685 matches
-
grad de ardere și se exprimă în MW.zi/tonă de Uraniu sau MW.oră/kg de Uraniu. Gradul de ardere este o mărime invers proporțională cu consumul de combustibil exprimat în Mg(U)/GW(e). Pe lângă radioizotopii rezultați din fisiune în reactor are loc transmutarea U238 în Pu239 prin reacția: U238 +n → U239 → Np239 + β → Pu239 + 2 β Plutoniul 239 este un izotop fisionabil și contribuie la producerea de energie. Prin absorbții succesive de neutroni el se poate transfoema în
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
și contribuie la producerea de energie. Prin absorbții succesive de neutroni el se poate transfoema în Pu240 (nefisionabil) și în Pu241 (fisionabil). Timpul de înjumătățire al Pu239 este 24 000 ani. Tritiul, un radioizotop foarte mobil poate fi generat prin fisiune (1/10 000) precum și prin absorbția unui neutron de către deuteriul din apa grea. Tritiul este un emițător beta de joasă energie, radiația sa nu pătrunde prin piele, dar atunci când este inhalat sau ingerat cu alimente sau apă prezintă pericolul iradierii
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
de vedere al securități reactorul nuclear are trei funcții de bază: - Controlul reactivității; - Răcirea combustibilului; - Izolarea substanțor radioactive. Pentru a menține sub control puterea reactorului acesta este dotat cu sisteme de control a reactivității care mențin constantă rata reacției de fisiune, iar dacă este necesar opresc imediat reactorul prin inserția de reactivitate negativă. Căldura de fisiune și de dezintegrare trebuie evacuată premanent din reactor, chiar și după oprirea reactorului, altfel se produce accidentul de topire a combustibilului. Pentru prevenirea acestui accident
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
Izolarea substanțor radioactive. Pentru a menține sub control puterea reactorului acesta este dotat cu sisteme de control a reactivității care mențin constantă rata reacției de fisiune, iar dacă este necesar opresc imediat reactorul prin inserția de reactivitate negativă. Căldura de fisiune și de dezintegrare trebuie evacuată premanent din reactor, chiar și după oprirea reactorului, altfel se produce accidentul de topire a combustibilului. Pentru prevenirea acestui accident reactorul dispune de sisteme de urgență care injectează apă de răcire. Izolarea materialelor radioactive în interiorul
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
de reducere a minereurilor, de fabricare a amoniacului și în procedeele de hidrogenare. Hidrogenul are aplicații și în industria automobilelor, chimică, aerospațială și de telecomunicații. Izotopii hidrogenului au aplicații specifice. Deuteriul din compoziția apei grele este utilizat în reacțiile de fisiune nucleară ca moderator pentru încetinirea neutronilor. Compușii acestuia se folosesc în cadrul studiilor ce urmăresc efectele reacțiilor izotopice. Tritiul, produs în reactoarele nucleare, se folosește în producerea bombelor cu hidrogen, în marcare izotopică și ca sursa de iradiere pentru vopselele fosforescente
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
că energia vidului era deja folosită în 2020, când primele trei cărți vorbeau că, în 2061, cea mai evoluată sursă de energie ar fi fost fuziunea la rece. Energia vidului ar fi făcut ca motorul cu plasmă și reactorul cu fisiune al navei "Discovery" să fie deja învechite la data misiunii, chiar și luând în considerare noua dată în care "3001" pretinde că ar fi avut loc (adică anul 2030). Pe de altă parte, Clarke a declarat deseori că fiecare dintre
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
distribuția defectelor în cristale și fizica sursei seismice. A dezvoltat așa numitul "model dual" în scopul descrierii mediilor cu defecte regulat distribuite în care pe langă câmpul de tensiuni elastice a introdus, cuplat cu acestă din urmă, câmpul tensorului de fisiune. În cadrul seismologiei teoretice a publicat studii legate de descrierea teoretică a sursei seismice printr-o dislocație de tip falie, a directivității undelor seismice emise de această cu aplicații la analiza efectelor cinematice ale cutremurului de la 4 Martie 1977. Teza de
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
fi un sistem capabil de detectare a avioanelor naziste aflate la distanță mare de orașele britanice în timpul celui de-al doilea război mondial. În domeniul militar, în 1915 este proiectat sistemul sonar pentru detectarea submarinelor, în 1919, Ernest Rutherford realizează fisiunea atomică, în 1926 este lansată prima rachetă cu combustibil lichid, iar în 1937, Frank Whittle proiectează primul motor cu reacție, iar în 1940, este realizat sistemul radar. În Italia, în 1928, Mussolini devine dictator. Germania care traversă o perioadă de
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
