3,840 matches
-
nu găsești taxi. Se schimbă tura. O să merg cu dumneata. Sammler, ținând Încă pălăria și caietul la subsuoară, cu umbrela agățată de Încheietură, Își urmă drumul În lumina jumătățită a coridoarelor, În fumul cârnaților pe grătar. Barele de la intrare măsurară fisele cu sunet de cremalieră. Uruitul de bizon al trenurilor. Sammler voia să călătorească singur. Feffer nu era În stare să se dezlipească de el. Feffer nu voia să tacă. Ce Îi trebuia lui era să fie mereu acaparator, radiind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
E o doamnă Arkin. Vă roagă să sunați acasă. — O, Margotte. A sunat În camera lui Elya? Sper că nu l-a trezit. — A sunat la recepție, nu În cameră. — Mulțumesc. A, da, unde este telefonul public? — Ai nevoie de fise, unchiule? Sammler luă două monede calde din mâna lui Wallace. Wallace Își ținuse banii strâns. Margotte făcea eforturi supreme să-și controleze vocea. — Unchiule? Ascultă. Unde ai lăsat manuscrisul doctorului Lal? — L-am lăsat pe birou. — Ești sigur? — Firește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
doctorul Lal la nivel mental — Aiurea, Margotte, nu vorbi prostii. Nu te băga la nivelul mental. Îl farmeci. Te găsește exotică. Nu te angaja În discuții lungi. Lasă-l pe el să vorbească. Dar Margotte continuă să vorbească. Băgă iarăși fise. Se auziră clinchete și dăngănit. Nu Închise. Nici nu ascultă. Analizele suplimentare pentru Elya le interpretă ca fiind o tactică a doctorilor. Își apărau prestigiul dând impresia că Într-adevăr fac ceva. Dar Elya Însuși era doctor. Trăise apelând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mama, cele două surori mai mari și cumnata lui Brooke. Apoi, prin valurile de mulțime, am văzut pe cineva cunoscut, dar pentru o clipă n-am putut să-mi amintesc cine era sau de unde o cunoșteam. Apoi mi-a picat fisa: era Mackenzie! Îmbrăcată în blugi prespălați și cu un tricou alb bărbătesc, destul de diferit de ținutele elegante pe care le purtase în fiecare duminică la biserica spiritistă, dar era, categoric, ea. N-o mai văzusem de treipatru săptămâni. —Anna! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de Birou de obiecte pierdute al I.T.B.-ului, să-mi recuperez geanta, să revin acasă și buimăceala acelei dimineți cețoase să dispară. Dar biroul nu apărea. N-aveam nici un ban la mine (mi se întâmpla frecvent). N-aveam nici măcar o fisă să dau un telefon la informații I.T.B., să întreb unde au pitit obiectele pierdute. Rătăceam orbecăind pe Bulevard, cu senzația că deja sunt un altul. Că timpul meu rămăsese în loc, undeva, într-un departe tot mai îndepărtat în urma mea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mărite „bine“, avea un milițian de la scara vecină pe care pusese ochii și nu mai voia să fie văzută cu alții. — Dă-mi o votcă și niște bani. De-asta am venit. Altfel nici nu intram. N-am nici măcar o fisă, să dau un telefon la I.T.B. — Ce-ai cu I.T.B.-ul? — Să-mi dea geanta. Am pierdut-o în autobuz. A ridicat iar din umeri. S-a dus după perdea și s-a întors cu o hârtie de douăzeci și cinci. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care veniră tobele și saxofonul lui Healy văitându-se, văicărindu-se, alunecând de la refrenul de bază spre variațiuni pasionale. Muzica lunecă în hărmălaie. Danny remarcă o serie de telefoane publice în dreptul toaletelor și se întoarse la munca de polițist. Prima fisă îl duse la ofițerul de gardă de la secția de pe Strada 77. Danny îi aduse la cunoștință că el era un detectiv de la comitat, care se ocupa de o crimă - un cântăreț de jazz, posibil dependent de droguri, care fusese tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dispăru. Înăuntrul casei luminile se stinseră - nu rămase decât o singură fereastră luminată. Danny se gândi: șoferul lui Gordean a plecat. Probabil că nu mai era așteptat nici un „client”. Văzu un telefon public în colț, se duse acolo, introduse o fisă și formă numărul de la Circulație rezervat polițiștilor. — Da? Cine dorește aceste informații? Danny rămase cu privirea ațintită asupra încăperii rămase luminată în clădire. — Detectivul Upshaw de la West Hollywood. Și aș dori aceste informații cât mai rapid. Operatorul îi spuse: Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mașina