567 matches
-
care înlocuiește mai vechiul epiteliom - epiteliomuri; papilom - papiloame; *antiinflamator - antiinflamatoare etc.), iar alteori, nu (simptom - simptome, hexapod - hexapode). 3.4. Desinența de plural -uri continuă a se atașa în condițiile menținerii fonetic intacte a radicalului, păstrându-și, astfel, marele avantaj flexionar în raport cu celelalte desinențe ale pluralului. Puținele excepții (aramă - arămuri, blană - blănuri, iarbă - ierburi, mătase - mătăsuri, mâncare - mâncăruri, otravă - otrăvuri, sare - săruri, treabă - treburi, verdeață - verdețuri etc.), conținând alternanțe vocalice, privesc numai femininele în -uri, nu și neutrele, și sunt formații
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
marker-i (marcheri/markeri tumorali), din terminologia medicală, aparținând tot masculinului. 5 Pentru analiza detaliată a comportamentului morfologic al termenilor din domeniul gramatical, vezi Pană Dindelegan (2002b); petru includerea termenilor la masculin, vezi p. 49−50. 6 Schimbarea de tipar flexionar s-a însoțit, în cazul acestui substantiv, și cu o schimbare de accent (administratore - administrator). 7 Forma bebe are tratament diferit după cum finala este accentuată sau neaccentuată. În condițiile accentuării vocalei finale, se preferă forma bebeul meu, care aparține tiparului
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
70) și Iordan, Guțu Romalo, Niculescu (1967: 86-88), unde se dă o listă bogată de neologisme neutre (cu indicarea autorilor unde apar), care circulau în sec. al XIX-lea cu pluralul în -uri, dar care, ulterior, și-au schimbat tipul flexionar: adverburi, albumuri, aplausuri, atestaturi, atomuri, bileturi, biliarduri, brilianturi, caracteruri, clișeuri, complimenturi, concerturi, corajuri, costumuri, diamanturi, diftonguri, elementuri, excesuri, instrumenturi, metaluri, ministeruri, minuturi, modeluri, muzeuri, objeturi, oceanuri, omagiuri, palaturi, perioduri, portreturi, postamenturi, preludiuri, pretexturi, principiuri, privilegiuri, procesuri, producturi, protesturi, proverburi, puncturi
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
postamenturi, preludiuri, pretexturi, principiuri, privilegiuri, procesuri, producturi, protesturi, proverburi, puncturi, romanuri, salonuri, scheleturi, scrupuluri, sedimenturi, sujeturi, suveniruri, talenturi, teatruri, templuri, tiparuri etc. Pentru începutul secolului al XX-lea, se înregistrează, fără îndoială, o expansiune a tiparului în -e. 34 Avantajele flexionare ale desinenței -uri în adaptarea împrumuturilor sunt formulate, pentru prima dată, în Brâncuș (1978/2007: 31); aceeași idee apare în Pană Dindelegan (2002a: 38). 35 Pentru funcția de "clasificator flexionar" pe care o îndeplinește desinența -uri și pentru efectele, în
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
fără îndoială, o expansiune a tiparului în -e. 34 Avantajele flexionare ale desinenței -uri în adaptarea împrumuturilor sunt formulate, pentru prima dată, în Brâncuș (1978/2007: 31); aceeași idee apare în Pană Dindelegan (2002a: 38). 35 Pentru funcția de "clasificator flexionar" pe care o îndeplinește desinența -uri și pentru efectele, în ansamblul sistemului, ale acestei funcții, v. Pană Dindelegan (2002a: 38-39). 36 Pentru analiza specială a acestei terminologii, cf. Dindelegan (2002b), iar pentru neutrele în -e, p. 50-51. 37 Cauzativele semnifică
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
cazuri schema metrică de 5-6 silabe este cea originară. De remarcat că variantele transilvănene ale baladei se caracterizează prin prezența frecventă a rimelor interne. Un procedeu stilistic folosit este aliterația, construită pe baza repetiției acelorași cuvinte sau a unor derivate flexionare ale acestora. Mai des întâlnite sunt situații ca „ori din pușcă să-l împuște” sau „din drugă-ndrugând”. Des folosite sunt conjuncțiile adversative, menite să sublinieze anumite opoziții („Să nu mă-ngroape / În dosul stânii, / Unde latră cânii, / Ci în strunga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
