și-ntunecată. Vioara nu mai vibrează, Banca
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
de pedeapsă de la Usciora, denumit-nu degeaba-și Gura Dracului. În acest punct pierdut în taigaua mlăștinoasă de dincolo de Volga, noi, un grup de ofițeri români, fuseserăm expediați din lagărul-matcă Oranki într-un vagon pușcărie, cu gratii și cătușe, ca pentru fioroși criminali, fiind calificați de NVD-ul local, fost NKVD-ul, ca ireconciliabili dușmani ai Uniunii Sovietice și ca „instigatori” ai grevelor de foame declarate acolo ca răspuns la tortura muncilor istovitoare și degradante la care eram supuși... Eram primii pizonieri-și
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
Carpați: - Ia spuneți-Mi voi Cetăți eterne al Daciei sfinte, de ce regimul comunist-ateu a căsăpit toată pădurea țării? - Fiindcă era Verdeee!... Verdeee!... Verdeee!... a răspuns ecoul smerit în sumanul lui verde... Culoarea verde a fost și este pentru comuniști o fioroasă Stafie vie, care-i bântuie permanent și pretutindeni. Una dintre condițiile de căpătâi ale dreptmăritorului creștin român în viața sa pământească, sub aura Bisericii luptătoare este trăirea sa în duh, ca manifestare supremă a dragostei față de Dumnezeu, față de Neam, față de
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
pe lângă cușca câinelui ce lătra cu înverșunare încercând să scape. Bătrânele nu se vedeau.După ce dau colțul casei, văd un om foarte voinic, înalt și gros cu părul cărunt, cu un bici în mână ridicat amenințător și o privire urâtă, fioroasă cu o față roșie și ochii injectați de furie, parcă nu avea nimic uman în privire, semăna o bestie dezlănțuită. În momentul când eu am apărut de după colțul casei, el tocmai îi dădea cu biciul lovituri Ilincăi, cu sălbăticie în timp ce
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
Agită felinarul, neamțule! Toți executau comenzile date, cu ochii bulbucați, împrăștiați în peisajul misterios. Iar clopoțeii de la gâtul armăsarilor aruncau în atmosfera amenințătoare, sunete nervoase, sacadate, țipătoare ce pătrundeau în urechile celor din sanie ca niște vaiete sau țipete ale fioroaselor năluci albe din jur. Niciunul din cei din sanie, extrem de speriați, nu avea curajul să recunoască starea de înfricoșare pe care o simțea. Și apoi, cui să se plângă? Toți erau înspăimântați și așteptau să se termine cât mai repede
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
secolului al XIX-lea, într-un stil în care arhitecții amestecaseră elementele genoveze, cu cele preromantice, construcție cu o fațadă monumentală, străjuită de patru coloane mărețe din piatră și de pe ale căror socluri priveau spre Piața Ovidiu, câte un leu fioros, de unde și denumirea ei de mai târziu. Telefonul sună și Adriana tresări fără să vrea. Sosise taxiul așa că își luă geanta de mână cu actele și cele necesare călătoriei și trollerul în care își așezase nu prea multe haine și
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370370_a_371699]
-
peisaj, de natură și nici animalele sălbatice africane nu o speriau deloc. Privea pericolele cu inocență, candid, ca pe ceva imposibil. A venit fără frică cu el și cu ceilalți bărbați, la vânătoare. Și nu a speriat-o deloc leul fioros care a venit în apropierea sa, atras irezistibil de mireasma pielii ei delicate. Dacă Ly nu l-ar fi împușcat rapid, femeia ar fi fost victimă sigură a animalului sângeros. Iar șarpele impresionant, care se încolăcea pe trunchiul copacului secular
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
încântată de fascinanta reptilă. Acolo, în jungla africană, ea părea a zeiță a pădurii, care înțelegea și iubea miracolul naturii, de parcă ar fi trăit în mijlocul acesteia dintotdeauna. Era zâna arborilor seculari, prințesa gingașelor antilopelor și a zebrelor tărcate, regina leilor fioroși și a girafelor gigantice... Printre tufișuri se auzi un scâncet ciudat și Violeta se îndreptă instinctiv, în acea direcție. Descoperi surprinsă, printre crengile încolăcite și în frunzele cu margini înțepătoare, un drăgălaș pui de leu. ”Cea care m-a atacat
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
iarna, cât și vara. Avea locuri cu păduri desprinse parcă din basmele fascinante ale lui Andersen, cu peisaje de poveste, încât aveai impresia că dintre copaci îți poate apărea oricând o zână magică, spiridușul sprințar al pădurii sau chiar o fioroasă Baba Cloanța. Am fost cazați la hotelul cel mai luxos din oraș. Dar și celelalte locații erau superbe. Petrecerea de Revelion a fost fantastică. Și meniul mi-a plăcut, deși era imposibil să servesc din tot ce era pe masă
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
de-a muri - murmură-eresuri... picură mir de bocet din văzduhuri se-alină răni în Crucea dintre duhuri... ...se așteaptă - în aceste câmpìi și pe buciumândele dealuri - a doua Înviere: poate că Hristosul acela de-atunci nu va mai purta căciulă fioroasă de blană-amurgindă și nu va mai vandaliza - cu ucigașe fulgerări de scuipați - mormintele (casele de noapte - adică...) - ale martirilor și sfinților noștri basarabi... dar dacă tot așa va fi și rămâne pe lumea aceasta - apoi facă-se Voia Lui... - iar
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
cu iuțeala gândului. Zboară ca un vultur, trece prin ziduri și se cațără pe stânci ca o nălucă. Poate lua formă de om, de lup sau de pasăre răpitoare. Alteori parcă-i o fantomă care se prelinge ca o umbră fioroasă a nopții. - Brrr! - se cutremură căpitanul Sasu. - Nu-i cale de întoarcere. Am pornit pe acest drum, îl ducem până la capăt. În curând, va afla despre măcelul de la palat și ne va căuta și-n gaură de șarpe ca să-și
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
jigniți pe toți oamenii din sat. Hai, pe unul, doi, dar nu pe toată lumea. --Îmi faci mie educație, mă, lighioană spurcată, că-ți vâr ghearele-n gât! Și făcu spre Mărășteanu câțiva pași. Într-o fracțiune de secundă, acesta ridică fiorosul instrument cu care cosi aerul. --Nu te-apropia, domnule inginer, că-ți retez ghearele! Gest și vorbe care avură darul să-l liniștească pe Casapu și să-l determine a schimba registrul vocal și tactica de „dialog”. --Și ce spuneai
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]