1,192 matches
-
Una dintre consecințele reușitei unei astfel de mișcări este emergența progresivă a unei elite concurente, capabilă să ajungă la poziții preeminente fără a-și abandona limba de origine. Este procesul care a provocat în Belgia lupta de emancipare a mișcării flamande. Elitele și lupta de clasă Numeroși comentatori sunt de părere că teoreticienii clasici ai elitelor erau ostili concepțiilor marxiste și că una dintre preocupările lor era cea de a substitui teoriei „luptei de clasă” o viziune care în ochii lor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
până în zilele noastre, București, 1970; Fritz Martini, Istoria literaturii germane de la începuturi până în prezent, București, 1972 (în colaborare cu Adriana Hass); Georg Lukács, Estetica, I, București, 1972 (în colaborare cu Aurora M. Nasta); W. van Bode, Maeștrii picturii olandeze și flamande, I-II, București, 1974 (în colaborare); J.W. Goethe, Afinitățile elective, București, 1975; Dominique Sourdel, Janine Sourdel-Thomine, Civilizația Islamului clasic, I-III, București, 1975. Repere bibliografice: Emil Samoilă, Ziaristica, București, 1932, 261-265; E. Filotti sărbătorit de Sindicatul Ziariștilor, FCL, 1935
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
Râmnicului”, RL, 1980, 9; Sorin Titel, Discreție și sensibilitate, RL, 1980, 36; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, Craiova, 1980, 205-209; Hristu Cândoveanu, „Autoportret cu bască”, RL, 1982, 5; Sorin Titel, O carte despre Anton Pann, RL, 1982, 40; Adrian Anghelescu, „Anonim flamand”, TMS, 1983, 3; Sorin Titel, Între realism și fantastic, RL, 1983, 25; Costea Marinoiu, Drumuri pe Olt, București, 1983, 161-164; Șerban Cioculescu, „Pe urmele lui Nicolae Filimon”, RL, 1985, 50; Cândroveanu, Lit. rom., 253-256; Cosma, Romanul, I, 233; Eugen Negrici
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
scriitori, precum Adolfo Bioy Casares și Julio Cortázar (Șotron-Rayuela), Gabriel García Márquez (Toamnă patriarhului, Cronică unei morți anunțate, Despre dragoste și alți demoni, Incredibilă și tristă poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet ș.a.), Arturo Pérez-Reverte (Tabloul flamand), Javier Marías (Românul Oxfordului) și Juan Marsé (Ultimele seri cu Teresa) ori eseuri de Jorge Luis Borges și Luis Cernuda, impunându-se în elită cunoscătorilor și promotorilor literaturii universale. A tradus (uneori în colaborare) scrieri literare ale unor români stabiliți
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
îngr. Andrei Ionescu, București, 2000; Carolina Ilica, 13 poemas (dobles) de amor, București, 2001, 99-133; Ángeles Mastretta, Răpește-mi viața, Iași, 2002; Luis Cernuda, [Eseuri], în Luis Cernuda, Poezii și eseuri, pref. Ioana Zlotescu Simatu, București, 2002; Arturo Pérez-Reverte, Tabloul flamand, Iași, 2003. Repere bibliografice: Dan Grigorescu, Basme hispanice, CNT, 1975, 23; Dan Grigorescu, Folclor latino-american, CNT, 1980, 24; Mihai Cantuniari, „Povești și legende din America Latină”, LCF, 1980, 47; Domnită Dumitrescu Sarbu, Adolfo Bioy Casares, „Dormind la soare”, RL, 1984, 25
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
încă inedită. Din spațiul american a tălmăcit îndeosebi opere din clasicii Mark Twain și Herman Melville, dar și scrieri ale unui autor SF precum Ray Bradbury (451ș Fahrenheit). A mai tradus (uneori în colaborare) și din alte literaturi, de pildă flamandă (în antologia Nuvele din Flandra sau cărți de Herman Teirlinck, Marnix Gjisen ori Gerard Walschap), puțin din franceză (însă a lăsat Integrala poetică a lui Rimbaud, apărută postum, în 1992), rusă ș.a. Intensa lui activitate în această direcție, concretizată în
