1,215 matches
-
limitată numeric, iar unele formații invariabile sunt pasager invariabile sau cunosc și realizări paralele variabile, este important de subliniat că, în româna actuală, poziția lor este în continuă creștere numerică și funcțională. Româna "se poate descurca" și în condițiile absenței flexiunii enclitice. Situația nu este nouă. Așa-zisul "gen comun", deși minor ca frecvență și semnificație, este vechi în limbă 48 și evidențiază tocmai posibilitatea de a face față integrării sintactice chiar în condițiile absenței mărcilor enclitice ("ideile lui papă-lapte/lui
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
zisul "gen comun", deși minor ca frecvență și semnificație, este vechi în limbă 48 și evidențiază tocmai posibilitatea de a face față integrării sintactice chiar în condițiile absenței mărcilor enclitice ("ideile lui papă-lapte/lui terchea-berchea ăsta"). Utilizarea autonimică (adesea fără flexiune enclitică) a unor forme și construcții nu este nici ea nouă, mai ales pentru terminologiile științifice, apărând odată cu traducerile lucrărilor științifice. Nouă este numai frecvența cu care se manifestă, în româna actuală, absența mărcilor enclitice. Pentru integrarea sintactică a substantivelor
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
de o parte, prin așezarea în procliză, lăsând forma substantivului intactă, iar, pe de altă parte, prin tendința de folosire invariabilă, indiferent de genul și chiar de numărul substantivului (lui Ion, lui Carmen, lui Ioana, lu' proștii ăștia) și dincolo de flexiunea substantivală, cu pronumele (lu' ăsta, lu' asta, lu' ăștia); (c) în absența oricărui mijloc, rolul dezambiguizator revine în exclusivitate regentului, care, prin trăsăturile lui inerente, suplinește informația sintactică absentă: aparține BCR, unde aparține este un verb cu regim de dativ
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
al invariabilității adjectivelor 50. Ambele, și substantivul, și adjectivul, vădesc o perturbare cu urmări mai importante în cadrul sintaxei grupului nominal românesc, determinând creșterea, în ansamblul sistemului, a ponderii mijloacelor contextuale în defavoarea celor flexionare. 3. SITUAȚIA ACTUALĂ A ALTERNANȚELOR FONETICE ÎN FLEXIUNEA SUBSTANTIVULUI În româna actuală, în stadiul cel mai recent de limbă, nu s-au produs modificări privind sistemul alternanțelor fonetice, care continuă să funcționeze cu trăsăturile anterioare 51, în sensul că este mai conservator în privința alternanțelor consonantice, dar continuă tendința
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
desinenței feminine -le. Pluralele "duble", cu -s degramaticalizat, sunt puțin numeroase, iar, dintre acestea, un număr și mai mic este acceptat de norma literară. - Crește ponderea clasei substantivelor invariabile și, în mod special, a celor total invariabile (lipsite complet de flexiune enclitică), cu urmări sintactice semnificative, mai ales în privința marcării cazurilor oblice. - Continuă procesul de limitare a alternanțelor vocalice și, implicit, de pierdere a caracterului regulat al acestora. Sunt mult mai conservatoare alternanțele consonantice, declanșate cu regularitate sub presiunea desinenței -i
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
morfologică, vezi (Dimitrescu 2004-2005: 166−168). În utilizările lui contextuale din internet, cuvântul variază între încadrarea la masculin sau la neutru (acești tsunami - 2 apariții; aceste tsunami - 2 apariții). 12 În DCR2 : 219, cuvântul este înregistrat ca substantiv mobil, cu flexiune refăcută, regulată (stranier - stranieră). 13 Au fost notate cu asterisc la dreapta toate formele preluate din Stoichițoiu-Ichim (2007, 2008 - sub tipar). 14 DOOM2 interpretează substantivul ca plurale tantum și recunoaște o singură formă literară scrisă bluejeans, cu două variante de
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
