1,717 matches
-
la respect pentru artă: Fiecare poem are un mesaj personal pe care îl emite în felul în care numai un poet avizat îl poate transmite: dragostea față de cititori, lirismul curat, temperat și binecuvîntat, care împovărează cu greutatea unei nobile sensibilități: „Foșnetul de nuntă al amiezei/ inel imi pune pe deget./ Deși nu știu încotro se îndreaptă alaiul,/ vă aștept să-mi cunoașteți pruncii/ care dorm și plîng/ pe zidul de miază-noapte”. Un volum despre felul de a tăcea al autoarei, atunci
POEME CU UNIVERSURI PARALELE IN SENS METAFORIC SI EXISTENTIA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 by http://confluente.ro/_restul_este_legenda_poeme_cu_universuri_paralele_in_sens_metaforic_si_existentia.html [Corola-blog/BlogPost/341660_a_342989]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > AMPRENTARE Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului Clipești în același spațiu dăltuit parcă pentru noi ori..așa îl simțim; tresari la foșnetul pădurii ce-și spune mai departe povestea. Gândești la noi? Atunci nu ești departe! În memoria retinei ne-au rămas o creastă de munte, cerboaice și brazi, verde ce se rostogolește molcom printre izvoarele reci. Azi nu-i nimic potrivnic
AMPRENTARE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_oancea_1400479662.html [Corola-blog/BlogPost/349862_a_351191]
-
de cadavre care se descompun, Cuptor, oraș în care flașneta plânge cavernos -Panoramă, un oraș apăsat de umbra morții; natura. Bacovia este poetul toamnei, o toamnă ploioasă, cu noroaie, sub melancolia tuberculoșilor. În poezia Nervi de toamnă: „E toamnă, e foșnet, e somn / Copacii pe stradă oftează, / E tuse, e plânset, e gol / Și-i frig, și burează”. Bacovia este, în același timp, poate cel mai mare poet al poeziilor dominate de apă, și, în acest sens, ilustrativă este Lacustră, pe
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română by http://revistaderecenzii.ro/variante-bacalaureat-rezolvate-limba-si-literatura-romana-2/ [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
ciocârlie. Cântecul ei zbura așa stingher, spărgându-se de bolta de pe cer, amurgul venea leneș ca o apă și înghițea lăstunii ce se-adapă. Copilăria mea era la țară și colindam nebun întreaga vară, pădurea, râul îmi erau aproape și foșnetul de sălcii dintre ape. Copilăria mea, tărâm de vis, în care orizontul s-a închis, ce trist e s-o privești în depărtare cânt totul e tăcere și uitare. Referință Bibliografică: copilăria mea / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
COPILĂRIA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1495959656.html [Corola-blog/BlogPost/381077_a_382406]
-
rezonanță posibilă cu stările sufletești ale poetului. Poetul nu poate ocoli unele locuri comune, specifice elegiei: oglinda lacului, susur de izvor, cu pletele-ți curgând, sub razele de lună, pierdute-n iarba deasă, în susur vesel de izvor, și-n foșnet tainic/ de pădure deasă; prin roua dimineții; atât de fragedă, vas cu apa vieții, în ochii-ți mai adânci ca marea, cât cuprinde zarea, taine adânc ascunse / pierdute-n mii de șoapte, “și lasă-n urmă dorul / acelor dulci idile
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Pe_aceeasi_struna_de_vioara_marian_malciu_1381769101.html [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
apele, taie pădurile, deșertizează pământul! Din nefericire pustiește și sufletul lui...Așadar este explicabil de ce iubesc Natura... pentru că de la ea învăț lecții mirabile scrise pe frunzele surprinse în diferite anotimpuri, iar câteodată: ”Ți-aș scrie cu slova ierbii Sau cu foșnetul copacilor Iar simfonia aceasta minunată Aș smulge-o din mine Rămâie înrourate Negăsirile.” (Gând - din vol Ferestrele somnului -1995) Consider că scriitorul de azi - are datoria să nu se lase purtat doar de inspirație ci să se implice rațional prin