cu care-l transportase pe Marty Goines. EL! Danny se simți cuprins iarăși de frisoane. Urcă în mașină și se întoarse pe Sunset, mergând spre vest până când zări o benzinărie cu un telefon public. Cu mâini tremurânde, vârî o fisă în aparat și formă numărul de la Circulație. — Da? Cine sunteți? — D... detectivul Upshaw de la secția West Hollywood. — Cel care m-a sunat cam cu o oră mai devreme? Da, fir-ar să fie! Verifică pe lista cu mașini furate dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru a trage concluzia potrivită: că era interesat de proprietarii vehiculelor. Danny tremura de frig. Zise: — Descrie-i vocea. — A partenerului? Mult prea educată pentru un polițist de la comitat. Vreau să... Danny trânti receptorul în furcă, apoi își folosi ultima fisă, formând numărul direct de la secția Hollywood. O voce răspunse: — Brigada Detectivi de la Hollywood. Danny spuse: — Cu sergentul Shortell. Spune-i că-i urgent. — OK. Se auzi un clic slab, apoi polițistul cel versat căscând. — Da? Cine-i acolo? — Upshaw. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de pe întreaga peluză. — Da, tinere. Ai venit să donezi ceva pentru cruciada surorii Aimee? — Sora Aimee nu se mai ocupă de mult de asta, doamnă. Femeia întinse o mână ofilită și artritică - o gheară de cerșetoare. Buzz îi puse câteva fise de zece cenți în căușul palmei. Caut un domn pe nume Coleman Masskie. Îl cunoașteți? Locuia aici în urmă cu șapte-opt ani. De data asta bătrâna zâmbi. Mi-l amintesc bine pe Coleman. Eu sunt Delores Masskie Tucker Kafesjian Luderman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aici, înăuntru. Nimeni cu numele de Lesnick, nimeni care să moară de cancer la plămâni. Și nici urmă de Coleman. Buzz propuse: — Hai să încercăm pe la hoteluri și la dealerii de droguri. Dacă nu dăm peste nimic, facem rost de fise și începem să sunăm pe la aziluri. Cred că Lesnick e implicat cumva. Dacă el era cel care vorbea cu Coleman, e clar. Și nu cred că s-a internat sub numele lui adevărat. Mal bătu cu palma în capota mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ștreang: întreaga poveste cu Coleman și de ce AUFT nu recursese încă la șantajul asupra studiourilor - oricare ar fi fost acela. Și bănuia unde ar putea găsi răspunsurile. Buzz se duse la recepția motelului, schimbă o hârtie de cinci dolari în fise și se deplasă la telefonul public din parcare. Scoase lista cu azilurile de bătrâni pe care o rupsese din cartea de telefoane în ziua cu împușcăturile și începu să sune, dându-se drept polițist. Bănuia că Lesnick se ascundea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
medicale s-ar fi prăbușit. Colegiile medicilor, pline de indignare, insistaseră pe impactul social negativ, numărul mare de șomeri de lux pe care l-ar fi generat... și alte fleacuri! Realizase și un spoveditor digital, nu mecanic, ca ăla cu fise făcut de catolici prin anii '50. Aparatul în sine era dispus sub un scaun cu zbâcuri și cu suport moale pentru cap. În cazul acestei blasfemii, reacțiile adverse au venit nu neapărat din partea Ministerului Cultelor, cât din partea găștilor de psihoterapeuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
Mike. întotdeauna ne aduc saci de dulciuri. Cu excepția fătălăului ăla al lui Chaquie. Nu i-a adus decât o pungă cu mandarine. Ți-a plăcut rogojina lui? —Dermot? am întrebat eu uluită. Are perucă? —Cum de nu ți-a picat fisa? a râs Mike. Ziceai că are un viezure adormit pe cap. —Și de ce „banii vinovăției“? l-am întrebat. Chestia asta m-a făcut să mă simt destul de nervoasă, deși fără un motiv bine definit. — Familiile noastre se simt vinovate fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
te duci și să te omori de fiecare dată când mama - sau oricine altcineva - țipă la tine. Păi, așa n-o să reziști nici cinci minute! Ăsta fusese avertismentul pe care mi-l dăduse și Josephine. Abia atunci mi-a picat fisa în aparat. Am înțeles, dintr-odată, la ce se referise Josephine când îmi spusese că între mine și mama există niște probleme nerezolvate. Atunci am clătinat din cap și-am fost de acord cu ea, dar apoi, în secunda în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
