973 matches
-
este flancat de dealuri iar hotarul nord - estic este jalonat de râul Olt și luncile sale. Climatul este temperat continental, regimul fluviometric moderat, cu veri relativ călduroase și ierni geroase. Flora și fauna sunt specifice zonei subalpine, cu pădure de foioase în care predomină fagul; în păduri și pe câmpuri trăiește o mare varietate de animale sălbatice. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Augustin se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de
Augustin, Brașov () [Corola-website/Science/299055_a_300384]
-
cu îngheț încep la jumătatea lui septembrie și țin până în mai. Zilele cu zăpadă încep în general de sărbătoarea Sf. Mihail. Zona este acoperită în cea mai mare parte cu păduri (în proporție de 95 % de conifere, pe alocuri și foioase - cum este păduricea de fagi bătrâni de pe înălțimea Făgetului), iar pe alocuri sunt pășuni alpine în regiunile de mare altitudine și vegetație de mlaștină pe lângă cursul unor pârâuri. Rezerva cinegetiecă și piscicolă este bogată. Localitatea își datorează renumele resurselor de
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 9.919 hectare. Situl reprezintă o zonă umedă (încadrată în două bioregiuni, continentală și panonică) de luncă (mlaștini, turbării, pajiști, fânețe, terenuri arabile, păduri de foioase) ce adăpostește floră și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention, Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion
Lunca Timișului () [Corola-website/Science/330314_a_331643]
-
ciocănitoarea verzuie ("Picus canus") Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbusti cu specii de conifere: brad ("Abies"), molid ("Picea abies"); precum și foioase cu arboret de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), frasin ("Fraxinus"), ulm ("Ulmus carpinifolia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), gârniță ("Quercus frainetto"), cer ("Quercus cerris"), mojdrean ("Fraxinus ornus"); bârcoace ("Cotoneaster integerrimus
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
gol, nud)". Acest soi saprofit, denumit în popor nicorete violet, nicorete vânăt sau ciupercă mov, crește în grupuri cu multe exemplare precum în cercuri de vrăjitoare. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de foioase precum de conifere, prin luminișuri ierboase, grădini, livezi sau parcuri, de la câmpie până la munte, din septembrie până în noiembrie (decembrie), dar câteodată și devreme în primăvară. Buretele se decolorează cu fenol maro, cu imediat violet pal și cu tinctură de Guaiacum
Nicorete vânăt () [Corola-website/Science/336598_a_337927]
-
2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 109 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, terenuri arabile) ce aparține bioregiunii colinare a Transilvaniei, încadrată în regiunea geografică alpina aflată la poalele Munților Poiana Rusca (grupa montană ce aparține Carpaților Occidentali) și continentală a depresiunii Hunedoarei. Aceasta este constituită din două corpuri separate ce includ rezervațiile
Dealul Cetății Deva (sit SCI) () [Corola-website/Science/331212_a_332541]
-
anini și zăvoaiele din lungul apelor, nu rareori învecinate cu cătinișuri zburlite și tufișuri de zmeură, până la făgetele de pe versanți și cu pădurile de rășinoase de deasupra lor. Cea mai mare pondere în vegetația Petroșaniului este ocupată de pădurile de foioase (gorun, cer și fag) și de pajiști. Pădurile de fag în amestec cu rășinoasele (brad, molid) le întalnim pe versanții munțiilor, tot aici gasindu-se și pajiști alpine. Fauna este alcătuită din specii de pădure cum sunt cerbul, ursul, căprioara
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
și azi, e cel de pedimentație. Podișul Dobrogei de Nord se află sub influența condițiilor climatice cu pronunțat continentalism și a unui relief cu o morfologie variată. Vegetația și fauna sunt specifice zonei de stepa, silvostepa și a pădurilor de foioase. Vegetația de stepa și silvostepa propriu-zisă e dominată de specii ierboase de talie mică și mijlocie. Pădurile alcătuiesc areale compacte răspândite pe o suprafață de 61.000 ha în Munții Măcinului, Podișul Babadagului și dealurile Niculițelului. Ele alcătuiesc două etaje
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