SCRIEREA – CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Scrierea_cale_de_salvare_a_sufletulu_elena_armenescu_1350569500.html [Corola-blog/BlogPost/346428_a_347757]
-
concludent: Când voi pleca spre Țara Vulturilor Albaștri/Prea ostenit de lume și doritor de aștri,/ Îmi voi lua cu mine doar gândurile toate,/Iubirea pentru tine și m-oi topi în noapte.// Voi aștepta semnalul preacunoscut de noi,/În foșnetul de frunze, pe-aleea pentru doi./ Învolburat de gânduri, pe drumul de sihaștri,/Mă voi porni spre Țara Vulturilor Albaștri.// Stejari s-or înclina cu ramuri descărnate,/ Potecile, pesemne, dorind să le arate,/Și vor vibra în muzici ai cerului
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Vasile_burlui_un_poet_adevarat_pompiliu_comsa_1350271372.html [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
sinceri, romantici, visători, care se simt în natură ca în leagănul copilăriei și au ochi să vadă și urechi să audă, pot pătrunde miracolul înfloririi, pricep armonia în care trăiesc albinele în zilele calme, scâncetul frunzelor în căderea lor spre foșnetul pașilor sau șuierul vântului întrecându-se cu gerul să-i smulgă babei cojoacele. Printre toate acestea, mai spun multe și celor răi, împietriți la suflet, celor care-s încâlciți la minte și trăiesc fără teamă de Dumnezeu. Fiecare cuvânt, fiecare
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Ionel_Davidiuc.html [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
Acasă > Stihuri > Tonalități > ECHINOCȚIU DE TOAMNĂ Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Simt mirosul tău în aer ca un foșnet de toamnă amară, amintire misterioasă a unei întîmplări, insula aevea cu ziduri mișcate fără spațiu, fără timp, un simplu surîs în vitrinele memoriei de care am senzația că nu pot fugi în numele adevărului, singurul, de altfel, care ne aparține. Mi-
ECHINOCŢIU DE TOAMNĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Echinoctiu_de_toamna.html [Corola-blog/BlogPost/356461_a_357790]
-
Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului Trec pe sub copaci, mă înalț ca ei, ochii mei calcă vârfurile lor, mă îmbată verdele lor crud. Ce poate fi mai frumos decât cerul limpezit în ape de foșnetul lor surd? Azi, în piață, o femeie mi-a zâmbit. Eram risipită-n gândurile mele, cu mare bucurie, pe loc m-am regăsit și m-am adunat cum înșiri pe ață niște mărgele. Aș fi strigat în gura mare, așa
COPACI ZÂMBIND de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1464326175.html [Corola-blog/BlogPost/375236_a_376565]
-
o stea cu trena, când vei fi purtată Din lumea ce-o numim zădărnicie. Îți voi lăsa și marea înspumata Cu frământări de valuri în talazuri, Ca veșnic să te țină-ngândurată, La liniștea ce se ascunde-n iazuri. În foșnetul pădurii îți las visul Și glasul meu în tril de pasarele, Iar în izvorul ce-și urmează cursul Iubirea cu un strop al vieții mele. Cântată doina pe cărări de munte Îți voi lăsa în adieri de vânt, Ca pe-
FREAMĂT de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 by http://confluente.ro/nastasica_popa_1469657419.html [Corola-blog/BlogPost/371128_a_372457]
-
Ești nebun, zice, vreai să ne împuște rușii?” În porumb am auzit glasul fetei stins și trupul ei fraget zbătându-se, striga mereu, nu, nu, nu, până când s-a așternut tăcerea și a început vântul să miște lanurile cu porumb, foșnetul foilor de porumb acoperiseră acel zbucium al fetei care se auzea din ce în ce mai încet. După o perioadă de timp, a ieșit unul din celoveci făcut leoarcă de sudoare, bolborosindu-și nemulțumirea. Fata în urma lui avea bluza zdrențuită și fusta făcută fâșii-fâșii
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1443032141.html [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Încă o toamnă Cristina Pârvu Privesc azi frunzele căzând, Pe lacul nostru de-altădată. Din lună razele mușcând, Cu-aur acoperind-o toată. Același foșnet de demult, În al meu timpan răsună. Asuprind al vieții tumult, În mintea-mi amintiri se-adună. Mi-e dor de-o toamnă-n doi, Pe umărul meu tu iar să plângi. Sub cerul prea plin numai noi, Sufletul prea
