513 matches
-
Aici își aveau birourile atât faimoasa editură a lui Smirdin, cât și editura Atena, după cum aflase Porfiri uitându-se pe paginile de gardă ale cărților de filozofie pe care le răscumpărase de la Limașin. După ce intră, acesta își lăsă galoșii în foaierul de marmură, sub privirea fermă a bătrânului portar, un munte de om în jurul căruia, după toate probabilitățile, fusese construit biroul imens în spatele căruia era așezat. Fiindcă vitalitatea portarului se concentrase în ochi, cu care părea în stare să comunice doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spre intrare. — Mi-a spus că poartă patruzeci și doi ! strigă Connor neajutorat după mine. Ce Înseamnă asta ? Ce mărime ar trebui să-i cumpăr ? — Patruzeci și patru ! strig peste umăr. Ea e. E Jemima. Care stă În picioare, În foaier. Ce caută aici ? Ușa se deschide iar și sînt atît de șocată, că mă ia cu leșin. E și un tip cu ea. În jeanși, cu păr tuns scurt și ochi de viezure. Are o cameră de filmat pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să te duc acasă. Chem imediat mașina. — Nu. E... OK. Vreau să rămîn. Du-te și adu-mi doar puțină apă. Te rog, adaug, pentru a da mai multă greutate vorbelor mele. În clipa În care dispare, mă năpustesc În foaier, aproape Împiedicîndu-mă de grăbită ce sînt. — Emma ! Jemima ridică ochii veselă. Excelent ! Tocmai mă uitam după tine. Uite, el e Mick, și vrea să-ți pună niște Întrebări. Ne-am gîndit să mergem În cămăruța aia de acolo. Pornește spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ochii veselă. Excelent ! Tocmai mă uitam după tine. Uite, el e Mick, și vrea să-ți pună niște Întrebări. Ne-am gîndit să mergem În cămăruța aia de acolo. Pornește spre un birou mic și pustiu, aflat la ieșirea din foaier. — Nu ! spun, apucînd-o de braț. Jemima, trebuie să pleci. Acum. Pleacă ! — Ba nu plec nicăieri ! Jemima Își trage enervată brațul și dă ochii peste cap În direcția lui Mick, care tocmai Închide ușa biroului În urma mea. Ți-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
al sălii către fundul acesteia. Ce fac ăștia, au de gînd să facă sex aici ? OK, chiar nu vreau să asist la așa ceva. Îmi Înhaț repede geanta și traversez rîndul de scaune, spre ieșire. Împing ușile duble care dau În foaier, apăsînd din mers pe comutator și ies În curte. Închid ușa În urma mea, apoi ridic privirea. Și Încremenesc. Nu-mi vine să cred. În fața mea se află Jack. E Jack, care se apropie de mine traversînd grăbit curtea, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pare că merg lucrurile. Da, bine. MM se uită la ceas. — Se poate într-un sfert de oră? Mai am doar câteva lucruri de revăzut, după care vă stau la dispoziție. — Bine, vă înțelegem, zise Denise. Atunci ne întâlnim în foaier în cincisprezece minute? Sau aveți nevoie de mai mult timp? — Nu, e bine așa, zise MM, pe un ton puțin cam răspicat; spusese un sfert de oră și un sfert de oră răm’nea. Denise și Brian au luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să vin cu tine? mă oferii eu. Încă n-am văzut-o până la capăt. — Super. Trebuie să văd atât de multe piese singură și urăsc chestia asta de fiecare dată. La cât începe? — Șapte jumătate, zise Hugo. — Ne întâlnim în foaier la șapte, Sam? — S-a făcut. Helen se ridicase în timp ce eu vorbeam cu Janey, evitând privirea lui Hugo; urmă obișnuitul tur de pupături, saluturi, iar apoi Janey, împletindu-și drăgăstos brațele cu ale lui Helen, ne făcu cu mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
l-am asigurat eu, dar dacă ai de gând să mă legi de pat, restul e în mâinile tale. — La propriu, zise Hugo cu un zâmbet de plăcere la acest gând. Capitolul optsprezecetc "Capitolul optsprezece" Când ne-am întâlnit în foaierul teatrului, Janey n-a adus vorba decât foarte aluziv despre micile neînțelegeri dintre Helen și Hugo din seara de dinainte. Era o seară frumoasă, cu cer senin și dacă am fi fost la Curtea Regală sau la oricare dintre teatrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
brățării făcute din șireturi vechi, pe care soțul ei tocmai o terminase, și a sculpturii abstracte pe care Jake o realiza pe masa din bucătărie din măruntaiele nefolositoare ale vreunei mașinării. Asta avea să fie o lecție pentru ei. În foaierul hotelului din Bath, unde se opriseră pentru o pauză din cursa cumpărăturilor de Crăciun, Hugo și Amanda stăteau și sorbeau câte-un cappuccino. Fără să vadă nimic, amândoi se uitau în depărtare, la merele aurite așezate morman într-o fructieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