a orașului Târgu Neamț. Dealul Boiștea este situat pe latura sud-estica a orașului Târgu - Neamț, pe partea dreapta a râului Ozana, chiar la ieșirea din depresiunea subcarpatică. Are altitudinea maximă de 582 m și este bine împădurit în special de foioase, predominând stejarul .( 1) În anumite porțiuni se întâlnesc și arbori ce aparțin ordinului conifere, ne referim în speță la molid. Satul Boiștea face parte din comuna Petricani, 47°10' latitudine nordică 26°28' longitudine estică, comună cu o populație de
Boiștea, Neamț () [Corola-website/Science/300775_a_302104]
-
sunt specifice domeniului forestier (montane brune de pădure și brune de pădure), dar pe anumite suprafețe se întâlnesc și de tipul rendzinelor, de slabă productivitate, care necesită lucrări agrozootehnice pentru îmbunătățirea calității. Vegetația naturală este reprezentată de întinse păduri de foioase (fag, gorun, carpen, mesteacăn etc.), conifere (molid, brad, pin), arbuști (alun, păducel, corn, porumbar), zmeurișuri, murării, alături de numeroase specii de ierboase, care alcătuiesc bogatele fânețe și pășuni existente pe întreg arealul satului. De menționat este prezența unor plante rare, ocrotite
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
naturale, cât și antropice. Din rândul obiectivelor turistice antropice amintim: Ocupațiile tradiționale reprezintă deasemenea un element de atracție pentru turiști, alături de: Obiectivele turistice naturale sunt mult mai numeroase, pe lângă frumusețea deosebită a locurilor, a punctelor de belvedere, a pădurilor de foioase și conifere, a poienilor înflorite, a pâraielor zglobii, putând întâni o serie de peșteri (Acre, Chivadarului, Întorsuri, Ponoraș, Toaia, Peștera din Dealul Berii etc.), avene (Poșiștăul din Glimeia Mică, Groapa Sturzului, Poșiștăul lui Toderea Haiului, Poșiștăul Ministerului, Poșiștăul lui Pașcalău
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
tortoniană este prezentată de argile loessoidale și luturi. Solurile sunt cernoziomice, iar pe sectoarele mai înalte - cenușii de pădure. În cea mai mare parte bazinul este valorificat sub terenuri arabile, cu excepția a 3,2% din suprafață, acoperită de păduri de foioase, predominant stejar și carpen. Terenurile înmlăștinite, care se întâlnesc doar în luncile râurilor, ocupă cca 0,8% din suprafața bazinului. Lacuri naturale în bazin practic nu există, iar lacurile de acumulare ocupă doar 0,2% din suprafața totală a acestuia
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
maselor de aer care determină anumite caracteristici în inducția fenomenelor meteorologice și climatice. În împrejurimile orașului se găsește atât vegetație specifică zonei dealurilor, cât și cea caracteristică zonei de luncă. Suceava și teritoriul înconjurător aparțin în întregime zonei pădurilor de foioase care, mult reduse în decursul vremurilor, au căpătat un aspect discontinuu. În prezent, din vechiul codru au rămas împădurite doar masivul Dragomirna și dealul Ciungilor-Ilișești. Subarboretul acestor păduri este format din lemn câinesc (Ligustrum vulgare), măceș (Rosa canina), sânger (Cornus
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 13.164 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală cuprinsă între râurile Putna și Milcov) reprezintă o zonă naturală (râuri, pășuni, păduri de foioase, terenuri arabile cultivate) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea
Măgura Odobești (sit SPA) () [Corola-website/Science/330384_a_331713]
-
în hoteluri, care au baze de tratament recuperator ce asigură executarea procedurilor de peloidoterapie, hidroterapie, terapie fizicală și kinetoterapie. Toate au plaje proprii. Tabăra de copii Pavilioane, este amenajată din 1975, fiind situată într-o pădure de salcâm, plantație de foioase și livada de nuci. Are o capacitate de 110 locuri iar în curte se află o bază sportivă Numeroase alte unități de cazare - moteluri, vile - completează oferta turistică. Există și un camping, cu căsuțe și loc pentru corturi. Plaje: Parcul
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 235 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea continentală a Câmpiei Fizeșului (unitate geomorfologică aflată în sudul Câmpiei Transilvaniei. Arealul „Căian” a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare
Căian (sit SCI) () [Corola-website/Science/331426_a_332755]
-
clădire de 18 etaje (str. Alecu Russo 1) au delimitat teritorial aria pieței dinspre est. Din partea de nord-vest piața este deschisă, marginită de scuarul fostului Palat de cultură al Sindicatelor (1971, arhitect D. Palatnik), plantat cu specii de conifere și foioase decorative.
