1,339 matches
-
mîncarea de toate zilele? Tot eu însă mi-am zis: ŤDa, da, la ce bun să tulburi micile bucurii ale altora? Nimeni nu poate fi mai mult decît un fleac. Ce mă-ndreptățește să mă consider mai mult decît un fleac?!ť". În ultimă instanță avem a face cu o incompatibilitate a ființei de un anume tip, dominate de viața interioară, cu lumea. Biografemul, cum ar fi spus Barthes, al diaristului în discuție conține două trăsături distincte. La capătul negativ al
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
ani, încă o etala, cumva convenabil: Dacă tu nu mai ești, ce mai rămâne între mine și moarte ?/ Paiele împrăștiate de furtună, iarba îngălbenită,/ un câine bătrân și surd care latră în noapte ?// La noi, lumea se încaieră pentru orice fleac./ Pațanii înjură și dușmănesc, omorurile se țin lanț,/ însă pe lumea cealaltă, discută încrezători Boris și Vitea,/ asemenea silnicii sunt mai rare./ Cel mult două pe săptămână - și, spunând toate acestea,/ râd și se bucură și vorbesc tot mai tare
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
Simona Vasilache Poate că nicăieri nu se vede mai bine scurtimea distanței de la mistere la fleacuri ca-n replica de părinte sîcîit cu prostii a Demiurgului: "Nu-mi cere semne și minuni/ Care n-au chip și nume." , adică schimbări la față și mofturi, în același timp. Țara Minunilor împlinește dorințele derizorii, tot atît cît marile
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
să mă descurc de unul singur, fără vreun plan prestabilit, sprijinindu-mă doar pe ce-mi amintesc eu, să cobor în memorie aidoma unui scufundător în apa adâncă, primejdioasă a mării, să cobor bucurându-mă când descopăr cioburile prețioase, aceste fleacuri, să le scot la suprafață și să încerc să le descifrez, să le pun în lumină, să recompun de unul singur vasul, întregul. Ce lipsește, lipsește, rămâne pată albă ca-n vechile manuscrise într-un fel de limbă coptă (limba
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
de-aici... Sunt gaulliști... toată familia... Dar bineînțeles! E la modă... Ura la modă... Ura există mereu, aceeași ură, dar există și moda!... Sunt patru milioane la Paris care clocotesc de aceeași ură, ura la modă... Și nu-nseamnă un fleac patru milioane de uri!... Ultimul friț la Villette toate jungherele ies! Implacabil! Garote, sule, principii, Onoare, Patrie! Eu fac parte din marea răzmeriță, cu boașele mele, capul, aorta mea... un metru de hoituri grosime au promis, în Place de la Concorde
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
încinge, lasă tema și trece la alta. Din acest motiv, eseul e o colecție de sugestii cu efect ilicit, Boia meritînd să fie citit printre rînduri, cu atenția mărită tocmai la amănuntele pe care le spune în treacăt, sub pretextul fleacurilor diverse, cînd de fapt tocmai ele sunt cele mai importante: de pildă, cum s-a putut ca, după ce cuceriseră toată Europa, germanii să dorească armistițiu în vara lui 1918? Și cum s-a putut ca armistițiul preconizat să se preschimbe
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
în haosul de înțelesuri pe care le presupune diversitatea temei, trecînd în revistă principalele opinii grecești. Autorul distinge trei poziții de principiu: poziția ontologică (Thales, Heraclit, Anaxagora, Empedocle, pitagorecieni), care nu ia în seamă problema neființei, ignorînd-o și considerînd-o un fleac lipsit de importanță. Potrivit acestei poziții, a vorbi despre neființă înseamnă să-ți pierzi vremea bătînd cîmpii. Cine vorbește despre nimic spune nimicuri, cuvinte goale, dedîndu-se mai devreme sau mai tîrziu la sofisme. A doua poziție este cea meontologică (de la
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
lăsînd la o parte teoria, și-a povestit cîteva din întîmplările care au stat la originea unora din piesele sale de teatru. Ideea pe care a subliniat-o dramaturgul a fost aceea că deseori o piesă se ivește dintr-un fleac, dintr-o întîmplare aparent insignifiantă sau dintr-o frază anodină, care au darul de a declanșa în imaginație o fulgurație grație căreia creatorul are dintr-o dată, in nuce, intriga piesei. De aceea, declicul pe care îl produc astfel de detalii
Festivalul pe scurt by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6242_a_7567]
-