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
Călăreții, București, 1970; Herman Teirlinck, Autoportret sau Ultima masă a unui condamnat, București, 1970 (în colaborare cu Ricarda Terschak); Archibald Joseph Cronin, Sabia dreptății, București, 1971; Konstantin Mihailovici Simonov, Zile și nopți, București, 1972; Antologie de poezie neerlandeză (olandeză și flamandă), îngr. Venera și Al. Urechia, pref. Garmt Stuiveling, București, 1973 (în colaborare cu Mihai Beniuc, Ion Caraion, Aurel Covaci); Edgar Rice Burroughs, Tărâmul uitat de timp, postfața trad., București, 1973; Paul Celan, Versuri, București, 1973 (în colaborare cu Nina Cassian
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
mențiunile mediteraneene antice animau deja un fragment din Cicero 5. Honigberger introduce un „tănâr artist (zugrav) englez” și descrie „operația arderii de vie a unei văduve, după legea braminilor”. Reprezentarea actului, totodată climaxul ritualului, am reprodus-o după un pictor flamand, Balthazar Solveyns. În păienjenișul literelor chirilice din Albina Încă se mai poate observa atitudinea net europeană a lui Honigberger, cel care, deși cunoaște și amintește pe larg legea brahmană, socotește că „rezultatul (e) priincios” când „englezul, carile sta În ceata
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Courrier, introd. Gheorghe Brătescu, București, 1969; Henry Mauclair, Secretul lui Watteau, București, 1970; Alexandre Dumas, Războiul femeilor, Cluj, 1972, Robin Hood, București, 1974, Cezar, Cluj-Napoca, 1975; René Floriot, Adevărul se ține-ntr-un fir, București, 1973; Robert Genaille, Enciclopedia picturii flamande și olandeze, București, 1975 (în colaborare cu Caius Franțescu); Jules Verne, Țara blănurilor, Iași, 1975. Repere bibliografice: Marian Popa, À propos de..., LCF, 1967, 43; George Suru, „Zidul”, O, 1968, 2; Dorin Tudoran, „Zidul”, AFT, 1968, 26; Sorin Titel, „Verigile
VASILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
semnatar al rubricilor „Recenzii” și „Cronica revistelor”. Printre altele, el reliefează, „opera de propagandă estetică” a unor publicații (Revistele și literatura) și își exprimă admirația pentru poezia lui Ion Barbu. Sunt găzduite și traduceri din Sully Prudhomme sau din literatura flamandă. M. Ș.
SUFLETUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290016_a_291345]
-
tonalitate încă din titluri: Cuib de lumină (1996), Lumină în amurg (1996), Iluminări (1998) ș.a. O vibrație intensă intervine deseori în proiecții unde sunt prezente culorile „de sânge și foc” (Amurg), iar o analogie trimite la „sufletul rebel/ De pictor flamand”. Rebelă este și pădurea de stejari a Deliormanului, „intrată în baladă” (Origini), după cum purtătoare de mister este și imaginea fântânii cu „sufletul mut” din volumul Cu stelele-n palmă (1997), versul vădind relații subtile cu folclorul muntenesc, pe care autoarea
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
patimilor. Cu timpul, sensibilitatea proprie, vădit modernă, simțul muzical deosebit, experiențele variate și, poate, noi lecturi ies la suprafață. Și dacă Stanțe, Cântecul crinului roșu ș.a. mai păstrează fibre vechi, alte poeme, precum Oraș cu amăgiri deșarte, Nevroză, Vechi motiv flamand, Imnul funebru de Chausson sau ciclul Toamna denotă apropierea de simbolism. Printre slujitorii acestuia, poetul face către 1910 figură distinctă, dar boema sa agitată îl împiedică să aprofundeze căutările. Tipărită târziu, lăsând deoparte câteva poeme apărute în presă, ce frapau
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