Piața Alecu Russo din Chișinău () [Corola-website/Science/312550_a_313879]
-
protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 50 hectare. Situl reprezintă o zonă deluroasă (dealurile "Streheanu" constituite pe calcare sarmatice, pajiști, păduri de foioase) încadrată în bioregiune continentală aflată la poalele Subcarpaților de Curbură; ce conservă habitate naturale de tip: "Comunități pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stâncării silicioase", "Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia
Stânca Tohani () [Corola-website/Science/330480_a_331809]
-
bioregiune continentală aflată la poalele Subcarpaților de Curbură; ce conservă habitate naturale de tip: "Comunități pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stâncării silicioase", "Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia)", "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice" și "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și protejază o gamă variată de plante, dintre care unele foarte rare sau endemice pentru regiunea Munteniei. La baza desemnării sitului se află câteva specii floristice enumerate în anexa I-
Stânca Tohani () [Corola-website/Science/330480_a_331809]
-
ciupercă țigănească sau văloasa țiganilor. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă, crescând în grupuri sau cercuri de vrăjitoare pe soluri acide și nisipoase în păduri de conifere, mai ales sub molizi și pini, cam rar în cele foioase, în locuri însorite de la deal la munte, din (iunie) iulie până în octombrie. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ciuperca țigănească a fost inițial descrisă de micologul suedez Christian Hendrik Persoon ca "Agaricus caperatus", în
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
În zonele joase, ele sunt formate din stejar în amestec cu cer sau garnița (rude cu stejarul). În zona dealurilor înalte se întâlnește gorunul care formează păduri întinse numai de gorun (numite "gorunete") sau în amestec cu alte specii de foioase. -soluri: brune și brun-roșcate de pădure; -temperatura medie anuală în jur de 10 °C; -lumină care ajunge până la suprafața solului, filtrată printre coroanele arborilor; de aceea există numeroase plante erbacee și arbuști. -arbori : carpen, ulm, tei, frasin, paltin de câmpie
Pădure () [Corola-website/Science/304085_a_305414]
-
ce aparține comunei Varbilău; spre vest se învecinează cu Bertea, de care este legată prin vechi tradiții istorice, prin îndeletniciri și obiceiuri comune, iar la nord comuna se învecinează cu Valea Doftanei, mărginită de culmi muntoase, acoperite cu păduri de foioase și conifere, cu pășuni și fânețe naturale. Are o întindere de 10 km, de-a lungul râului Varbilău, satele fiind situate în cea mai mare parte pe partea stângă a lui (satele Scurtești și Ștefești), excepție făcând satul Târșoreni ce
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
naturale: Paleofauna reptiliana Tuștea, Locul fosilifer cu dinozauri Sânpetru, Mlaștină de la Peșteana, Calcarele de la Fața Fetii, Vârful Poieni, Pădurea Slivuț, Fanatele cu narcise Nucșoara, Fanatele Pui și Peșteră Sura Mare. Zona reprezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri de amestec, păduri în tranziție, pajiști uscate, pajiști ameliorate, stepe, terenuri arabile) în Țară Hațegului, încadrată în bioregiunea geografică continentală și alpina Carpaților Meridionali. Rețeaua hidrografica principala a sitului aparține bazinelor hidrografice ale râurilor Strei și Răul Mare. Situl
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
pitarca portocalie, este o specie de ciuperci din încrengătura "Basidiomycota" de genul "Leccinum" în familia "Boletaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de foioase în special sub plopi tremurători, dar și sub plopi precum salcii, din iunie până octombrie. Primul savant care a descris această specie sub denumirea "Boletus rufus" a fost Jacob Christian Schäffer în volumul 2 al operei sale "Fungorum qui în
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
maro închis și cu sulfat de fier verde. Buretele nu poate fi confundat cu ciuperci necomestibile sau chiar otrăvitoare, ci numai cu specii aproape înrudite, ca de exemplu cu "Leccinum carpini" sin. "Leccinum griseum", "Leccinum pseudoscabrum" (trăiește în păduri de foioase în special sub carpeni dar și sub aluni, mesteceni sau plopi), "Leccinum crocipodius" (crește în păduri de foioase, mai ales sub fagi și stejari), "Leccinum duriusculum" (se dezvoltă sub plopi), "Leccinum piceinum" (se dezvoltă în păduri de conifere, mai ales
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]