1,681 matches
-
fructele coapte și florile păreau că exaltă insuportabile suavități putride. Demn în costumul lui de in, mergea printre oameni și animale stăpânindu-și tot timpul câte un val de greață, căci pretutindeni pluteau mirosuri carnale exotice și sălbatice, plimbate de foșnetul țesăturilor colorate și de apropierea indigenilor”. Cartea se încheie melancolic și simbolic cu sfârșitul unei lumi - și trecerea pragului maturității, în cazul lui Matthieu - evocând ultimele zile ale Sfântului Augustin între zidurile asediate ale cetății sale, Hippona.
Creșterea și decăderea unei lumi by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3403_a_4728]
-
început să se țină de cuvânt în mod serios. Spiritul lui de ordine, de echilibru, e sigură garanție a valorii, dar și a succesului. Mi-au plăcut versurile semnate N. Ungureanu în revista Tomis și rețin o poezie Așteptare, pentru foșnetul ei interior. Știți că am fost prieten cu V. Voiculescu? E prea mult spus pentru simpatia admirativă ce i-am purtat mereu. La început, m-a atras pentru că a trăit câțiva ani în Bârlad, în epoca refugiului din fața invaziei germane
Scrisori către poetul Nicolae Ungureanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3965_a_5290]
-
a hărăzit un rol aparte, la care heterosexualii nu au deschidere. În comparație cu grația androginului, bărbatul propriu-zis e o brută necizelată, iar femeia o păpușă golită de spirit. Apogeul speciei umane stă în hermafrodie. Dar rafinamentul cultural al autorului are un foșnet de mătase blîndă, din lipsa apetenței pentru paroxisme virile. Sirin urăște brutalitățile, constrîngerile cazone, mizeria plebei și, în genere, orice detaliu de violență directă. Ca orice spirit pe care moravurile societății îl resping, Sirin nu poate îmbrățișa valorile de comuniune
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
ce-o să-i adune de departe s'amăgitor o să-i desmierde. Și ei se vor țări spre mine pe mușchiul înflorit și verde, ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ. Și iată că de pretutindeni aud un foșnet de tufișuri; erau încolăciți pe ramuri, ca lanțul iederei vicleni; își plămădiau prin ierburi crude veninul lor de buruieni; dormeau că apele pădurii, ascunși subt grelele pietrișuri. Dar cand descântecu-mi departe zvârli întâiul sau fior, de-odată fiecare'n codru
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
colț al gurii, privind, ca de obicei, lateral. - Dragă Ilarie, suspină el extatic, aseară am avut una din cele mai puternice emoții; ședeam cufundat în meditațiile mele obișnuite, cu foaia de hârtie albă dinainte, așteptându-mi inspirația, când auzii un foșnet de aripi ca de liliac pătrunzând prin fereastra deschisă; o lumină opalină pătă amurgul; un înger se lăsă fâlfâind din văzduh ca mesagerii divini ai poeților antici, cu aripioare la picioare. Căzut în extaz, prosternat în fața antreului, i-am ascultat
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
cu parter, multe construite în ciorchini de clădiri identice și simetrice, separate de porțiuni cu iarbă impecabil întreținută. Toate înalță spre cer instalația de încălzire a apei, pe bază de celule solare. Liniștea este stăpîna locurilor, prea puțin tulburată de foșnetul valurilor sau de muzica restaurantelor - niciodată depășind surdina. Nici un scandal, nicăieri, nici o agresiune, nici urmă de vreun sentiment de nesiguranță. Nu se fură nimic, nimeni nu deranjează pe nimeni. Dincolo de Istanbul și de litoral, Turcia înseamnă Troia, Efes, Casa Fecioarei
Turcia pe care n-ați văzut-o by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Imaginative/15401_a_16726]
-
Emil Brumaru Interpretează Marin Moraru Umblam umil să-ți șoșotesc prin urbe Foșnetul fustei, coapsele-n mătasă... Acum lumina geamul vrea să-mi surpe-n Țăndări verzui în pieptu-nchis în casă. Căci iar bolesc sub iederi necăjite Și-n raiuri trist frecate cu sacîz, Pe cercurile pacinicilor plite Prăjesc pîrjoale moi. Ci tu
Sonet satiric by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15573_a_16898]
-
cel tînăr păzitor de capre în insula Patmos? Dacă nu de unde în atîtea flendurite duminici viziunea muntelui stîncos cu ierburi și mărăcinișuri uscate în soarele arzător și mirosul de lapte fiert din fața colibei și stînca roșie cu umbra aruncată peste foșnetul mării? Dacă nu de ce acum după atîtea căderi în abis scena filmică a tînărului păstor de capre alergînd spre stînca roșie și zgomotul săgeții intrate în carne și privirea neomenească a tînărului îmbrobonat de mireasma morții? Dacă nu de ce din