hublou - hublouri, panseu - panseuri etc.) 46 Este vorba de preferință, și nu de obligativitate. Astfel, alături de aparține BCR, se înregistrează curent și aparține BCR-ului sau, alături de consecințele lui "de ce", apare și consecințele "de ce-ului". 47 Cele două mărci de flexiune (a, lui) sunt, amândouă, proclitice, forma substantivului rămânând nemodificată. 48 Analiza detaliată a genului comun apare la Avram (1967/2005: 64−79). 49 Construcțiile de sub (a) au statut diferit, în funcție de prepoziție: cele cu la, deși foarte frecvente în uzul actual
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
de deictice/anaforice discursive, și le conferă rolul de mărci lingvistice ale unor procese discursive . 2.1. Mecanisme pragmatice generate de parametrul pro-drop Tipologic, limba română este o limbă pro-drop, în care subiectul pronominal nu este exprimat, ci recuperat din flexiune (ca subiect inclus sau subînțeles). Gramaticile descriptive prezintă neexprimarea subiectului ca opțiune nemarcată a uzului, iar exprimarea subiectului ca limitată la situații de emfaza și contrast discursiv. Lucrările normative atrag atenția asupra caracterului greșit, superfluu, al exprimării subiectului prin pronume
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de o ALTĂ persoană↓ reușesc să mă: să m-analizez FOARte bine↓ și cele bune și cele rele că <@ slavă domnului↑ nu ducem lipsă (IVLRA: 51). Acest procedeu lexico-gramatical de emfază este însă puțin frecvent în limba actuală, probabil din cauza flexiunii greoaie (acord în gen, număr, caz, persoană). Sunt preferate sinonimele lui însumi, cu flexiune mai simplă, mai transparente semantic sau mai expresive, neconstrânse presupozițional: chiar eu, exact eu, fix eu, personal, în persoană, singur, cu ochii mei, cu urechile mele
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
bune și cele rele că <@ slavă domnului↑ nu ducem lipsă (IVLRA: 51). Acest procedeu lexico-gramatical de emfază este însă puțin frecvent în limba actuală, probabil din cauza flexiunii greoaie (acord în gen, număr, caz, persoană). Sunt preferate sinonimele lui însumi, cu flexiune mai simplă, mai transparente semantic sau mai expresive, neconstrânse presupozițional: chiar eu, exact eu, fix eu, personal, în persoană, singur, cu ochii mei, cu urechile mele, cu mâna mea. 3.9. Determinarea demonstrativă Foarte frecvent în limba actuală, chiar abuziv
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a eventualei sensibilități (semn de iritație peritoneală) sau prezențe de mase tumorale; g. evaluare a forței de contracție a musculaturii pelvine (se cere pacientei să execute contracții similare celor din continență). 1) Raportul dintre corpul și colul uterin → unghi de flexiune (normal anteroflexie de 140-170°). 2) Raportul dintre colul uterin și vagin → unghi de versiune (normal anteroversie de 90-110°). 3) Poziția normală, de anteroversoflexie, poate să sufere modificări diverse, constând în angulaări spre posterior sau lateralizări. Examenul ginecologic la femeia însărcinată
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
exagerare a deflexiunii ce ușurează coborârea bărbiei fătului până sub simfiza maternă. Pentru ca degajarea craniului să se poată efectua, este necesară desolidarizarea craniului fetal de trunchi. Datorită acestui fapt, se produce întâi fixarea submentonului sub pubis și apoi, printr-o flexiune progresivă în jurul submentonului astfel fixat, se degajează întâi bărbia, după care urmează gura, nasul, fruntea, apoi occiputul; simultan cu degajarea capului se angajează și umerii într-unul din diametrele oblice ale bazinului. Când occiputul a trecut de comisura posterioară, atunci
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