IORGU IORDAN − AL. ROSETTI" Dinamica limbii române actuale aspecte gramaticale și discursive - Coordonator: Gabriela PANĂ DINDELEGAN EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE 2008 Referenți științifici: Marius Sala Adriana Stoichițoiu Ichim Ioana Vintilă-Rădulescu SUMAR Cuvânt-înainte (Gabriela Pană Dindelegan) I. Substantivul și adjectivul (forme, tipare flexionare, substantivizări speciale) Gabriela Pană Dindelegan, Trăsături flexionare ale substantivului în româna actuală Blanca Croitor, Dinamica flexiunii substantivale, reflectată în DOOM2 Cristina Dediu, Adjectivul invariabil în limba actuală Raluca Brăescu, Observații asupra conversiunii adjectivului în româna actuală - suprimarea substantivului suport Ana-Maria
[Corola-publishinghouse/Science/85014_a_85800]
-
actuale aspecte gramaticale și discursive - Coordonator: Gabriela PANĂ DINDELEGAN EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE 2008 Referenți științifici: Marius Sala Adriana Stoichițoiu Ichim Ioana Vintilă-Rădulescu SUMAR Cuvânt-înainte (Gabriela Pană Dindelegan) I. Substantivul și adjectivul (forme, tipare flexionare, substantivizări speciale) Gabriela Pană Dindelegan, Trăsături flexionare ale substantivului în româna actuală Blanca Croitor, Dinamica flexiunii substantivale, reflectată în DOOM2 Cristina Dediu, Adjectivul invariabil în limba actuală Raluca Brăescu, Observații asupra conversiunii adjectivului în româna actuală - suprimarea substantivului suport Ana-Maria Mihail, Utilizările tiparului afectiv (Det) N1 de
[Corola-publishinghouse/Science/85014_a_85800]
-
a adjectivelor demonstrative în limba actuală. Observații pe corpusurile de română vorbită Monica Vasileanu, Locuțiunile pronominale alocutive - utilizarea în româna actuală Marina Rădulescu Sala, Numeralul și norma lingvistică Alexandru Nicolae, Utilizarea numeralului multiplicativ în limba actuală III. Verbul (forme, tipare flexionare) Adina Dragomirescu, Dinamica normei lingvistice. Observații statistice asupra verbelor din DOOM2 Adina Dragomirescu, Relația dintre normă și uz. Rezultatele anchetelor lingvistice IV. Adverbe și semiadverbe Carmen Mîrzea Vasile, Adverbe și expresii adverbiale de mod în limba română actuală Andreea Dinică
[Corola-publishinghouse/Science/85014_a_85800]
-
de achiziție la gazul natural de import au o tendință de creștere, putând ajunge chiar la 500 dolari pentru mia de metri cubi (Rlib, 2008, nr. 5560: 8, col. 7). 2.3.1.2. La cazurile genitiv-dativ, articolul nehotărât marchează flexionar cazul întregului grup nominal 2. Ca o consecință a acestui rol, articolul se asociază grupurilor nominale, indiferent de structura lor internă: arestarea unei persoane, prezența unui avocat, prevenirea răspândirii unei epidemii [grupuri nominale minimale, formate din substantivul centru] (Constituția: 10
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
oricare sunt selectați, de preferință, în contexte diferite, specifice, putând fi observată o anumită complementaritate a distribuției lor, în textele științifice (2.2.1-2.2.2). 5.6. Cuantificatorii/determinanții care au flexiune cazuală (articolul nehotărât, adjectivul distributiv oricare) exprimă flexionar cazul genitiv sau dativ al întregului grup nominal din care fac parte, fiind selectați și în contextele specifice altor cuantificatori sau în contextele în care (la nominativ-acuzativ) ar fi fost posibilă absența determinării. Criteriul morfologic - rolul de marcă flexionară a
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
G. (coord.), 2006, Limba română - aspecte sincronice și diacronice, București, Editura Universității din București. Până Dindelegan, G. (coord.), 2007, Limba română. Stadiul actual al cercetării, București, Editura Universității din București. Până Dindelegan, G., 2007a, "Reflecții pe marginea a doua tipare flexionare nominale (ea/a) Ø - le vs u/ŭ/Ø - uri", în: Reinheimer Rîpeanu, Vintilă-Rădulescu (coord.), p. 425-434. Până Dindelegan, G., 2007b, " Pe marginea tiparului flexionar feminin I-E - IĬ: albie - albii, manie-manii", în AUBLLR, XLVI, p. 67-75. Până Dindelegan, G.
