1,316 matches
-
termen; nu a fost așa. Au trecut câteva decenii de atunci; Între timp, numeroase cărți dedicate mitologiei românești au intrat În biblioteci, iar după 1989 mai multe titluri importante din bibliografia canonică a antropologiei culturale au fost traduse și publicate. Folcloriștii autohtoni au realizat câteva dicționare referitoare la figurile mitologice, datinile și sărbătorile populare, iar unele dicționare de sociologie și o traducere a unui dicționar de antropologie ar putea oferi informații despre teoriile și conceptele folosite În acest domeniu. Peisajul este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Von Hendy, 2002 etc.). În felul acesta, mitul a fost Întotdeauna gândit În antiteză cu ceva sau ca reziduu al ceva; el a fost, pe rând: a) o transformare fantezistă a unor evenimente istorice reale (de la Evhemerus la istoricii și folcloriștii moderni); b) un limbaj „poetic” prin care sunt exprimate cunoștințe despre lumea fizică și socială (de la Theagenes din Regium și Lucretius la Lang, Tylor, Frazer); c) o alegorie prin care sunt prezentate valori morale (de la Diodor din Sicilia și Denis
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din mit sunt bine individualizați, prin prezentarea exactă a familiei din care provin și a poziției lor sociale. O privire atentă asupra acestor serii de opoziții arată că ele nu se regăsesc În toate tipurile de narațiuni studiate de antropologi, folcloriști sau istorici ai religiilor. Astfel, legendele prezintă și ele Întâmplări care conduc la schimbări radicale În ordinea cosmosului. Epopeile sunt construite prin acțiuni complicate și au eroi cu un statut social și cu o ascendență eroică detailate pe larg. În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mitului: contextul performării, atitudinea colectivității, comportamentele audienței. Rolul social și atitudinea față de mit Încă de la Platon, mitul, În accepția sa de povestire fictivă, a fost Învestit cu funcții sociale. Niciunul dintre interpreții mitului, fie ei teologi, istorici ai religiilor, literați, folcloriști sau sociologi și antropologi nu a negat vreodată legătura dintre mit și corpusul social. Mitul servește afirmării relațiilor cu divinitatea, creării de modele de comportament exemplare, explicării fenomenelor Înconjurătoare, eliberării de pulsiunile instinctive dăunătoare, perpetuării tradițiilor, justificării ordinii și instituțiilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
legendă” (J. Fontenrose, 1959, p. 434). Această afirmație a unuia dintre cei mai reputați cercetători ai universului ritual pornește de la o constatare și conduce la o declarație de principii. Într-adevăr, atât etnografii care au investigat societățile non-moderne, cât și folcloriștii preocupați de enclavele ce păstrau urmele unor culturi tradiționale sau savanții care au descifrat misterele societăților antice au observat că, În majoritatea zdrobitoare a cazurilor, cele două forme culturale sunt strâns legate. Natura acestei legături este, firește, deosebit de complexă: În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un mod atât de regulat, Încât a ajuns să fie considerată un comportament așteptat sau o parte din protocolul social. Altfel spus, obicieurile reprezintă modul tradițional și așteptat de a face anumite lucruri” (R. Sweterlitsch, 1997, vol. I, p. 168). Folcloriștii, care folosesc intens acest concept, disting mai multe clase de obiceiuri, asociate ciclurilor vieții, ciclurilor anotimpurilor, evenimentelor deosebite din viața comunității etc. În schimb, antropologii evită acest termen, nu numai pentru că pare a fi un concept asociat exclusiv enclavelor arhaice
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
XIX-lea a proiectat magia În epocile arhaice și a considerat aparițiile ei contemporane drept dovada unei Întoarceri regresive la perioade „Întunecate” ale umanității. În consecință, manifestările magice specifice societăților „moderne” au constituit multă vreme numai obiectul unor cercetări datorate folcloriștilor (preocupați să arhiveze și să constate perpetuarea formelor culturale „arhaice”), psihologilor, juriștilor și/sau criminaliștilor (preocupați să vindece și/sau elimine acest fenomen din modernitate) sau au fost subiectul unor relatări „colorate” din mass-media (W. De Blécourt, 1999). În ultimele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Meșterului Manole, precum și de alte producții folclorice și texte mitologice, asocia sacrificiile prilejuite de construcțiile cu o semnificație aparte În plan religios sau politic cu concepțiile arhaice despre transferul de viață de la om la natură sau creații culturale - 1943, 1995), folcloristul român consideră că practicile asociate „vânzătorilor de umbre” sunt raționalizări tardive ale unor sacrificii umane primordiale. Datina amintită implică luarea, cu o sfoară, a măsurii umbrei unui om, pe ascuns, „vânzarea” acestei măsuri constructorilor și apoi Îngroparea măsurii la temelia