după pofta de nou pe care ei înșiși încep s-o simtă difuz. Și această pasiune ciudată consumă, cu propria lor încuviințare și participare, tot ce e omenesc în ei. Rămâne, aruncat cât colo, într-un decor de dugheană cu fleacuri, restul de mécanique, lipsit de viul pe care să-l căpușeze. Ceea ce, de fapt, se distruge prin lupta lor cu stânjenitorul sine, dată dintr-un sentiment brusc de descompletare (Algazy nu mai are ce să mănânce, Grummer se trezește fără
Doi coțcari by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6183_a_7508]
-
unul ocazional, reconstituirea bibliografiilor din fiecare carte arată contrariul) Livius Ciocârlie e un autor la fel de activ. Volumul despre care scriu a apărut, sub sigla Cărții Românești, la numai câteva săptămâni după un altul, publicat de Editura Paralela 45, Cartea cu fleacuri. Spațiul cronicii nu-mi permite să le discut cum se cuvine pe amândouă, dar măcar câteva reflecții cred că pot strecura. În fond nu foarte diferite structural, Cu fața la perete și Cartea cu fleacuri ar fi putut apărea, la rigoare, împreună
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
publicat de Editura Paralela 45, Cartea cu fleacuri. Spațiul cronicii nu-mi permite să le discut cum se cuvine pe amândouă, dar măcar câteva reflecții cred că pot strecura. În fond nu foarte diferite structural, Cu fața la perete și Cartea cu fleacuri ar fi putut apărea, la rigoare, împreună, între aceleași coperte. În ce mă privește, le-am și parcurs așa, alternativ, fără să simt vreo incompatibilitate între ele. E adevărat, cea pe care am ales-o până la urmă e mai mult
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
și pe Tudor Arghezi. Mi-l amintesc foarte bine. Mic, îndesat, cu un început de burtă. Părea un fel de magaziner sau recepționer de hotel". În legătură cu Macedonski, poetul „a început să-și bată joc de «eroul» meu" și să debiteze „fleacuri" (în opoziție se vede cu Marino!). Care ar fi, iarăși, veritabila identitate a acestuia? Cea de „singuratic" abstras din „vulgaritățile lumii românești" sau de ins iubitor pînă peste poate de comerajul gros, ilustrînd tocmai o asemenea „vulgaritate"? Autorul Dicționarului de
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
surprinzător, DEX nu a înregistrat sensul ilicit, fițuica fiind prezentată doar ca „bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări” și „nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate”. Etimologia e incertă, dar se trimite la termenul german Fitschen „fleac, mărunțiș”. În structura cuvântului românesc se recunoaște sufixul diminutival -uică (ca în păsăruică), având valoare denotativă (pentru că desemnează un obiect mic), dar și conotații afective, pozitive sau depreciative. În ultimii ani, termenul fițuică a fost serios concurat de un sinonim
Copiuță, fițuică, servită by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5273_a_6598]
-
O dată, s-a și spus: e scris de mine, în folosul meu. Nu prea văd folosul, dar să zicem noi așa. A doua oară, e ceva mai subtil: folosul jurnalului constă în posibilitatea lui de a fi scris. E un fleac acesta? Ia să dea peste mine boala aceea, al cărei nume l-am uitat, atunci să mai vorbim! „Ar fi catastrofal dacă, după exemplul multor polonezi, m-aș delecta cu independența pe care a avut-o Polonia între anii 1918-
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5153_a_6478]
-
îi depășește interesul pentru psihologii, cuvintele părîndu-i-se mai vii decît oamenii. E copios în pofta cu care vorbește de termeni, precum „coincidență“, „exaporiți“, „parimie“, „zaimf“, „mătăuz“ sau cutare asonanță poetică. Și e milostiv prin atenția cu care, aplecîndu-se asupra unor fleacuri și mărunțișuri, scoate din ele impresii docte de interes cult. Mai mult, cînd descrie personaje, Zeletin nu reține fizionomii, ci expresiile lor verbale. Bătrîna care îl aștepta în fiecare dimineață cu capul vîrît printre scîndurile gardului spre a-l întreba
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
haine second-hand, dintr-un oraș faimos din sud, „Visul imaginației”(sic!). Pe lângă sumedenia de îndeletniciri nesuferite, românul are și una plăcută: pune rămășag pe amnezie. Cu mize mici. Astfel că, invers ca-n alte părți, marile interogații sunt înțelese ca fleacuri, iar bagatelele devin obeze semantic. Dacă vreți, cumva, o simfonie la solz de pește sau un oratoriu de taraf. O adunare de români, când se petrece, e întotdeauna mofturoasă. Când se întâlnesc doi români, e imposibil ca unul să nu
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