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
București, Editura Universității din București. Până Dindelegan, G., 2007a, "Reflecții pe marginea a doua tipare flexionare nominale (ea/a) Ø - le vs u/ŭ/Ø - uri", în: Reinheimer Rîpeanu, Vintilă-Rădulescu (coord.), p. 425-434. Până Dindelegan, G., 2007b, " Pe marginea tiparului flexionar feminin I-E - IĬ: albie - albii, manie-manii", în AUBLLR, XLVI, p. 67-75. Până Dindelegan, G. (coord.), sub tipar, Limba română. Dinamică limbii, dinamica interpretării, București, Editura Universității din București. Până Dindelegan, G., sub tipar a, "Pe marginea tiparelor flexionare de
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
tiparului flexionar feminin I-E - IĬ: albie - albii, manie-manii", în AUBLLR, XLVI, p. 67-75. Până Dindelegan, G. (coord.), sub tipar, Limba română. Dinamică limbii, dinamica interpretării, București, Editura Universității din București. Până Dindelegan, G., sub tipar a, "Pe marginea tiparelor flexionare de substantive masculine și neutre terminate la singular în -e", în SCL, LIX. Până Dindelegan, G., sub tipar b, "Concurență (ț)iune ~ (ț)ie. Stadiul actual al fenomenului", în SCL, LIX. Până Dindelegan, G., sub tipar c, "Tipuri de gramaticalizare
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
urmează, vom prezenta fenomenele semnificative pentru descrierea dinamicii gramaticale. În acest domeniu, monitorizările au confirmat multe tendințe vechi, manifestate în continuare în româna vorbită, în ciuda constrângerilor normei (mai ales pe cele produse de regularizarea morfologică și de atracția între paradigmele flexionare); de asemenea, au confirmat oscilațiile din zona unor morfeme concurente, precum și răspândirea rapidă a unor construcții recente. În limbajul din mediile audiovizuale se manifestă tendințe gramaticale diferite și chiar contrare, caracteristice atât limbii populare - modificare analogică a formelor, analitism, redundanță
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
rude care doresc să aibă grijă de ea (B1 TV, 16.XI.2007)33. 12. CONCLUZII Materialul lingvistic examinat cu ocazia monitorizărilor nu oferă mari surprize, dar confirmă existența zonelor de instabilitate în limba cultă vorbită (atracția între unele paradigme flexionare, în morfologia verbală și nominală, concurența conjugării verbale cu sau fără sufixele -ez- și -esc-, concurența desinențelor de plural -e/-i, -e/-uri), ca și rezistența unor fenomene condamnate de normă (formele vroiam sau să aibe, construcția relativului care în
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
o considere mai curând un arhaism decât o inovație. Vezi și Pană Dindelegan (1987: 50). 9 Așa cum a arătat Avram (1985), nu este vorba de o tendință analogică recentă, ci de existența foarte veche și foarte răspândită a două tipuri flexionare, dintre care numai unul a fost acceptat de normele moderne (în Avram 2005, 198−204, unde sunt trecute în revistă și recomandările normative din diferite lucrări de cultivare a limbii). 10 Formele de tip vroiam sunt destul de vechi și au
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
adverbul de loc reprezentările spațiale, prepozițiile pe, sub, în), Când se întâmplă?, Când facem așa? (adverbul de timp, zilele săptămânii, substantive care denumesc lunile), Păsările/animalele/in-sectele...vorbesc (interjecții-onomatopee), Cusătura/împletitura de cuvinte (prepoziții, conjuncții) etc.; utilizarea corectă a formelor flexionare ale cuvintelor (corespunzătoare categoriilor gramaticale): genul, numărul și cazul substantivelor (Eu spun una, tu spui mai multe; Eu spun multe, tu spui una, A/al cui este...?, Al cui glas este?, La cine s-a oprit roata?, Ruda lui este
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