parcă e din paie. Păcat, însă. Dacă și-ar da interesul, probabil c-ar arăta bine. Un val de indignare a trecut peste Hugo. Cum de-și permitea Laura să vorbească așa de Alice? —Te-am văzut din partea cealaltă a foaierului, i-a explicat Laura dându-i un cot cu subînțeles. Și m-am gândit: hei, ce pune la cale nebunaticul de Hugo? Dar trebuie să spun că am fost dezamăgită când te-am văzut cu ea. Sau poate... ușurată? —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în fața ochilor. Capitolul 24tc " Capitolul 24" În barul de la Allingham House, Hugo s-a simțit invadat de un sentiment de ușoară familiaritate. I se părea că era ceva în legătură cu locul ăla care părea în exces. De la muzica trance bubuind în foaier, până la facilitățile sportive care-ți întreceau așteptările - masă de snooker din aba roșie, terenuri de tenis albastre - totul îi amintea de snobismul londonez, în forma lui cea mai exagerată și mai nefirească. Apoi, privind luminile de un albastru electric care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
moderni. Sau poate că între timp se descoperise că zgomotul bubuitor al bașilor stimula creșterea părului? În ciuda eforturilor eroice de camuflare, Hugo putea să vadă mai multe capete cu chelii vinovate. În intervalele dintre melodii, Hugo auzea pe cineva din foaier care purta o conversație foarte sonoră la mobil și, în același timp, îi asasina pe cei de la recepție cerându-și e-mail-urile. Fine s-a cutremurat gândindu-se că, în trecut, probabil că și el fusese vinovat de un astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asupra lor cu o furie răzbunătoare. Alice își aruncase șervetul mare și alb ca pe un drapel al capitulării și fugise din restaurant, cu umerii rigizi din cauza plânsului reprimat. Hugo o urmase. Bubuiala continuă a muzicii drum’n’base din foaier se constituise în fundalul sonor al nefericirii lor până la venirea taxiului care trebuia s-o ducă acasă pe Alice. Abia atunci femeia se uitase la el, cu ochii lărgiți de teamă. — Ce naiba o să se întâmple acum? Ce-o să ne facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
celei de-a doua țârâituri a soneriei montate în spatele ecranului, se rosteau pripit ultimele cuvințele, se schițau cele din urmă saluturi apretate, cei liniștiți se descleștau din agitație, răsucindu-se pe călcâie. La garderob, în antreu, sub lumina purpurie a foaierelor, alesese să staționeze mai ales generația demonilor ce se împerecheaseră cu fetele oamenilor, a celor ce-și atrăseseră asupra capetelor lor Potopul, din vremea credinciosului Noe, și iată-i și acum: mai bine le-ar fi țiuit o ureche decât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mustre!" Ceas al mustrării care, iată, nu sosise. Spre deosebire de cel de-al treilea țârâit al soneriei, năpădind de undeva dintre măruntaiele de cârpă ale culiselor și înșirînd mulțimea timpanelor prezente pe sforicica sonoră a unui hîșcîit ca de insectă. Dinspre foaiere, la parterul lambrisat și aurit, penetrând draperiile, se zvârcoliră pe parchetele întunecate șerpii de lumină vopsiți într-un purpuriu vorace, vătămător. Explodară apoi înăuntru amalgamurile de mirosuri, pomezi ieftine, parfum rafinat, copită despicată și deodorant BOB, semne că măgădăii se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o experiență ce avea să se multiplice ulterior, cu geniul pe care îl au finlandezii în arhitectură, în design și în asigurarea funcționalității spațiilor construite. Alături de sala unde aveau loc ședințele, de fapt, aproape de jur-împrejurul ei se afla un imens foaier, care avea să devină locul preferat pentru contacte și convorbiri informale, în timpul nenumăratelor "pauze de cafea" unele succedate la intervale regulate și programate, altele (cele mai numeroase), anunțate ori de câte ori lucrările în plen sau pe grupuri restrânse se împotmoleau. Întrucât peretele
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
devină locul preferat pentru contacte și convorbiri informale, în timpul nenumăratelor "pauze de cafea" unele succedate la intervale regulate și programate, altele (cele mai numeroase), anunțate ori de câte ori lucrările în plen sau pe grupuri restrânse se împotmoleau. Întrucât peretele către exterior al foaierului era din aluminiu și sticlă, se deschidea privirii perspectiva pădurii de mesteceni, pe care aveam să îi privim de nenumărate ori acoperiți de nea sau de promoroacă, de-a lungul unei ierni ce părea că nu se mai termină. La
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