putea da totuși seama... Mai era ceva deosebit la ea? — Deosebit? Păi, era mâna aceea, știți... Inspectorul Flint oftă. — Vreau să zic ceva neobișnuit la felul în care arăta. De exemplu, culoarea părului. Ce culoare avea? Lui Barney îi pică fisa. — Știam eu că mai era ceva! zise el triumfător. Părul ei. îi stătea strâmb. — Ei, da, sigur că da! Cum altfel să-i stea? Nu arunci o femeie într-un puț de zece metri fără să-i deranjezi freza în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
multe și trebuie să fi părut tare ciudat când și-a făcut apariția așa, cu mâna goală. În plus, am încercat să îl sun pe Tom din stație, dar totul s-a făcut în grabă și, pentru că nu aveam destule fise la mine, a trebuit să sun cu taxă inversă. Nu era acasă, dar cel puțin am aflat că locuia la aceeași adresă. E posibil să mă fi purtat nebunește în ziua aia, dar nu eram suficient de nebună încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
greșit numărul, scumpo. Nu-ți face griji. Pa-pa. Am lăsat telefonul jos. Săraca fetiță. Probabil m-a crezut vreo nebună. L-am sunat din nou pe Jack pe mobil. —Alo? Aceeași voce de copil. Ce ciudat. Apoi mi-a picat fisa. —Tati... ăă... e cumva pe-acolo? am întrebat într-o doară, inima bătându-mi cu viteza luminii. Imediat, răspunse fetița, și eu am scăpat șocată telefonul din mână. Nu mi-am revenit niciodată complet. Și nu am aflat niciodată dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai cunoscut o ghicitoare adevărată până acum. Sunt sigură că lui Adam i s-ar părea fascinant. — Sunt sigură că i s-ar părea, de fapt. Sigur, nu o să-i spun cum te cheamă, mă asigură ea. Deodată îmi pică fisa. Ping! Apoi un zâmbet mi se lățește încet pe față. —Lydia, chiar cred că ar trebui să-i spui cum mă cheamă, insist. Mătușa mea e un medium vestit în New York. Medium al vedetelor, de fapt. Probabil o să recunoască numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am plăcut mult de la acea seară din Boston. Și de-aia am fost așa jignită că m-a lăsat singură cu Derek. Și că eram geloasă pe Amy; credeam că Mike o preferă pe ea. De fapt, deodată îmi pică fisa că am fost mult mai geloasă pe Amy și Mike în Boston decât am fost în după-amiaza asta pe Lydia și Adam. Deodată îmi sună mobilul. Mă uit să văd cine mi-a trimis mesaj. Ciudat, dar nu sunt așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Da, mersi. Ei, e cam târziu acum, nu? Unii bărbați! Sandy și-a scuturat frumosul căpșor. — Chiar ai putea scrie o carte despre ei. Cineva ar trebui să scrie o carte despre Adam Kirrane, oricum. Și deodată mi-a picat fisa. O carte! Doamne! Ce idee fantastică. O carte despre Adam Kirrane și apucăturile lui. Aș putea scrie o asemenea carte. Voi scrie o asemenea carte. O întreagă carte bazată pe băiatul ăsta. Aș numi-o Un tip la înălțime, hahahaha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sprâncene pentru suspans, apoi Începe să-și caute În geantă. Cu gesturi foarte lente, scoate un inel de chei imens și ruginit, de care e prinsă o cheie nou-nouță de yală. — Ce-i asta ? Încep, nedumerită - apoi, brusc, Îmi pică fisa. Nu ! — Ba da ! M-au acceptat ! — O, Doamne ! Lissy ! — Știu ! Îmi zâmbește radioasă. Nu e mișto ? Cheia din mâna ei e cea mai cool cheie din lume. E cheia care deschide ușa unui club privat din Clerkenwell super În vogă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
văd că nici acesta nu e Într-o stare mai bună. Cred că vă Înșelați, spun politicoasă. Nu sunt Rachel. — A ! Femeia se holbează mai bine la mine. Apoi privește spre Jack și pare că tocmai i-a căzut brusc fisa. A ! A, Înțeleg. Sigur că nu ești tu. Îmi face cu ochiul. Nu ! zic Îngrozită. Nu Înțelegeți. Chiar nu sunt Rachel. Sunt Emma. — Emma. Sigur că da ! Dă din cap conspirativ, a aprobare. Păi bine atunci, vă doresc o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pentru o clipă că ai purta. Cum te-ai simți dacă cineva ar spune asta lumii Întregi, Într-un așa-numit interviu cu oameni de afaceri, la televiziune ? Aidan se holbează la mine, cu aerul că abia cum Îi pică fisa. Ia stai așa. Interviul cu Jack Harper. Despre ăsta vorbești ? Ne-am uitat și noi la el, la bar. — A, bravo ! Îmi arunc mâinile În aer. Extraordinar ! Pentru că știi, ar fi fost mare, mare păcat ca măcar o singură persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]