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
cu un rest de glas gata să cheme cîinele cu un rest de iubire pentru cîine. De parcă De parcă dantela zorilor ar însemna ceva putrede ape prin care vîslesc ferestrele viermele urcă pe-acoperiș măsoară luna descifrezi o scriere plină de foșnet de șoareci bruionul copacului crește din copac cum un mugure pe hîrtie sufletul tău de azi șters cu guma. Stîlpii de telegraf Stîlpii de telegraf o iau la goană gîfîie navele trec prin arbori trenurile fluieră din pivnițele inundate. Luna
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
pe trupșor. A Streetcar Named Desire Pentru Anna Karenina doamnă mândră dar infidelă în conjugală juruință aruncarea sub tren a fost cam același lucru cu eventuala plonjare sub un tramvai numit dorință... Modificare de forme În noapte se aude un foșnet. Îl percep ca pe o schimbare de forme. Da în spațiu s-au modificat formele a ceva. S-a dezechilibrat ce era fix nemișcat. Altfel foșnetul ca sunet nu ar exista. Iar poemul acesta neauzit nu e decât schimbare de
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/2557_a_3882]
-
plonjare sub un tramvai numit dorință... Modificare de forme În noapte se aude un foșnet. Îl percep ca pe o schimbare de forme. Da în spațiu s-au modificat formele a ceva. S-a dezechilibrat ce era fix nemișcat. Altfel foșnetul ca sunet nu ar exista. Iar poemul acesta neauzit nu e decât schimbare de forme în conștiința ta...
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/2557_a_3882]
-
vină mort să cînți într-un cub de lumină ce vine peste tine prin mari ferestre și-ndrăgostit de-o fată ce trăiește-ntr-un oraș din țară ceva mai departe unde-și are ea locul de muncă s-asculți foșnetul automobilelor pe șoseaua umedă sub văzduhul lăptos - mon amour ô mon Lou mon art et mon artillerie.
Poezie by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/2650_a_3975]
-
tu, H²O, apă botezătoare... Înapoi, toate, Acolo, în marele, dreptul Tabel ! Vers, verset printre viermi, rime și râme, rumegușuri, virgule de sânge, schelete de semne ale mirării - și, poate, într-un mare Târziu, trezirea, un verde pur, verde pur, un foșnet, un scâncet, un murmur, o adiere, un cântec, măcar îngânat, de leagăn, sub soarele nou. Dar acum, te deznod, dezleagă-te, dezleagă-mă, lasă-mă să strig, să țip, să mugesc, să zbier, să urlu până voi răguși, să urlu
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
copacilor, brazi și molizi, și stejari cu coroana arzîndă: le pipăiam cu buricul degetelor rădăcinile ca pe niște frînghii, ca pe niște artere (sau ca pe niște corzi de harfă la care trebuia să cîntăm) stăteam cu urechea ciulită la foșnetul frunzelor și la cîntecul păsărilor pitulate printre crengi; priveam luna și semnele zodiacale, Calea lactee încrustată în palmele noastre bătătorite de muncă; odată cu pămîntul aduceam și firele de iarbă răsărite pe cîmp, norii îi mutam dintr-un loc în altul
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
emoției. Cultivat, conștient de trecutul cultural masiv, de neocolit și de reamintit, foarte tânărul autor pendula între poezia realității și realitatea poeziei, între pulsație și retorică, definindu-se mai ales prin al doilea termen. Oasele de hârtie ale textualismului și foșnetul livresc al cărților citite făceau din Claudiu Komartin un disident de la linia dură a fracturismului, o voce distinctă și calmă în meleul milenarist. Iată că a doua lui carte îl reapropie de formula dominantă în poezia de azi, cu cele
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
loc în loc scoarță străbătuta de șerpii vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini răstignite în aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în miezul tăriei de zi a verii. Ridică bărbia din când în când înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
