1,019 matches
-
Acasa > Stihuri > Momente > UNDE, MĂICUȚĂ, SĂ MĂ DUC? Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 363 din 29 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Am construit la catedrale Și mănăstiri, biserici, schituri... Foșnesc în ele doar parale, Nici popii nu mai cred în mituri. Căci în sutane prin biserici Se bat acuma sfinții clerici; Pentru prescuri, colaci, colivă Li-i plină barba de salivă. Dansează dracu pe o furcă, Și toate ițele încurcă
UNDE, MĂICUŢĂ, SĂ MĂ DUC? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350895_a_352224]
-
ar face om? și se văzu cu nevasta și cu cei trei copii pe un transoceanic, alunecând pe ape, spre țara fericirii. Toți erau îmbrăcați în alb, nevasta lui, țăranca lui de acolo din sat, într-o rochie de crep-saten, foșnind ușor în bătaia vântului, cu decolteurile largi ca demoazelele din lumea mare, și copiii-ăștia cu băști bleomaren și uniforme albe de marinari, și el la fel, într-un costum alb de camgăr englezesc, cum se putra Câmpineanu , când era
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ÎN BRAȚELE ZÂMBETULUI INTERIORIZAT Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 362 din 28 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului În brațele zâmbetului interiorizat Foșnesc faldurile de rochie în amintiri cameră cu vedere spre noi doi se rulează un film science - fiction când transpiră degetele pe geam și tremură brocatul din câmpia patului rococo cafeaua își pierde gustul ca și țigara obiecte rătăcite de ape
ÎN BRAŢELE ZÂMBETULUI INTERIORIZAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351077_a_352406]
-
inima ei și așa rănită. Ieșise în acea noapte rece nu pentru a merge la vreo petrecere ci, pentru a-și limpezi gândurile în liniștea nopții străjuită de o lună plină a unei toamne târzii. Frunzele căzute pe trotuarele oașului, foșneau vesel sub piceoare și emanau un parfum atât de suav când erau strivite încât, dintre toți trecătorii, numai cei vârstnici se puteau gândi că sunt moarte și vor putrezi. Alina se plimba năucindu-și gândurile și neluând parte la nicio
PE MUCHIE DE CUŢIT de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352041_a_353370]
-
e la graniță, mereu (bună sintagma „Sfatul vameșului”, titlul celui de-ai doilea fascicol poetic al volumul), se retrage, își asumă singurătatea, falsă într-un fel, de vreme ce acolo, unde „cobor în mine ca-ntr-o catedrală de liniști,/ Pașii mei foșnind pe caldarâmul ideii de ieri”, o altă identitate are dreptul la exprimare. Acolo, unde, „ne construim zilnic; un cuvânt, o piatră,/ un cuvânt, o piatră,/ dăltuim în jurul nostru edificii de sunete/ de aceea ne și auzim așa de greu unii
POEZIA ÎN FORMĂ PURĂ SAU TRATAT DE FALSĂ SINGURĂTATE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352186_a_353515]
-
dimineață înnorată și rece de toamnă învăluie pământul! Norii grei, plumburii așteaptă un semn, să se dezlănțuie! Nu simt răceala, când merg cu tălpile goale prin iarba plină de rouă. O liniște nefirească s-a lăsat peste pădure, frunzele copacilor foșnesc, transmițând mesaje secrete. Cerul se dezlănțuie, furtuna izbucnește furioasă. Acolo sus, Dumnezeu este trist! Noi, putem schimba lumea însă nu ne pasă! Pământul plânge! Îmi apropii fruntea de scoarța copacului, ii simt vibrația ... și ei au suflet. Animalele, florile, toate
CÂNTECUL PĂMÂNTULUI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356403_a_357732]
-
devenisem altceva, un fel de trup cu multe pagini. O carte despre mine. - Chiar o carte ești. Mi-a șoptit firul de iarbă, ce imi ajunsese, deja, la buze. - Repede mai crești, fir de iarbă! - De-alaltăieri tot cresc, îmi foșnește iarbă ... și aud cântecul de creștere al acesteia. De când tot citesc în ograda părinteasca, urechile mele văd tot ce mișcă, ochii aud culorile, iar nasul simte orice mișcare a cuvintelor scrise pe paginile trupului meu. Simțeam că sunt o carte
CĂRTICICA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356402_a_357731]
-
Au dispărut din viața mea încet, cu răbdare, Caii și cîinii de rasă și visurile toate. Le admirăm femeilor aliura delicată de floare, Trupurile lor unditoare, dulci că perele coapte. Azi mai străbat străzile amintirilor presărate, Cu frunze uscate ce foșnind s-au prelins... Și simt cum și sufletul meu astăzi străbate, Printr-o lumină difuza... sub un cer palid, stins... Noi sîntem că o ap a sămbătă 24 septembrie 2011 nu mai avem ce pierde mergem în echilibru s i
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