pe drum mi-au mai venit vreo două în minte și mi-am spus am să le scriu mâine și dimineața când mi-am adus aminte că vreau să le scriu mi-am spus ce-i cu prostiile astea cu fleacurile astea, ce rost are să le scriu și nu le-am mai scris și m-am gândit bine, dar ce altceva fac cum îmi trece vremea măcar până la prânz că nici de citit nu-mi vine și m-am gândit să
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5335_a_6660]
-
care îți hrănește eul cu ceea ce scrie. [...] Nenorocirea cea mare care se poate abate asupra unui poet e să vrea să scrie, dar să nu o poate face. Să constate că tot ceea ce pune pe hîrtie sunt niște banalități, niște fleacuri, niște zemuri. E mai rău decît să te repeți, pentru că și dacă te autopastișezi, nu o faci ad litteram, ci în trena a ceea ce ai scris.” Dar nici atunci nu-i bine, de aceea vine o vreme cînd armele trebuie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5208_a_6533]
-
că pare de necrezut, chiar și cei mai duri dintre bărbați plâng. Iar dacă motivele par nesemnificative pentru unele femei, din punctul lor de vedere sunt un factor declanșator. Autor: Cătălina Tomescu Pe bărbați nu îi vezi suspinând din orice fleac. Se descurcă în situații critice, reacționează cu calm în caz de pericol și, rar, își arată partea sensibilă. Așa cum lor li se pare de necrezut că femeile se vaită din aproape orice (un final fericit la film, o unghie ruptă
Bărbații care plâng sunt de apreciat () [Corola-journal/Journalistic/66256_a_67581]
-
fi pregătit și oricâte măsuri de precauție și-ar lua, mereu va rămâne o variabilă imprevizibilă ce-i poate da operația peste cap. Și cum uneori totul atârnă de un fir de păr, în chirurgie nu există detalii mărunte, fiecare fleac putând fi hotărâtor. Iar în fața fatidicului amănunt care îi poate compromite operația, chirurgul se înarmează cu o stare de spirit de ordin superstițios. Înainte de a intra în sala de operație, recurge la ritualuri secrete, poartă pe sub halat talismane aducătoare de
Tăind în carne vie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6528_a_7853]
-
care o am despre „MeRePe" datează de pe la sfârșitul anilor '60, începutul anilor '70. La Teatrul din Brăila se montase o piesă a lui Miron. A invitat și oameni mai tineri. Cum pe atunci scriam în România literară tot felul de fleacuri în pagina de teatru și film - grație lui Geo Dumitrescu, Valentin Silvestru și Dumitru Țepeneag - m-a invitat. La Brăila, plecând de la hotel spre teatru mai toți membrii grupului nostru am fost „reținuți" de o echipă de Miliție, duși la
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
ea unul, dar nu intrinsec. Adiacent. Fac și eu ceva, asta-i tot. Găsesc o soluție ca să ies, măcar așa, punctual, adică astăzi, acum, în momentul ăsta, din fundătura în care intrasem. Ajungând cu ce-mi trece prin cap la fleacuri și simțind, brusc, că nu pot să continui, m-am blocat. Ce poate să urmeze după fleacuri? Ce altceva decât nimic ? Poți, cel mult, să te agăți de câte un pretext, cum am făcut astăzi. Cu sau fără a doua
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6392_a_7717]
-
ies, măcar așa, punctual, adică astăzi, acum, în momentul ăsta, din fundătura în care intrasem. Ajungând cu ce-mi trece prin cap la fleacuri și simțind, brusc, că nu pot să continui, m-am blocat. Ce poate să urmeze după fleacuri? Ce altceva decât nimic ? Poți, cel mult, să te agăți de câte un pretext, cum am făcut astăzi. Cu sau fără a doua zi ? N-am cum să știu. Eram în așteptarea evenimentului, curios să aflu cum o să fie. Acuma
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6392_a_7717]
-
Badoiu Raluca Abilitatea de a ne bucura de micile fleacuri ne dă senzația de fericire. Trebuie doar să ne oprim pentru o clipă și să privim în jur, scrie 1. Să te culci pe așternuturi proaspăt spălate. 2. Să te joci cu picioarele în apă. 3. Să aluneci și să
Topul lucrurilor simple care îți provoacă starea de fericire de-a lungul vieții by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64472_a_65797]
-
le-a avut si nu le-a urmat. Iar din detaliul că doar una dintre posibilități a devenit realitate nu reiese că celelalte nu au fost adevărate, ci doar că jocul întîmplărilor nu le-a fost prielnic. A lipsit un fleac, a scîrțîit o variabilă, s-a interpus o necunoscută și viitorul lor s-a curmat. De aceea, e semn de obtuzitate să privești istoria sub specia fatalității, crezînd că în măruntaiele ei se duce o luptă a dreptății implacabile. Mai
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]