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În societate, În conformitate cu noul statut), care devine efectul stării inițiale. În felul acesta, elementele rituale nu au sens și nu devin inteligibile decât prin raportarea la secvența anterioară, care le determină și explică. Pe urmele lui Van Gennep, numeroși etnografi, folcloriști, antropologi și istorici ai religiilor au descris și interpretat rituri de trecere din toate epocile și culturile planetei. Atrase de varietatea riturilor și bogăția simbolurilor puse În mișcare În timpul intervalului intermediar, cele mai multe studii s-au concentrat asupra proceselor prin care
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
b) un alt grup privește mitul ca o subspecie oarecare a folclorului: această linie de cercetare, inițiată de B.P. Hasdeu, este continuată de L. Șăineanu (1895, p. 61), a cărui formulă, „mitul este un basm individualizat”, a inspirat considerațiile unor folcloriști precum Al.I. Amzulescu (1986) sau O. Bârlea (1981). Acest grup consideră miturile ca motive folclorice (sau ca transformări ale unor motive folclorice). Identificarea fondului mitic autohton a fundamentat numeroase studii și tot atât de multe polemici. Dincolo de diferențele de metodă, câmp
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
, Alexandru (15.V.1940, Fierbinți, j. Ialomița), folclorist. Este fiul Vasilicăi (n. Dedu) și al lui Dumitru Dobre. Urmează, după studii liceale la București și Fierbinți, Facultatea de Filologie a Universității din București (1958-1963). Lucrează, succesiv, ca director de cămin cultural în Fierbinți (1957-1959), ofițer activ (1963-1971), redactor
DOBRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286797_a_288126]
-
DOMOKOS, Sámuel (16.III.1913, Ciugudul de Jos, j. Alba), istoric literar, folclorist și bibliograf ungar. Absolvent al Facultății de Filologie de la Universitatea din Cluj, este profesor de liceu la Năsăud (1940-1944) și la Budapesta (1945-1947); din 1948 - asistent, lector, apoi conferențiar, șef de catedră, profesor la Catedra de limba și literatura română
DOMOKOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286822_a_288151]
-
volum, editat în 1966, prelucrează materialul adunat din intervalul 1831-1960, cel de-al doilea, publicat în 1978, cuprinde datele dintre anii 1961 și 1970. Tot de domeniul legăturilor literare româno-maghiare se ocupă volumul de studii Magyar-román irodalmi kapcsolatok (1985). Ca folclorist, a întocmit antologia baladelor haiducești ale popoarelor est-europene (Betyárok tüzénél, 1959), a publicat mai întâi o broșură (1963), apoi un volum de basme populare culese de el însuși de la povestitorul bilingv Vasile Gurzău din comuna Méhkerék, comitatul Békés (Vasile Gurzău
DOMOKOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286822_a_288151]
-
, Leonid (1.III.1930, Talmaza, j. Tighina), istoric literar și folclorist. Este fiul Pelaghiei (n. Gonciarov) și al lui Ilie Curuci, țărani. Și-a făcut studiile superioare la Institutul de Învățători din Tiraspol (1949-1951) și la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1952- 1954), luîndu-și doctoratul în
CURUCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]
-
, Tudor (10.III.1948, Dumeni-Cernăuți), folclorist. După studii universitare de filologie și jurnalism (1965-1970) și studii muzicale urmate, la seral, la Chișinău (1965-1969), C. este, succesiv, conferențiar la Universitatea de Stat din Republica Moldova în cadrul Catedrei de teorie și practică a presei (1970-1977), șeful Secției de folclor
COLAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286327_a_287656]
-
jocuri de copii, cimilituri etc. Multe articole au caracter de informare și comentare (T. Murășanu, Cum vorbește poporul nostru, P. Hossu-Longin, Datini și credințe, Simeon Russu, Medicina populară, T. German, Norii în credințele poporului, A. Lupeanu, Datinile noastre de Crăciun, Folcloriștii Blajului, Ion Pop-Câmpeanu, Plantele în poezia populară). Revista dă indicații cum să se culeagă folclorul și își informează cititorii despre înființarea la Cluj a Societății Etnografice, sub conducerea lui Sextil Pușcariu, sau despre activitatea Astrei. Mai colaborează Al. Viciu, G.