țării. Sala era plină de ziariști presa avea acces la deschiderea Consultărilor astfel că știrea despre incident, inclusiv fotografia diplomatului român cu pancarta deasupra capului, a fost transmisă imediat de către marile agenții de presă. Un timp, delegații au zăbovit în foaier la o cupă de șampanie, făcând cunoștință unii cu alții și schimbând impresii despre deschidere. Când am ajuns la ambasadă, am aflat că cei de la MAE, alertați de știrile transmise de mass media internaționale, întrebaseră la telefon ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
seamănă cu ducele de Mantua îmbrăcat civil (mai târziu aflu, când vom urca cu toții în biroul său, tapetat cu fotografii color ale maestrului în Othello, că am greșit rolul), sosirea familiei regale. La ora 1455 își fac cu toții intrarea în foaier ― Majestatea Sa Regele Mihai, Majestatea Sa Regina Ana, Alteța Sa Regală Principesa Margareta și Alteța Sa Principele Radu de Hohenzollern-Veringen ― însoțiți de patru gărzi de corp. Am învățat bine titlurile și sânt deosebit de atent la diferența dintre "Alteță Regală" și "Alteță", care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
își ocupă pozițiile, se formează o coadă din doamne și domni care țin, fiecare, lipit la piept, albumul mare și alb, având pe copertă chipul Regelui la 20 de ani, ireal de frumos. Cuprind cu privirea, dintr-un colț al foaierului, întreaga scenă și îmi dau seama că nu înțeleg o iotă din "spectacolul istoriei". Cum sună vorba aia? "E o poveste spusă de un idiot, alcătuită din vorbe și din zbucium și neînsemnînd nimic." Un domn în vârstă se apropie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
plângând când își evoca mama în chiar casa de pe Kiseleff (astăzi, acolo este sediul ING Bank), unde regina Elena locuia într-o adevărată recluziune cu Mihai copil, după ce, în 1930, Carol al II-lea se urcase pe tron. Citea, în foaierul casei, în fața a peste o sută de persoane, o pagină de o simplitate desăvârșită ― și plângea. Orice plâns care durează crește în intensitate și devine chinuit. Plânsul Regelui era egal și nu-i angaja decât ochii. Din cauza asta părea un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
secol 19, imitând barocul vienez, cu alveola parterului încununată de două brâuri de loji suprapuse. Totul e în catifea roșu-putred și în ample stucaturi aurii. Oamenii nu mai sânt pe scaune, ci sânt strânși, într-o coadă care începe în foaier și urcă până la scenă, pe unul dintre cele două culoare ale sălii. Bătrânul își înalță privirea către lojile de la etaj, care acum sânt goale, ridică, scuturîndu-le, brațele în sus, începe prima strofă cu o voce tunătoare și îndeamnă publicul imaginar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Lazărʺ - clasa I, învățământ. 1971 - a absolvit Institutul Pedagogic din Bârlad; * 1965 2008 - Activează ca învățător la Școala cu cl s. I-VIII „Mihai Botezʺ din Giurcani, com. Găgești, jud . Vaslui. ACTIVITATEA CULTURAL-ARTISTICĂ: Expoziții * 1977 - Expoziția de sculptură - organizată în Foaierul Teatrului „V. I. Popaʺ Bârlad, cu 20 de sculpturi (realizate în colaborare cu Ion Rotaru); * 1977 - Expoziții de grup - organizate în cadrul Festivalului Național „Cântarea Românieiʺ , î n Sala „Artaʺ a Muzeului Județean „Ștefan cel Mareʺ Vaslui și la Palatul Culturii
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
întreagă rețea de rachete balistice la sol, dar îndreptate către mare. Numai URSS-ul mai făcuse ceva asemănător, în vremea războiului rece. Chinezii au mai construit și baze militare pe insule strategice, de unde pot controla fluxurile comerciale. Această zonă devine "foaierul principal" al geopoliticii mondiale, mai ales că s-a găsit și petrol. Astfel, în timp ce americanii își pierd vremea prin Orientul Mijlociu, unde o mînă de mujahedini țin piept unor armate americane foarte costisitoare, prezența lor nereușind decît să mînie întreg Islamul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ne fie de cel mai acut interes. Avem circa 200.000 de români care trăiesc acolo, plus cei din Basarabia care sunt înconjurați de ucraineni pe trei sferturi, cu bunele și mai puțin bunele lor. În Eurasia, Ucraina a devenit foaierul principal, centrul acesteia, disputat iată de Rusia cu Uniunea Europeană. Deși slăbită și dependentă de NATO, aceasta din urmă are încă o forță de atracție economică și culturală, descoperită de tot mai mulți dintre estici prin tot mai libera circulație, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]