iubit secret îmi invadează sângele cu telepatii halucinante o altă toamnă mă regăsește înveșmântată în rochița de frunze colorată rebel de un pictor expresionist dansez pe o fantezie de Bach simulând vântul îndrăgostit de imaginea mea din oglindă complicitate si foșnet harpha serii mă desfrunzește deasupra unui lac necunoscut mă dezbracă de așteptări cu opusuri transparente insinuate profund în arșița cărții în numele iubirii semnez aerul pictat cu fluturi adictivi când aprind noaptea sub ceruri străine fluxul pur sânge contează nu desfrunzirea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de sabie, în vreo zece-cincisprezece minute, chiar și în teatrul de război (și nu-i vorba de epopții regi-zei-medici de Sarmisegetusa / Cogaion). Noaptea ce mă respinge Cu trena ei lungă, noaptea de catifea m-alungă din cuprinsul său, vișiniu, cu foșnetul zăpezilor ei de mătase și-mi spune extrem, extrem de târziu că vom trece ca doi străini prin edenul incompatibil ființelor noastre. Voi ruga copacii pădurilor ninse să-și dezvăluie coroanele lor desfrunzite ca niște degete lungi, lungi și slăbite ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cu capul înălțat și pîndind cu urechea. în sfîrșit, după atîția ani, Sofronije știa la ce trăgea cu urechea tatăl lui. Și mai știa de ce mama lui îi tot așeza capul pe pernă. Bătrînul Opujić stătea treaz pînă la ultimul foșnet de fustă din capătul scării. - însă în privința celor din Serbia - continuă căpitanul - eu le trimit banii pe care îi cîștig vînzînd praf de pușcă francezilor, ca să-și cumpere și ei praf de pușcă. Tu, băiete, ascute-ne cuțitele, ca să pot
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Pe dealurile vremii iernează neaua încă;/ Dar cântă gura dulce a vântului de sud,/ Momită, gheața-și crapă pleoapa ei de stâncă,/ Surâde și pe gingeni și-a prins sărutul crud.// Când pururi veșnicia vorbește numa-n șoapte,/ De unde-atâta foșnet și susure și sfadă?/ Mă plec, ascult în mine prin sufleteasca noapte/ Și-aud cum se dezbracă pământul de zăpadă”. Nici fără Trezire, de Blaga: „Copacul meu./ Vântul îl scutură, martie sună./ Câte puteri sunt, se leagă-mpreună,/ din greul
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]
-
respiră, pas cu pas în golul ivind petale albe primele, între frunzele căzute, doar mers îmi mai sunt acum să fi fost totul în van, golul de mîhnire dintr-un ochi aici, unde nimeni nu cunoaște răspunsul? trec pădurea, doar foșnet de gînd în urmă, viața mea tolănită în întunericul răzbit de-o zvîntare de zăpadă alipit unui trunchi îmi rămîn mie loial deși la întoarcere am mai făcut un pas. un singur pas. koan i.m. JDS aceeași voce, și
Andrei Zanca by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/10488_a_11813]
-
Acasa > Poezie > Imagini > FURTUNA Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1696 din 23 august 2015 Toate Articolele Autorului Un foșnet ce-agită pădurea Se sparge cu zgomot de stânci Și vântul aleargă nebun Pe dealuri și-n văile-adânci... Mulțimea de nori de pe cer Pitit-au a soarelui față Și picuri de ploaie în ropot pornesc Formând bariere de ceață... Ce
FURTUNA de MARIA LUCA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373803_a_375132]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > LĂCRĂMAREA TIMPULUI Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului LĂCRĂMAREA TIMPULUI Cer desfrunzit de sufletele duse, se-aude foșnetul prin gândul tău. Ai încărunțit de neliniștea noastră, și-acum te odihnești puțin. Și-ai să te schimbi în alte ceruri și alte gânduri, alte suflete... O vei lua iar de la capăt... o clipă... o zi... o lună, un an
LĂCRĂMAREA TIMPULUI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384703_a_386032]
-
TOAMNEI Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sclipiriele toamnei Nu mai au pomii frunze Nici umbre să ne arate Cât de plăcut este să stai Sub creanga lor privind Un foșnet cum se alintă Și desparte lumina în falnice culori în locul frunzelor aduce melancolii si doruri multe cărări pierdute în umbre străvezii plecări ce ar trebui să înceapă venirea altei primăveri ..................................................... vezi tu tristețea vreunei frunze în căderea ei ca un
SCLIPIRILE TOAMNEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384700_a_386029]
-
răsăriți dintre cearcăne vinete multe priviri ce m-alină și forță îmi dau s-alerg mai departe, tot mai departe... Rămâne pe retină un flux iubitor ce mă-mbie să las temeri. În urechi păstrez sunete vii, aproape uitate și foșnet de briză bună, călduță. Dar, mai încolo, echilibrul de sonuri dispare. Mă simt luat pe sus de-o vâltoare. Purtat sunt înainte împărțind calea-mi cu pietre și ierburi mișcătoare. Ape sub mine-mpletesc în vadul trecut izvoare negre, izvoare
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]