697 matches
-
ca o minunată prevestire... și să dispară din nou. (Trad. de Grete Tartler, Ed. Univers, București 1989, p.48) Ceva profund neclar devine treptat un parfum, înainte de a fi reluat de sintagma definită mireasma, pînă la reformularea era numai un firicel slab. În raport cu funcționarea normată a reluărilor care se sprijină pe o definire progresivă a obiectului discursului, acroșajul unei publicități precum "Era odată brînzA topită..." surprinde la fel de mult ca un titlu de poem precum "LE dormeur du val" ("AdormitUL din vîlcea
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
29,4 valori ce sunt foarte apropiate de valorile determinate astăzi prin metode moderne 74, 47, 29. electronii atomilor ciocniți de particulele α, fiind foarte ușori aproape că nu influențează mișcarea acestor particule, însă ele sunt deviate așa cum ar fi firicelele dintr-un nor de praf lovite de o masă puternică. Masa unei particule α este de aproximativ 7500 de ori mai mare decât masa electronului, iar sarcina sa este dublă și de semn contrar. Din faptul că aproape toate particulele
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
un premiu al Academiei Române, Nepoții Roademultulesei (1922), Școala lui Chițchiron (1926), Familia Roadensec (1946). Pățaniile șoriceilor au, bineînțeles, tâlcul lor moral, nesăbuința și relele deprinderi fiind pedepsite, iar meritul primindu-și neapărat răsplata. Un basm, vădind bune resurse narative, este Firicel Voinicul (1929). Miraculosul se infiltrează și în șirul de „multe și minunate fapte” meșteșugit depănate în cele trei volume din Povestea neamului nostru scrisă pe înțelesul tuturor (1920-1929), istorisire retipărită în multe ediții și încununată cu lauri academici. Preamărind virtuțile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
neamului românesc, București, 1910; Două surde, București, 1911; Familia Roademult, Turnu Măgurele, 1912; Povestea neamului nostru scrisă pe înțelesul tuturor, I-III, București, 1920-1929; Nepoții Roademultulesei, București, 1922; Școala lui Chițchiron, București, [1926]; Păsărele și păpuși, ed. 2, București, [1928]; Firicel Voinicul, București, 1929; Moțodel, București, [1934]; O clacă în sat la noi, Roșiori de Vede, 1938; Datini strămoșești, Roșiori de Vede, 1939; Fata căpitanului de mazili, Roșiori de Vede, 1943; Familia Roadensec, București, 1946; Din povestea neamului nostru, îngr. Stelian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
fiica domnului cețurilor. În celălalt poem Voinicel îl salvează de la moartea prin foc pe fiul Cerbului cerbilor, apoi, metamorfozat în cerb, le răpune pe sinistra vrăjitoare Cârja și pe fiica ei cea urâtă și, dezlegând-o de vrăji pe frumoasa Firicel, transformată în lespede, se însoară cu ea. Artificios construite, întrețesute cu situații naive, versificate adesea greoi și alterate (mai ales Șarpele Marao) de un tezism actualizant, cele două poeme dramatice pot procura o oarecare încântare prin inventivitate epică, prin jongleriile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
16 borcănele cu penicilină, să ia unul pe zi, cu apă. Peste zi ne-a vorbit mult de o mătușă a lui, care locuia undeva în Bucureștii Noi. Dimineață m-am trezit înainte de ora 5. Nuti adormise definitiv având un firicel de sânge scurs din colțul gurii pe bărbie, gât și piept. Am anunțat gardianul, care ne-a spus să-l ducem cu pătura în curticica din față și să-l lăsăm acolo. Nu lam plâns, din contra l-am fericit
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în urma raclei și acolo au rămas de la începutul și până la sfârșitul pele rinajului. Au „trecut” de mai multe ori pe sub raclă ; un tânăr rrom de nici 20 de ani, pantaloni negri, cămașă albă, ține în pumn un mic mănunchi de firicele aurii smulse din mers din marginea veșmântului negru pe care este depusă racla. Îl arată fericit celor din jur, familia îl îndeamnă să mai aducă și altele, revine după câteva minute și mai asudat decât înainte, dar fericit, cu câteva
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de noapte și altele, fierbea acolo și creau o zeamă groasă, aproape ca o cremă mai fluidă. Closetul unui alt dobitoc, situat pe buza bulboanei, își aducea contribuția la spurcatul amestec. Cînd pîrîul devenea un pîrlit de pîrîu, cu un firicel de apă mai sfrijit ca un robinet incomplet deschis, atunci apa din bulboană înceta să fiarbă. Încălzită de soare, se apuca să fermenteze. Natura, săraca, știa că vor fi nesimțiți pretutindeni și a creat niște gîngăniuțe mici, de nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dacă eu acum îl resping, puștiul rămâne cu sechele, traumatisme nevindecabile, și n-o să mai fie niciodată recuperat pentru societate. Însă toată toleranța mea s-a dus dracului în momentul în care am văzut pe podea, lângă picioarele mele, un firicel curgător și aburind ce venea de pe unul dintre cracii acelui puradel. De atunci, singurii țigani pe care îi mai pot privi liniștit, ba chiar cu încântare sunt cei din filmele lui Kusturica. Norocul meu era că nu aveam nimic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