superioare și craniului fetal se va face după metoda Bracht: trunchiul se naște cu spatele înainte, încurbându-se în jurul simfizei materne, umerii se nasc în diametrul transversal al strâmtorii inferioare, iar craniul se angajează și degajă în diametrul antero-posterior, păstrându-și flexiunea prin: predominanța tonusului mușchilor flexori, când mușchii șanțurilor vertebrale și cefei sunt relaxați, atunci metoda urmărește și ajută acest mod de naștere; în caz că metoda nu reușește (făt mare, pierderea flexiunii craniului fetal prin tonus fetal scăzut, deflexiune primitivă, diskinezie uterină
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
craniul se angajează și degajă în diametrul antero-posterior, păstrându-și flexiunea prin: predominanța tonusului mușchilor flexori, când mușchii șanțurilor vertebrale și cefei sunt relaxați, atunci metoda urmărește și ajută acest mod de naștere; în caz că metoda nu reușește (făt mare, pierderea flexiunii craniului fetal prin tonus fetal scăzut, deflexiune primitivă, diskinezie uterină etc.) și expulzia întârzie, fătul prezintă mișcări respiratorii; partea superioară a toracelui, membrele superioare și craniul fiind încă în excavație, se trece imediat la degajarea pelvină clasică (degajarea umerilor, degajarea
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
sunt decolate, și peretele uterin; cu marginea cubitală a mâinii se decolează încet placenta de obicei de jos în sus, înaintând treptat între placentă și peretele uterin. După ce a fost desprinsă, placenta este evacuată pe antebrațul operatorului, prin mișcări de flexiune a mâinii intrauterine; uneori pentru a ușura extracția trebuie executate tracțiuni ușoare pe cordonul ombilical. După ce placenta a fost extrasă, mâna intrauterină controlează integritatea pereților cavității uterine și evacuează eventualele resturi de membrane și cheaguri. Nu se scoate mâna până
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
cavitatea uterină. Chiureta pentru controlul post partum trebuie să fie cu mânerul lung, fenestrată, cu diametru mare și marginile boante (chiureta Baumm). Controlul instrumental se execută imprimând chiuretei mișcări de la fundul uterului către col, mișcări care trebuie executate numai prin flexiunea mâinii pe antebraț și nu din articulația cotului și a umărului. Se controlează în felul acesta sistematic pereții cavității uterine, extrăgându-se cheagurile și resturile placentare. Nu se va urmări niciodată în controlul instrumental postpartum apariția strigătul uterin ca în
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
activă numai forma de persoana I și a II-a singular pe care le folosesc pentru toate persoanele. Din formele de perfect compus folosesc, în general, numai participiul, renunțând la verbul auxiliar, în formulări de tipul: Eu bine mâncat ieri. Flexiunea verbală rămâne necunoscută la unele moduri și timpuri (în mod cert e neutilizată la condițional-optativ sau conjunctiv) care nu se regăsesc în limbajul mimico-gestual, astfel încât nu mai recunosc verbul în respectiva formă flexionară. De exemplu în forma de mai mult
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
ca perfect plutise elevii deficienți de auz nu au recunoscut verbul a pluti; la fel s-a întâmplat pentru mersese , nu au recunoscut a merge. Se înregistrează confuzia între forme omografe ale indicativului și imperativului. Aceeași situație o întâlnim la flexiunea substantivului, adjectivului, pronumelui și a numeralului. Elevii le recunosc în nominativ și acuzativ și foarte greu sau deloc pe cele în genitiv/dativ (forma cuiva nu o relaționează cu cineva, căruia nu e legată de forma care, forma numele e
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