și mai ales, mai ales la amurg...? te-ai răsturnat leneș pe o creangă groasă de mesteacăn surâzând ploilor, când mângâierile lor devin acide. te gâdilă, nu-i așa? ironia lor se transformă în lauri din sticla prea frumos colorată. foșnește în inima ta un laur de gând. poemul se naște lunecând ca un steag cu flamura spre jos adusă iar vârful înțeapă cerul în centrul adevărului promis a fi dezlegat din lanțurile umanului. aștepți tolănit pe creanga aurită de visuri
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
un cântec murmurat la foc lăuntric, cuminte, pătimaș... se-nalță ca un fum. Iar filele-ți subțiri poartă povara atâtor secole de suferință sau mărire; se încovoaie, se usucă de dorul mângâierii, așteaptă, rugătoare, o mână viguroasă-ori tremurândă să le foșnească întru nemurire. Referință Bibliografică: Un cântec murmurat la foc lăuntric / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 872, Anul III, 21 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
UN CÂNTEC MURMURAT LA FOC LĂUNTRIC de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354906_a_356235]
-
prinsă într-un perete în casa bunicilor, făcând acea vale, cînd cu nuanțele ei de verde pâna la verde comatic sau galben, asemenea unui tablou tulburător .. Cutreieram prin oraș în acea zi de toamnă frumoasă, unde frunzele coapte ale copacilor, foșneau muzicalitatea lor proprie. Îmi stânsesem în acea zi, personala mea de grafică cu ”Ctitoriile Ștefaniene”, deschisă la Galeriile de Artă Ion Irimescu, care fusese deschisă cu 15 zile în urmă. Un eveniment neașteptat. M-am întâlnit cu artistul plastic Ion
O ZI DE NEUITAT ... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355516_a_356845]
-
Acasa > Versuri > Istorie > LINĂ ÎNSERARE Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 488 din 02 mai 2012 Toate Articolele Autorului Plină, luna, visătoare, zare strânge lângă zare, frunza-i gata de culcare. Tremură surâsul serii sprijinit de sânul ierbii, foșnesc rar, hățișuri, cerbii. Brazii, vântul și-l răsfață, miresmând veșnic verdeață, susură izvoare-n față. Umbra tace, vine seara, se topesc mâhniri ca ceara, și din suflet scoți vioara. Referință Bibliografică: Lină înserare / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LINĂ ÎNSERARE de GEORGE PENA în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356843_a_358172]
-
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 296 din 23 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI Cronică de prof.George Baciu Cândva, în copilărie, am reușit să simt răsuflarea pietrei foșnind tăcut în palma cu care măsuram lățimea râului în care mă sfințeam până seara târziu, uitat lumea treburilor celor mari. Eram eu și umbra gândului ce se revărsa sub pleoapa lunii, alcătuind universul pe o sonată a ierbii. Această imagine
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356923_a_358252]
-
în eter Însă cerul nu mai naște, norii au făcut avort, Și din vina ce-au purtat-o nu au mai pășit pe cer. Nu se mai hlizesc abstracte, nu mai sunt păsări de lut, Închegate pe o cracă ce foșnea a lâncezeală Doar un vultur poleit altfel decât chipu-i slut, Alungat din zări încoace, a murit de plictiseală. Saltimbancii joacă-n chipuri, legi și umbre și morminte Demoni savurând plăcerea stăpânirii astei lumi Înlesnesc frumoase clipe de-a pătrunde
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
Tu esti Dumnezeu ANOTIMPURILE ANTONIO VIVALDI (1678-1741) mardi 29 septembre 2009 TOAMNĂ ce zici de-o toamnă blîndă cu pere dulci și coapte ? auzi cum crapa-n ele saminta-n miez de noapte cum strălucește luna prin plopii desfrunziți și cum foșnesc prin frunze iubitii-nlantuiti cum pleaca-n șiruri line și pasarile-n zbor și se așterne pacea pe noi ca un covor ce zici de-o toamnă blîndă cu muzici cristaline cu zile răcoroase și nopți duioase, line... IARNĂ Și
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
august 2012 Toate Articolele Autorului Ca un paing urâtul se smulge de pe ață, iar eu îmi scriu poemul cu sânge și cu viață, tăișul se afundă în carnea încă vie, mișcare controlată, din suflet o fâșie se duce-n infinitul foșnind ca o hârtie, iar trupul se-nfioară, iar Dumnezeu privește, poetul-lumânare-ntr-o noapte se topește. Dansând cu cartea de citire, coboară tot mai în adâncuri, acolo latră , scos din fire , crâncen câinele pământului. Subțire rochia de mireasă valsează undeva-n văzduhuri, căruța
CA UN PAING de BORIS MEHR în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355229_a_356558]
-