superioară manifesta o curbură ce te făcea să-l consideri aproape un baston sadea. Era o splendidă zi de vară! Vrăbiile și guguștiucii dialogau în limbajul lor, bucurându-se de binefacerile anotimpului cald, atât de repede trecător. Nu adia nici un firicel de vânt. Cu toate acestea, privind la mersul bătrânului aveai impresia clară că înaintează cu mare greutate, luptându-se cu rafalele nemiloase ale unui crivăț care încerca să-l întoarcă din drum. Înainta cocârjat, aplecat mult în față, cu bărbia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a ridicat deasupra capului și icnind din toate măruntaiele l-a repezit cu o forță turbată spre pământ. Puterea izbiturii a fost atât de violentă, încât pentru câteva secunde pisica a rămas inertă pe solul uscat, presărat cu pietriș. Un firicel de sânge se scurgea din botișorul traumatizat, înroșind pământul. Cu un efort incredibil, s-a ridicat, făcând câțiva pași, în timp ce torționarul se autocompătimea privind la urma lăsată de mușcătura ei. Văzând-o mergând chinuit, mai mult târându-se, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe strada Speranței!... Patima lui Grivei De câteva zile, sub scara blocului, câțiva copii veghează, triști și curioși, agonia lui Grivei căruia cineva i-a dat o pârjoală plină cu ace de cusut. O pată de sânge, decolorată, cu câteva firicele metalice, scursă din botul animalului, atestă mecanismul omorului. (Ca în Dostoievski, unde un personaj practică aceeași distracție.) Grivei mai suflă încă. "La ziar", ieri, o fotografie: un alt câine, unul alb și mare, mort alături de arma asasină, o rangă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mâna stângă. O rugă să încerce să îi dea mamelonul încă neformat în gura copilului, micuță cât o boabă de rouă. A doua zi dimineață obseră că pruncul era agitat iar buzele roșii păliseră. Erau uscate și străbătute de niște firicele vineții. Nu-și dorea să mai treacă prin ce trecuse așa că anunță doctorul să îi confirme sănătatea. După un prealabil consult o informă că va fi transferată la un spital de copii din centrul Moldovei. Își înălță sprâncenele în sus
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
zi la nora și nepoata ei pe un cal alb și atunci lucrurile se vor schimba în bine și vor ajunge acolo unde își doresc. Era golită de unele sentimente. Vecinii, colegii, unele rude și prietenii, toți o părăsiseră. Un firicel de venin îi inundă gura cu amar, tot mai amar, prelingându-se până aproape de colțul buzelor. Avea ochii triști, iar un ciob de sticlă cu ascuțișul lui nemilos părea să-i rănească sufletul. Intrase într-o cafenea să-și umezească
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ștefan. Suntem sătui de bubuială! Ne e dor de liniște! Jawohl! sare Herman un tânăr blond, roșcovan, grăsuliu, luând poziția de drepți. Rogu-te, spune moale Ștefan, zi pușcilor să tacă. Și-apoi, curând-curând, ne va crăpa buza după fiece firicel de iarbă... Herman pocnește din carâmbi, face o plecăciune și, după un "Jawohl!" milităresc, iese. Ștefan tace. Pășește alene. Gerul de peste noapte făcuse să înflorească pe geam, ca peste un câmp, albe flori de gheață. De trei zile cerne de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
voi purta prin locuri care să-ți încălzească și ele sufletul. Îți mai amintești de drumul lung-prelung de pe șesul Vlădicenilor? Adu-ți aminte cât ne mai amuza pârâiașul din stânga drumului, năpădit de păpuriș și stuhărie, pe fundul căruia clipocește un firicel de apă adormit, de te întrebi dacă curge în vreo direcție s-au l-a uitat Dumnezeu acolo sub rambleul căii ferate care duce la Ungheni. Nici nu-mi mai aduc aminte dacă pe acele vremuri noi știam că drumul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
care studiază Europa de Est le place să rămână între ei dacă vor să se adreseze unor urechi înțelegătoare. Căderea regimului communist a suscitat un val de cercetări asupra socialismului și a postsocialismului în Europa de Est. România, iarăși, a fost norocoasă, cu un firicel modest, dar constant, de studenți care s-au aventurat după 1989 să-și facă terenul de doctorat în satele și orașele ei. Filonul postcomunismului dă însă semne de oboseală, iar antropologii care studiază Europa de Est sunt pe cale de a-și redefini