oglinda. Volumul Întâlnire în oglindă (1978) marchează evadarea din sugestia panteistă spre un spiritualism răsfrânt în sine - autocunoaștere matură și semn al schimbării viziunii lirice. Un ciclu din Salonul olandez (1979), alcătuit pe motive din maeștri pictori olandezi (dar și flamanzi și chiar Salvador Dalí), este metatextual: narația iconică este transmisă elegiac, în interpretări diafane. De altfel, N. a asigurat și comentariul câtorva albume de artă plastică universală publicate în anii ’70-’80 ai secolului trecut (Turner, Monet, Constable, Whistler, Caravaggio
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
2) în Catalunia, insulele Baleare și Comunitatea autonomă a Valenciei, limba catalană este limbă cooficială și tot la fel este considerată limba bască în Comunitatea autonomă bască, precum și în treimea nordică a Comunității Navara (alături de limba spaniolă); 3) în comunitățile flamandă și germană din Belgia, limba olandeză și, respectiv, limba germană sunt considerate de asemenea limbi cooficiale (alături de limba franceză); 4) în regiunea Val d’Aoste (Italia), în Elveția romandă, în Belgia și în Luxemburg, limba franceză este limbă cooficială (alături de
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
se înfățișează într-o varietate puțin obișnuită; o cromatică vie a gesturilor, a expresiilor, a manifestărilor cotidianului existențial. E mai mult decât evident că, atunci când vorbesc de civilizația omului european, fie din Balcani, fie din Galiția, Iberia, Britania sau țările flamande, nu pot să omit civilizația iudaică ce evoluează în aceste „zone”, căci ea este prezentă în sânul celorlalte, aducând cu sine o bogăție de culori și numeroase relații ce funcționează în ambele sensuri, de la credințe, mituri și legende și până la
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
extind cercetarea și, apelând la cultura scrisă, la viața bibliotecilor, a oamenilor care au propagat cărți, informații, idei și care au încercat să renoveze societatea, am urmărit să descriu „coridoarele” facilitând comunicarea dinspre nordul göttingenez spre estul transilvan, dinspre universul flamand spre cel austriac, maghiar și românesc, dinspre mediile universitare și aulice din Halle și Berlin spre acelea din Buda, Karlowitz, Sibiu, Blaj, Iași, București, nu mai puțin spre Rusia lui Petru cel Mare ori spre Athosul grecesc. Căci, prin asemenea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Kozma Zaharici Minin Suhoruk, București, 1956, Voievodul (Visul de pe Volga), București, 1958; Émile Verhaeren, Poeme alese, pref. Ion Vitner, București, 1960; Méliusz Jozsef, Cât cuprind cu ochii. Poeme (1931-1960), pref. Mihai Gafița, București, 1962 (în colaborare cu Emil Giurgiuca); Poeți flamanzi, București, 1965 (în colaborare); Pablo Neruda, Poeme, pref. trad., București, 1965; Nguyên Du, Kim Van Kiêu, București, 1967; Nuvele din Flandra, București, 1968 (în colaborare cu Valeria Sadoveanu și Petre Solomon); Antologie de poezie belgiană de limbă franceză, București, 1968
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
abur. 27. Acesta e fundalul pe care s-a petrecut acel timp. Dincolo, în Vest, Conferința de Pace se încheiase. Trupele noastre n-au reușit să intre în sala de conferință, acum era târziu. Bătea un vânt teribil dinspre câmpia flamandă și Normandia. Aici în Sud, tatăl lui Lung rătăcea și acum, din noiembrie trecut, dar din cauza rănii din piept, a ploilor și a frigului îndurat, nu mai avea putere să strige. Părea că pierduse drumul, respirația îi era întretăiată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deși la început conformismul (artistic) coexistă cu revolta (de substanță). Spiritul poetic al lui Sadoveanu aici se vede: în descentrarea în natură, în fascinația pentru universal și natural, pentru „marele spectacol al lumii“ care determină stilul descriptiv de o senzualitate flamandă, cum formulase Călinescu. Încercând să construiască o opoziție clasică natură vs cultură, devine însă evident la un moment dat că sentimentul naturii ține mai degrabă de educația unei anume sensibilități, că, de fapt, natura este percepută cu ochiul nostalgic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