ÎNCĂ O TOAMNĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_cristina_parvu_1472800092.html [Corola-blog/BlogPost/377982_a_379311]
-
personal. Convorbirea a fost scurtă. - Da, te ascult... așa, da... la vedere... Bine, mulțumesc! Ne întâlnim dincolo, în comuna „B”. Să iei și înregistrarea... Da, foarte bine... La revedere! Până la intrarea în comună nu s‑a auzit în mașină decât foșnetul aproape uniform al anvelopelor. Ziua se apropia de noapte și aerul se răcise ușor. După traversarea localității, comisarul s‑a răsucit pe scaun pentru a‑l putea privi pe Gabriel. I‑a analizat figura aproape un minut. Suporta privirea aproape
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_6_.html [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
să-ți sfârtece timpanele, până când actorul, cu glasul lui gutural din “Oda în metrul antic”, poruncea ca un Dumnezeu al bețivilor: „Mai multă sfințenie!“ Și gloata aceea informă se reculegea dintr-odată, nu mai auzeai niciun clinchet de pahar, niciun foșnet, niciun suspin, nicio șoaptă, nicio lacrimă, și atunci, pe sub liniștea asta solemnă, ca pe sub un arc de triumf, pătrundeam în local către o masă liberă sau care se făcea imediat liberă la apropierea noastră și, așezându-ne, vocea aceea sublimă
STEFAN DIMITRIU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_cristescu_1495095552.html [Corola-blog/BlogPost/366225_a_367554]
-
valoroasă a preexistat în comorile cântecelor folclorice, doar că nu-și aflase până la ea vibrațiile vocale ale melodicității mătăsoase și fragile ce clădesc frumos și alinător cântecul neuitat! Chipul artistei Maria Stroia e asemănător florilor, iar glasul ei este asemeni foșnetului serilor și zorilor satelor românești, unele și altele pline de vis, de armonie, de iubire. Doar locurile pădurene cântate de Maria Stroia sunt așa de natural scăldate în verdele, vioriul, cărămiziul, albul, rozul anotimpurilor. Între vocile cântăreților care au îmbrăcat
MARIA STROIA. FRUMOASĂ CÂNTĂREAŢĂ CU PUTERI ARTISTICE ÎN URCARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1421217758.html [Corola-blog/BlogPost/382061_a_383390]
-
sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig. În ochi-i plini de lacrimi, în grijile-i tăcute, Când sufletu-mi de înger știa să o asculte. Am cunoscut-o apoi în cantul ciocârliei, În floarea de alun... și-n foșnetul câmpiei În strigatul de frate și grijă de bunic, În primul fir de iarbă și-n greierul cel mic. În picături de ploaie, în roua de pe flori, În geana răsărita a soarelui din zori. Iubirea stă să cadă pe stelele
NU CĂUTAŢI IUBIREA PREA DEPARTE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Nu_cautati_iubirea_prea_departe_.html [Corola-blog/BlogPost/341248_a_342577]
-
2016 Toate Articolele Autorului SUFLET ÎN AGONIE Las ochii toamnei triști să-mi plângă dorul Și să-mi inunde viața cu lacrimile sale, Veșmântu-i învechit să cadă și să piardă Trecuta-mi viață, trecuți-mi pași și drumurile goale. Prin foșnetul de toamnă doar pași-mi să se-audă Cum rătăcesc și pierd cărarea spre acum Lăsând voit să iasă miros de frunză udă Spre-a însemna cu iz de frunză ruginie dâra de drum. Sufletu-mi sfâșiat să stea ascuns
SUFLET ÎN AGONIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1472732013.html [Corola-blog/BlogPost/376461_a_377790]
-
zbuciumată, pierdută-n zarea tinereții. Iar când trecut-au anii, ai coborât din cer LUCEAFĂRUL (tocmai când bătea de miezul nopții) legănat pe brațe de fecioară --crăiasa, ca un înger apărut din vis--. Dar, zdrobit de vreme, ai plecat prin foșnetul frunzelor uscate, lăsând aici povestea unui geniu. Sunt departe de tine! Dar te-apropii prin vălul de ceață, să sclipești feeric, tu-- LUCEAFĂR-- de zi și de noapte văpaie. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: POVESTEA UNUI GENIU / Florica Gomboș : Confluențe Literare