Și am rămas singur, cînd au pecat. Pentru Maria-Diana Pe tine te-aș iubi într-o grặdinặ. Pe un morman de frunze te-aș iubi. Tu nici nu știi cît e de blîndặ frunză Și cît de tandrặ-n șopatặ ar foșni. Iubirea și pe ea o amețește. Cînd era verde ea a tremurat, Pặtrunsặ blînd de razele de soare, Care o inundau cu-n vis curat. Ce e iubirea, de nu-i împlinitặ ? M-aș rặstingni în trupul tău smerit. Și
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
cad răpuse, După atîtea dansuri perverse și proscrise - Dar s-au simțit eterne, suave și iubite DIN GRĂDINA TA O FLOARE AM VRUT Din grădina ta o floare am vrut Să o fur, să mi-o presar peste buze Vantul foșnea romantic prin frunze Ți-am răpit floarea și nu te-a durut Cu dulceața trupului tău mă îmbiai în șoaptă Ca să nu trezim greierii, să nu speriem căprioarele Mai era puțin și răsărea soarele Iar tu erai deja o pară
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
în piatră în curgerea apei și în culoarea petalei ce se adapă cu lumina din soarele răsărit Devine un imn al iubirii și cu mantia lui îmi înfășor sensul vieții și ademenesc zborul păsării ce se alintă în curenți planetei Foșnește cuvântul Iubito să nu trezim toată semantica lui cu îmbinările noastre melodia ce o cântăm din sufletul nostru comun străbate adânc depărtarea cunoașterii încipiente În zori va ajunge în patul tău și îți va da sărutul împlinit de atingere Ascultă
SUNETUL UNEI VOCI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368806_a_370135]
-
În soare crești drept ca lumînarea nicio strălucire nu rămâne neobservată doar te înalți. Lumina intră pe geamuri cu-n aer de bucurie în care te regăsești împlinire clădită-n pereți, prin care urcă și coboară iubiri și-n aer foșnesc cuvintele spuse de tremurul inimii într-un spațiu gol. Este cazul ca lumina să se verse și să-și rotească unghiurile peste tot pământul. Referință Bibliografică: Lumina intră pe geamuri / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1454
LUMINA INTRĂ PE GEAMURI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368997_a_370326]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DE CE PLÂNGI, TOAMNĂ? Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Foșnește iar sub tălpi, frunza uscată Ca un oftat prelung, răscolitor, Acceptă soarta care i-a fost dată: Toamna, cad toate frunzele și mor. Privește printre ramuri,rece, tristă, La frunza ruginie și uscată, Din raze-i face soarele batistă: De ce
DE CE PLÂNGI, TOAMNĂ? de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369099_a_370428]
-
adevărate ? & TE-AM IUBIT DE TÎNĂR 2006-05-26 Te-am iubit de tînăr, mai eram imberb, Luăm luna în coarne că un pui de cerb, Aiuram pe stradă și visăm frumos: Că te țin de mînă și mergem pe jos Că foșnește frunză cînd îți pun în păr Flori de iasomie, ramura de măr Chiar și ploaia dulce presărată rece Cu o fericire grea vrea să mă-nece. Dulcea ta făptura îmi plăcea nespus Nici nu mai țin minte dacă ți-oi
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
te dorească ca mine tulburat De dulcea fericire că doar eu te-am iubit & VERSURI ALBE marți 2 august 2011 Vîntul matură frunzele de pe ălei Eu te caut pe unde bate vîntul Petalele florilor se risipesc Rochia ta albă îți foșnește pe coapse Vin spre tine, mai am un vis, O eternitate pînă să te strîng în brațe. Unde este paradisul pe care ți l-am promis ? Timpul se întoarce în oglindă trist - A uitat, săracul, să fie altruist ! & VIN NORII
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
o liniște divină Tot ce înseamnă viață, din ciuturi vechi renaște, Renaștem noi, pribegii prin datina creștină, Când așteptăm, smeriți, Lumină-n prag de Paște. ÎN SATUL MIROSIND A PÂINE... Stă liliacul să-nflorească în satul cu miros de pâine foșnesc dorințe-n poala ierbii când noi pășim încet spre mâine privind cum se adapă cerbii... O lacrimă copilărească pe-obrazul nins cu alb de floare adastă-n tihnă, limpezită în roua dulce-a dimineții Din umbra clipei, hărăzită nectar să
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
Mi-am șubrezit speranța tot rodând-o prin ale vieții gropi și văgăuni, tot așteptând ca să revii tu, blândo, și să-ți deșerți desaga cu minuni. Când sufletul mahmur mi se deșteaptă, în dimineți de dor, ascult nătâng cum îmi foșnește-n minte a ta șoaptă și mă căznesc ca iarăși să nu plâng. O, dacă n-ar mai exista mâhnire și toate s-ar sfârși reîncepând, iubirea-ar fi ca o Bunăvestire ce ne-ar intra în suflete cântând. Cum
AL NIMĂNUI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370078_a_371407]