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
căruțe și de podgoreni, acoperit de praful lutului galben, drumul nu este nicicum neted ori lesne de parcurs. Căile se deschid de la o răscruce (unde pictorul obișnuia să și plaseze șevaletul), șerpuiesc printre case, copaci, podgorii, pierzându-se că un firicel de apă în propriul izvor. Drumurile au fluiditate, curg contorsionate precum firul apei, dar nu par că se revarsă, ci că se retrag, se ascund urcând în susul dealului. De aceea, semnificația drumului pare mult mai nuanțată, văzută nu doar ca
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
imperceptibil. Cabina se apla tizase puțin, dar se afla, în continuare, la locul ei. Nici o picătură roșie nu se mai iro sea, iar marginile părții aceleia pînă de curînd darnică în picături se răsfrîn seseră puțin în spre exterior. Cîteva firicele tremurau repede în bătaia curen tului. De- acum, în oglinda convexă a cabinei se putea zări o stradă agi tată, cu un furnicar de oameni și de mașini care treceau în viteză. Din cauza aerului rece, marginile acelea răsfrînte își reveniseră
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Șuvar (Poa trivialis), Firișor (Poa bulbosa), Iarbă deasă (Poa nemoralis), Floare de șanț, Mătăuz (Triodia decumbens), Osigă (Bromus secalinus), Golomăț (Dactylis glomerata), Tremurici (Briza media), Mei păsăresc, Mohor (Setaria viridis), Grâu sălbatic (Triticum cristatus), Hir, Fir (Triticum repens), Nebunie, Hiricele, Firicele (Lolium perene), Părușcă (Selaginella helvetica), Negară (Stippa penata) Și mai avem în bogăția florei satului nostru și o mare varietate de plante fără flori, care au rolul lor bine determinat în acest complex sistem biologic, care merită credem noi să
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
unor trandafiri ce răspândesc un miros plăcut și pătrunzător. La acest soi de flori li se spune Sfântă Treime. Pentru că fiecare floare are trei foite unite fiecare că un clopoțel desfăcut spre vârf, iar la mijloc fiecare clopoțel are un firicel cu o gămălie galbenă încărcată de nectar puternic mirositor și plăcut. Cât privești, nu te mai saturi. Lângă biserică din această grădină este o stâncă. Ea adăpostește chipul Mântuitorului Iisus Hristos căzut de povară păcatelor noastre. Este din piatră albă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în acești munți și în acest pustiu nu crește nimic. Nici un fel de vegetație. Totu-i piatră și nisip. Grozav de aspră e viața pustiului. Puțin mai jos, la vreo 12 m sau mai mult, trecea că un izvoraș un firicel de apă. Ține viața la mulți. Tot Dumnezeu o trimite și pe ea sufletelor care se nevoiesc în pustiu. Muntele Eleon sau Muntele Măslinilor Este la o distanță de vreo 3 km de Ierusalim. I se mai spune și Muntele
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a fost parcă un examen de credință și curaj. Dar ce spun eu de credință, că sunt atât de slabă încât uneori îmi zic: „Am un dram de credință cât un fir de ață de paianjen. Da! Dar în acel firicel de ață văd Mâna și Ajutorul lui Dumnezeu. De aceea e tare firul acestei ațe atât de subțiri.” Și așa, la orele 2 și 13 minute noaptea eram în vârful muntelui, mai aproape de Dumnezeu. Pe munte bătea un vânt rece
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de săpături au devenit câmpuri minate. Veneția are Laguna, Parisul Sena, Florența Arno, iar de pe Acropole zărești în depărtare Marea Egee. Apa este de obicei garant al ospitalității, dar pe fundul albiei Cedronului, de multă vreme nu se mai zărește niciun firicel de apă. Seacă e și scăldătoarea oilor, cunoscută drept tămăduitoare, în care Isus l-a vindecat pe paralitic, iar în interiorul orașului nu mai există nici fântâni, nici terme, nici băi turcești. Ariditatea i se potrivește mai bine unui Dumnezeu aspru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
odinioară de Flaubert. Pentru moment, farsa m-a vexat. Iată unde duc, mi-am zis eu plin de ranchiună, superstițiile păgâne ale locului. Meritam păcăleala. Era ca și cum aș fi încercat să aflu taina ultimă a unei povești fondatoare într-un firicel de apă murdară. Gândindu-mă mai bine, ce înseamnă oare Iordanul geografiei față de Iordanul de pe atlasul nostru intim, cel din muzeele noastre, din visele copiilor care-am fost, cântând despre crucea de lemn? Numai acela e frumos, pentru că nu există
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]