POVESTEA UNUI GENIU de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1452800112.html [Corola-blog/BlogPost/380240_a_381569]
-
greu IAR GLASUL TĂU E DAT DE DUMNEZEU Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 122 Păstrez în minte ceea ce ai fost In inimă păstrez mai mult Prezentul curge lent și fără rost Eu nu te pot privi, doar te ascult In foșnetul de frunze, pași pe alei Cândva eram prea tineri, prea fragili Astăzi suntem cu mult mai grei Deși avem cultură, avem stil Nu ești aici, nu sunt nici eu, se pare Deși n-a fost nici o înmormântare. Boris Marian Niciun
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Sunete_boris_mehr_1378044312.html [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
aud cântări de cinstire, se - nfiorează întreaga fire./ Se-aprind lumânări,/ se luminează inimile și gândurile noastre./ Se cântă Prohodul ... Îngerii triști cântă cu noi! Clopotul bate./ Pe cer trec nori alungați de vânt./ Păsări tresar din somn speriate./ Printre foșnet de aripi și unde sonore,/ lumânările noastre,/ unite-ntr-o singură lumină mare./ Învăluiți în propria lor lumină/ Îngerii sunt printre noi!/ Înconjurăm biserica împreună cu preoții,/ purtători ai sfântului Epitaf./ Ne oprim de patru ori/ și ne hrănim sufletele cu
TRISTETE SI SPERANTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Tristete_si_speranta_vavila_popovici_1333908334.html [Corola-blog/BlogPost/340669_a_341998]
-
pe creștet încă de când ne-am cunoscut? Și unde mai umbli, când în mine se sparg oglinzile gemenilor pe care i-ai uitat rând pe rând, în propriile file pe care te-ai așternut cuminte, apoi ai plecat? Aud un foșnet și printre copaci reapare coiful lui Victor, clovnul din mine, spiritul pe care-l tot bat la cap despre toate câte le trăiesc, le trăim neîncetat deocamdată, împreună. Nebună alergare prin mine începe să-și arate colții, sau doar vârfurile
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1482174442.html [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
și, în ciuda beznei care îi întunecase viața, chipul ei era mereu luminos, iar vorbele ei erau mereu dulci și mângâietoare. Fericirea ei cea mai mare era să colinde, cât era ziulica de lungă, prin pădurile nesfârșite ale Vâlcanului, să asculte foșnetul frunzelor, să simtă aroma poienilor, să mângâie petalele florilor ori să-și îndulcească sufletul cu cântecele fermecate ale păsărilor. Se zice că avea chip de înger, iar vocea ei avea ceva aparte, o vibrație parcă venită din cer, reușind să
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Dan_petrescu_1396439456.html [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
de apă ce străluceau pe pielea înfrigurată de răceală lor, o privi pe Cristina cum dormea liniștită, parcă fără nicio grijă, cu picioarele strânse și cu genunchii aduși până sub bărbie. Dormea ca un copil. O admiră cum respira liniștită. Foșnetul produs de prosop peste corp, o trezi pe fată, care deschizând ochii mari, întrebă: - Cât este ceasul? Nu mai dormi? E târziu? Văd că încă este lumină afară, nu-i noapte, așa-i? - Mai poți dormi dacă vrei, este abia
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_stan_virgil_1390363047.html [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
-i pierdută: eșec, n-o gândesc! Cum cred, după noapte, că vine iar ziua, așa cred că viața-i dar dumnezeiesc! (02.02.2010, Madrid, Polvoranca) Locul tău Murmurul apelor, mă duc în largul mărilor... Prospețimea aerului, în înaltul Cerului... Foșnetul pădurilor, în inima munților... Strigătul pământului, la glasul străbunilor... Semeția munților, la mândria Moților... Iar lanul câmpiilor, la truda țăranului... Mai stai, nu pleca!... Locul tău e-aici, ...unde-i Țara ta.” (Iunie 2010, Madrid, Polvoranca) Sărăcie, sărăcie... Sărăcie, sărăcie
ORIZONTURI de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/Orizonturi.html [Corola-blog/BlogPost/358446_a_359775]