Antichitate, este repartizarea cuvintelor în clase gramaticale sau părți de vorbire, pornind de la trăsăturile lor comune: 1) aceleași vecinătăți sintactice, permițînd substituția, 2) aceeași distribuție logică (substantivul denumește realități, adjectivul, ceea ce se spune despre realități etc.), 3) același tip de flexiune (genul și numărul pentru substantiv, timpul și persoana pentru verb). Elementele lexicului au fost astfel clasificate în șapte categorii după trăsăturile lor comune (nume, verb, pronume determinant, adverb, prepoziție, conjuncție), cărora li s-au adăugat, potrivit diferitelor interpretări și altele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se prezintă situația în cazul adverbului predicativ poate, o formă a verbului a putea, sau cu operatorul pragmatic poftim, de la verbul a pofti. Ca atare, granița dintre formele flexionare și cuvinte poate fi ștearsă uneori, iar într-o limbă cu flexiune redusă, precum engleza, această graniță aproape că nu se poate trasa. Toate problemele prezentate, la care se pot adăuga și altele, țin de a n a l i z a d i s c u r s u l u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sisteme ce cooperează la alcătuirea ei ca entitate unică: fonetic, morfologic, sintactic, lexical și stilistic. Dacă se ține cont însă de faptul că același element al limbii (un cuvînt, de exemplu) este antrenat în rețeaua tuturor acestor sisteme (prin formă, flexiune, regim, semnificație și selecție), se poate constata că acestor sisteme nu li se poate atribui decît o independență teoretică, căci limba nu este o sumă a lor, ci un agregat care există și funcționează prin solidaritatea și interdenedența lor. Afirmînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Caractere morfo-statice Tip masiv, cu cărnuri moi și voluminoase, cu oase mari și groase. Deși de statură scundă și îndesată, este totuși remarcabil prin armonia perfectă a proporțiilor. Atitudinea sa normală este rigidă, țeapănă, milităroasă, adică în extensie, niciodată în flexiune. Antebrațul și brațul, atât în repaus, cât și în hiperextensiune, chiar maximă, fac întotdeauna un ușor unghi obtuz deschis înainte. Coapsa și gamba sunt în rectilinie perfectă. Dinții sunt mici, albi și neregulați, în raporturi anatomice normale: incisivii superiori depășesc
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
stat mai bine, transformările numelor fiind determinate de nevoia de a găsi posibilități de scriere cu alfabet rusesc, școlile în limba română lipsind totalmente la începutul secolului al XX-lea, sau de nevoia de a adapta numele românești după normele flexiunii nominale ale limbii ruse, atunci cînd nu era vorba despre intervenția directă a administrației. „Astfel au devenit: Anastasiu = Anastasiev, Andronache = Andronachevici, Bădărău = Bodarev, Barbul = Barbo, Cantacuzino = Cantacuzen, Ciobanu = Ceban, Ciolan = Celan, Ciohodar = Ciuhudari, Feodosiu <footnote Mai vechea formă românească Teodosiu
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
variabile, cu singura deosebire că atunci cînd își închipuiau că vorbesc rusește <footnote Credem că aici corect ar fi fost moldovenește: limba moldovenească era „împodobită“ cu elemente rusești, iar cea rusă cu elemente moldovenești. footnote> , acel lexic era împodobit cu flexiuni rusești, iar în cazul contrar cu cele românești. De altfel și rușii pripășiți în Basarabia foarte ușor își însușeau în acest mediu accentul și stilul local, vestit sub denumirea de «dialect basarabean»“ (1, 92 - 93). La revenirea din Siberia, Vania
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
f. - feminin G - genitiv GAcord GAcordO - grupul acordului verbului cu obiectul GAcordPart - grupul acordului verbului cu participiul GAcordS - grupul acordului verbului cu subiectul GAdj - grup adjectival GAdv - grup adverbial GCompl - grup complementizator GConj - grup conjuncțional GD - grup determinant GFlex - grup flexiune GN - grup nominal GP - grup prepozițional GV - grup verbal GX - proiecție maximală, al cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N, Nom - Nominativ NP - nume predicativ p., pers. - persoană pl. - plural S - subiect SCoord - sintagmă coordonată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]