ai Aliaților. Pe baza teoriilor lui Albert Einstein, oamenii de știință realizaseră în mare secret o nouă armă, cea mai mortală din istorie: bomba atomică. Trinity a fost primul test al tehnologiei pentru bomba atomică (varianta cu implozie cu plutoniu - fisiune lansată asupra orașului japonez Nagasaki). Testul a avut loc pe 16 iulie 1945 lângă Alamogordo, New Mexico. Succesorul lui Roosevelt, Harry Truman, a luat grava decizie de a lansa noua armă asupra Japoniei. Truman a susținut că utilizarea bombelor atomice
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
reacționând cu apa la o temperatură de cel puțin −116 °C (−177 °F). Este elementul cu cea mai mică electronegativitate având un izotop stabil (Cesiu-133). Metalul este extras din polucit, în timp ce radioizotopii (în special cesiu-137) sunt extrase din produșii de fisiune în reactoare nucleare. Cesiul a fost descoperit de către doi chimiști germani, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff în anul 1860 cu ajutorul liniei sale spectroscopice. Prima utilizare pe scară redusă a elementului a fost cea de "reducător" (sau "getter") în tuburi cu
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
puțin 21 de izomeri nucleari metastabili. În afară de Cs (cu un timp de înjumătățire de doar o oră), toți sunt foarte instabili, cu timpi de jumătățire de aproximativ câteva minute sau chiar mai puțin. Izotopul Cs este unul dintre produșii de fisiune a uraniului ce se poate forma în reactoare nucleare. Totuși, produsul de fisiune este redus în majoritatea reactoarelor datorită Xe, o adevărată „otravă” pentru neutroni, și se transformă în Xe înainte de dezintegrarea ce are ca produs Cs. Datorită descompunerii sale
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
de doar o oră), toți sunt foarte instabili, cu timpi de jumătățire de aproximativ câteva minute sau chiar mai puțin. Izotopul Cs este unul dintre produșii de fisiune a uraniului ce se poate forma în reactoare nucleare. Totuși, produsul de fisiune este redus în majoritatea reactoarelor datorită Xe, o adevărată „otravă” pentru neutroni, și se transformă în Xe înainte de dezintegrarea ce are ca produs Cs. Datorită descompunerii sale în urma cărora se obține Ba, izotopul Cs este un puternic emițător de radiații
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
pentru neutroni, și se transformă în Xe înainte de dezintegrarea ce are ca produs Cs. Datorită descompunerii sale în urma cărora se obține Ba, izotopul Cs este un puternic emițător de radiații gama. Timpul său de înjumătățire acesta este principalul produs de fisiune cu viață medie (un alt exemplu de acest fel este Sr). De exmplu, Cs și Sr generează cea mai mare sursă radioactivă din zona Cernobîlului. Este puțin probabil ca Cs să poată fi creat prin captură nucleară (datorită ratei de
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
Sr generează cea mai mare sursă radioactivă din zona Cernobîlului. Este puțin probabil ca Cs să poată fi creat prin captură nucleară (datorită ratei de captură mici), iar ca rezultat nu trebuie să fie dezintegrat. Aproape tot cesiul produs prin fisiune nucleară provine prin dezintegrarea beta a produșilor de fisiune mai bogați în neutroni, printre care se numără și izotopii iodului și ai xenonului. Din cauza faptului că iodul și xenonul sunt volatili și difuzează prin intermediul combustibilului nuclear și al aerului, cesiul
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
Cernobîlului. Este puțin probabil ca Cs să poată fi creat prin captură nucleară (datorită ratei de captură mici), iar ca rezultat nu trebuie să fie dezintegrat. Aproape tot cesiul produs prin fisiune nucleară provine prin dezintegrarea beta a produșilor de fisiune mai bogați în neutroni, printre care se numără și izotopii iodului și ai xenonului. Din cauza faptului că iodul și xenonul sunt volatili și difuzează prin intermediul combustibilului nuclear și al aerului, cesiul radioactiv este creat, de obicei, la o anumită depărtare
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
în neutroni, printre care se numără și izotopii iodului și ai xenonului. Din cauza faptului că iodul și xenonul sunt volatili și difuzează prin intermediul combustibilului nuclear și al aerului, cesiul radioactiv este creat, de obicei, la o anumită depărtare de locul fisiunii. Odată cu începutul testării armelor nucleare din jurul anului 1945, cantități de Cs au fost emise în atmosferă, iar acestea au revenit pe suprafața Terrei prin precipități radioactive. Cesiul este un element relativ rar în natură, iar măsurătorile determinate au estimat concentrația
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