latura latină sunt motivate apropierile cu latina și cu limbile romanice. 3) Toate limbile așa-zise indoeuropene s-au constituit în principal prin reducerea sintagmelor aglutinante preindoeuropene la forme lexicale flexionare: aportul materialului lexical al substratului aglutinant la constituirea formulelor flexionare de limbă a fost fundamental. 4) Dezvoltarea formulei indoeuropene de limbă în zonele aglutinante a fost favorizată de trei factori: a) prestigiul cultural al limbii latine; b) suplețea comunicativă a sistemului flexionar; c) instituirea administrației romane. 5) Latinitatea limbii române
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
materialului lexical al substratului aglutinant la constituirea formulelor flexionare de limbă a fost fundamental. 4) Dezvoltarea formulei indoeuropene de limbă în zonele aglutinante a fost favorizată de trei factori: a) prestigiul cultural al limbii latine; b) suplețea comunicativă a sistemului flexionar; c) instituirea administrației romane. 5) Latinitatea limbii române este dată de materialul latin structurat paradigmatic, ca în celelalte limbi romanice, însă gramaticalizarea, căreia i s-a subordonat întregul material lexical, sa făcut în manieră proprie care distanțează limba română atât
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de la antropoide la homo sapiens și acumularea lentă a expresiilor sonore care au constituit formula silabică a limbii; 2) raportul dintre segmentul sonor și sensul acestuia; 3) evoluția morfologică a limbii; 4) coexistența în actualitate a modelelor silabic, aglutinant și flexionar de limbă. Tendința generală a limbajului este de a evolua divergent astfel încât comunitățile locale dezvoltă particularități proprii de natură fonetică, lexicală și gramaticală, particularități care duc la formarea graiurilor, a dialectelor și a limbilor. Evoluția divergentă poate fi stopată prin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care a generat limbajul și care rămâne mai mult sau mai puțin vizibilă în orice variantă de limbă. Această bază face ca limba să nu poată evolua altfel decât de la stadiul silabic la cel aglutinant, iar de la acesta la cel flexionar. Descoperirea constantei structurale în evoluția globală a limbii aparține lui Guillaume Schlegel, care în 1818 stabilea clasificarea limbilor pe baza morfologiei cuvintelor: a) Limbi fără structură gramaticală, cuvântul constând dintr o silabă care este însăși rădăcina; ele sunt numite limbi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sau monosilabice; b) Limbi aglutinante sau polisintetice, cu o rădăcină principală, care indică sensul fundamental și restul cuvântului format din una sau mai multe rădăcini accesorii care indică relațiile și diversele modalități de a fi ale rădăcinii capitale; c) Limbi flexionare, care constau în aceea că într-un cuvânt care a trecut prin aglutinare una dintre rădăcini poate suferi o modificare fonetică capabilă să indice diferitele relații ale rădăcinii capitale. Astfel a fost realizată concepția conform căreia toate limbile indoeuropene provin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să distingem între formulele morfologice de limbă și sistemul fonetic al limbilor. Sistemul de sunete - vocale, consoane, silabe - diferă de la o limbă la alta în sfera aceleiași formule structurale. A se vedea în această privință deosebirea aspectului sonor între limbile flexionare precum rusa și polona, germana și engleza, româna și albaneza etc. Deosebirile există și în sfera limbilor aglutinante (finlandeză și estonă, turcă și tătară), precum și a celor silabice (chineză și coreeană). Dar, oricât de diferențiată ar fi pronunția și sistemul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
capacitatea fiziologică a omului de a produce, a îmbina și a diferenția sunetele vorbirii poate satisface orice nivel de gândire, de cunoaștere și de comunicare. Dovada în această privință o oferă coexistența în actualitate a civilizațiilor exprimate silabic, aglutinant sau flexionar. Evoluția fonetică a limbii, considerată global, a constat în trecerea de la expresia explozivă, în care sunetele se suprapun dominate de un nivel al intonației și de gradul de intensitate a pronunției, ceea ce conferă cuvântului o imagine pictografică, la individualizarea articulatorie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]