atât de strălucitoare în acea semiobscuritate. Am găsit mai târziu 15 ÎN ATELIERUL DE PICTURĂ răspunsul într-un interviu din 1980, în care artista îi mărturisea reporterului: „Mie îmi place lumina de seară... de aceea îi înțeleg, poate, pe artiștii flamanzi care pictau la licărirea unei lumânărele, în întuneric. Este o concentrare pe care nu o poți avea când ai prea mult soare în încăpere. În atelierul meu, unde nu este prea multă lumină, mă simt liniștită și lucrez noaptea. Încep
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
nu. Dar mă fac. Mai am de Învățat. - De la cine? - De la oameni, de la munți, de la mănăstirile ridicate de măria ta și de bunicul măriei tale, Alexandru cel Bun, de la icoanele cele vechi, de la marii maeștri ai Italiei și ai țărilor flamande... de la viața asta, care e frumoasă și imprevizibilă chiar și atunci când credem că e urâtă și monotonă. - De la oameni... Da. În curând vei Întâlni un om de la care avem amândoi de Învățat. Vei Întâlni un om sfânt. Alexandru tresări. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
putea, prin el, reprezenta o dată mai mult, era argumentul mare al afecțiunei ei. E drept că instinctul familial, redus la spontaneitatea lui, ar fi foarte slab fără adaosul acelui egoism. în fața scaunului lui Mini, o pânză imensă în stil vechi flamand reprezintă o bucolică. Mini se gândi că ea ar fi pictat maternitatea ca pe o femeie extaziată de a fi scăpat din sânul ei viu o înfăptuire pornită să cucerească viața. Pe Elena însă ca tablou matern, o vedea ținând
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-și defectele prin desuetudine, calitățile lor, desprinse de patimi, se ofereau senine. . . . Era acolo un reflex de foc pe uliți strimte italiene, cu o lumină roșie umbroasă peste casele brune și pe pavelele ce păreau umblate. ... O familie de burghezi flamanzi, rigidă și cinstită, în haine de atlazuri scumpe, cu horbote de muzeu. . . Mai dincolo, fructe clasicizate, cu pielița transparentă, din culori netede, străvezie, care, alături de pasta cărnoasă a noutăților, păreau îmbălsămate în ceară. . . Era, în fine, o pânză mare pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
putea picta Ioana niște tablouri atât de strălucitoare în acea semiobscuritate. Am găsit mai târziu răspunsul într-un interviu din 1980, în care artista îi mărturisea reporterului: „Mie îmi place lumina de seară... de aceea îi înțeleg, poate, pe artiștii flamanzi care pictau la licărirea unei lumânărele, în întuneric. Este o concentrare pe care nu o poți avea când ai prea mult soare în încăpere. În atelierul meu, unde nu este prea multă lumină, mă simt liniștită și lucrez noaptea. Încep
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
te surprind dimensiunile sale reale care, în cele mai multe cazuri, diferè de ceea ce ne-am închipuit! De obicei ne imaginèm unele tablouri mult mai mari decât sunt în realitate, cred cè sunt mai rare situațiile inverse, poate doar în cazul picturii flamande, dar asta numai datoritè felului în care, spre deosebire de italieni, aceștia folosesc perspectiva, Așa mi s-a întâmplat mie cu tabloul lui Bosch, îmi imaginăm ceva uriaș, ceva care sè mè copleșeascè prin dimensiune, Prima datè, când am fost la Louvre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]