umidității, densității și a grosimii. A fost folosit, de asemenea, în aparatele pentru diagrafie pentru măsurarea densității unei roci. Izotopul cesiu-137 a mai fost folosit în studiile hidrologice, similare cu cele în care se folosea tritiu, fiind un produs de fisiune nucleară. Odată cu începerea testelor nucleare din 1945 (ce au durat până în anii 1980), mari cantități ale izotopului au fost eliberate în atmosferă, unde au fost absorbite sub formă de soluție. Cesiu-134 și cesiu-135 au fost utilizați în hidrologie ca măsurători
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
chiar și sticla. Izotopii cesiu-134 și cesiu-137 (prezenți și în cantități mici în biosferă, în locurile unde au avut loc scurgeri radioactive) reprezintă o adevărată povară radioactivă. Cesiul radioactiv nu se acumulează în corp la fel de eficient ca alți produși de fisiune (ca de exemplu iodul sau stronțiul radioactiv). Ca și în cazul altor metale alcaline, cesiul radioactiv iese din corp relativ repede, prin transpirație și urină. Totuși, cesiul radioactiv este similar potasiului și tinde să se acumuleze în țesuturile plantelor, adică
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
referință, lucru preconizat și de teoria lui Maxwell. Tot aici apare pentru prima data celebra sa formulă: formula 1. ("Echivalența masă-energie") Această ecuație exprimă cantitate imensă de energie ascunsă într-un corp și care poate fi eliberată atât în procesul de fisiune cât și în cel de fuziune nucleară, procese care stau la baza funcționării bombei atomice. Iată câteva din consecințele relativității restrânse: Teoria relativității restrânse aduce o explicație clară celebrului experiment Michelson-Morley (1887) putând fi considerat chiar o generalizare a rezultatelor
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
a lovit în dimineața zilei de 6 august 1945, orașul japonez Hiroshima. Bombă a fost lansată de un bombardier B-29 Superfortress pilotat de Colonelul Paul Tibbets de la baza aeriană 393d Bomb Squadron, Missouri Statele Unite. Faptul că în Germania se descoperise fisiunea nucleară, întărită de un raport al serviciilor secrete britanice (M.I.6), conform căruia, Germania era interesată de fabricile de apă grea din Norvegia, îi neliniștea pe americani. Îngrijorat de modul în care Adolf Hitler, persecuta evreii din Europa, si a
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
efect devastator. Dezvoltarea primelor prototipuri și experimente au fost făcute la începutul anului 1943, imediat după deschiderea Laboratorului Național Los Alamos, parte componentă a Proiectului Manhattan. Inițial bombă era de tip „pistol”, ulterior, în aprilie 1944, s-a descoperit că fisiunile spontane ale uraniului puteau fi folosite mai eficient în alte tipuri de bombe. Pentru realizarea bombei, s-a folosit o tehnologie simplă care a constat în ciocnirea a două blocuri de uraniu 235 în urma căreia, se atingea masă critică pentru
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
uraniului puteau fi folosite mai eficient în alte tipuri de bombe. Pentru realizarea bombei, s-a folosit o tehnologie simplă care a constat în ciocnirea a două blocuri de uraniu 235 în urma căreia, se atingea masă critică pentru a declanșa fisiunea. Prin urmare, bombă nu a fost testată, ulterior dovedidu-se că implozia din Testul Trinity și apoi cea de la Nagasaki a fost mult mai eficient. Concluzia specialiștilor, a fost că era nevoie de mai puțin material fisionabil și a permis utilizarea
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
Dicționarele definesc arma nucleară ca un dispozitiv ce eliberează într-o manieră explozivă energia nucleară produsă de o reacție în lanț de fisiune și fuziune. Arma nucleară face parte din categoria armelor de distrugere în masă destinate uciderii unui număr mare de oameni și distrugerii structurilor construite de om, sau biosferei în general. Prima armă nucleară cu fisiune a eliberat o cantitate de
Armă nucleară () [Corola-website/Science/298931_a_300260]
-
o reacție în lanț de fisiune și fuziune. Arma nucleară face parte din categoria armelor de distrugere în masă destinate uciderii unui număr mare de oameni și distrugerii structurilor construite de om, sau biosferei în general. Prima armă nucleară cu fisiune a eliberat o cantitate de energie echivalentă cu cea rezultată din explozia a 20.000 tone de TNT (trinitrotoluen), în timp ce prima armă termonucleară (cu fisiune și fuziune) a eliberat o energie echivalentă cu 10.000.000 tone de TNT. La
Armă nucleară () [Corola-website/Science/298931_a_300260]
-
oameni și distrugerii structurilor construite de om, sau biosferei în general. Prima armă nucleară cu fisiune a eliberat o cantitate de energie echivalentă cu cea rezultată din explozia a 20.000 tone de TNT (trinitrotoluen), în timp ce prima armă termonucleară (cu fisiune și fuziune) a eliberat o energie echivalentă cu 10.000.000 tone de TNT. La nivelul anului 2012 pe plan mondial existau circa 19.000 de focoase nucleare din care 4.400 sunt menținute în stare operațională, gata oricând pentru
Armă nucleară () [Corola-website/Science/298931_a_300260]