COMOARA SATELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286347_a_287676]
-
este una dintre puținele culegeri de balade întocmite metodic la acea vreme. SCRIERI: Mijloace de înaintare, Budapesta, 1904. Culegeri: Balade poporale, Caransebeș,1899. Repere bibliografice: Gh. T. Niculescu-Varone, Folkloriștii români, „Izvorașul”, 1940, 2; Bârlea, Ist. folc., 306-307; I. Bălan, Un folclorist bănățean: Avram Corcea, în Actele simpozionului dedicat reciprocităților iugoslavo-române în domeniul literaturii populare, Pancevo, 1974, 103-112; Dicț. lit. 1900, 216. L.Bd.
CORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286414_a_287743]
-
COSTIN, Lucian (pseudonim al lui Ion Gh. Costiniuc; 11.IX.1887, Lisaura, j. Suceava - 10.IX.1951, Caransebeș), poet, folclorist și publicist. Este fiul Marandei și al lui Gheorghe Costiniuc. Frecventează clasele primare la școlile din Tișăuți și Lisaura, după care este elev al Liceului de băieți din Suceava. Se înscrie la Facultatea de Geografie a Universității din Cernăuți, audiind
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
, Dumitru (2.I.1947, Oprișeni-Cernăuți), prozator, istoric literar și folclorist. După absolvirea Facultății de limbi străine a Universității din Cernăuți (1971), a fost șef de secție la ziarul „Zorile Bucovinei”, președinte al cercului Arboroasa și director al Institutului Obștesc de Istorie, Restituiri Literare și Folclorice „Dimitrie Onciul”. C. desfășoară o
COVALCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286460_a_287789]
-
convorbiriștilor față de creația populară, în care ei vedeau și un bogat izvor de inspirație, așa cum reiese din ampla prezentare pe care Maiorescu o face volumului lui Alecsandri Poezii populare ale românilor (1866). Treptat, revista ajunge să grupeze pe câțiva valoroși folcloriști, contribuind la impunerea unor principii moderne în culegerea și interpretarea literaturii populare. O poziție categorică adoptă, în această privință, A. Lambrior, în studiul Literatura poporană (1874), unde susține necesitatea culegerii nu numai exacte, dar și în totalitate a variantelor, spre
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
BÂRLEA, Ion (11.I.1883, Berbești, j. Maramureș - 13.V.1969, București), folclorist. Face studii universitare de teologie la Gherla (1901-1905) și este apoi învățător și preot în Ieud (1909-1913), Călinești (1913-1920) și Sighet, din Maramureș, Orțișoara din județul Timiș și Vinga din județul Arad. Va fi ales președinte al Ligii Culturale din
BARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285648_a_286977]
-
Oamenii mari ai românilor” ș.a. A publicat și traduceri din A. Krâlov, A. S. Pușkin, A. Kolțov, L. N. Tolstoi, A. P. Cehov, V. G. Korolenko ș.a. În paginile B. s-a afirmat, într-o etapă de început, ca poet, traducător și folclorist, Al. Mateevici. S.P.
BASARABIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285665_a_286994]
-
BÂRSEANU, Andrei (17.X.1858, Dârste-Brașov - 19.VIII.1922, București), folclorist și poet. Este fiul lui Toma Bârsan, preot. După studii gimnaziale și liceale la Brașov (1870-1878) și studii universitare de litere și filosofie (1878-1881) la Viena și München, la Viena fiind și președinte al Societății „România jună” a studenților români
BARSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285657_a_286986]
-
Sibiu, 1925. Traduceri: R. Roth, Călătoria lui Stanley prin Africa Centrală (1874-1877), Brașov, 1886. Repere bibliografice: I. Bratu, Un preot al deșteptării noastre. Andrei Bârseanu. Omul și opera, Sibiu, 1930; George Lăzărescu, Andrei Bârseanu, București, [1940]; Mihail Robea, Andrei Bârseanu folcloristul, LL, 1960, 261-276; Bârlea, Ist. folc., 297-298; Dicț. lit. 1900, 94-95; Adrian Fochi, Centenarul unui act fundamental de cultură: antologia de folclor transilvănean a lui J. U. Jarník și Andrei Bârseanu, REF, 1985, 152-155; Iordan Datcu, O carte a Blajului
BARSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285657_a_286986]
-
ci îi subliniază ironia, ca în Calpuzanii lui Silviu Angelescu. Dar vârsta de aur a b. literar românesc rămâne cea ilustrată în perioada interbelică nu numai de mari scriitori ca Mateiu I. Caragiale și Ion Barbu, ci și de istorici, folcloriști, lingviști, critici și istorici literari (N. Iorga, D. Russo, Th. Capidan, Tache Papahagi, D. Caracostea), care participă, prin cercetările lor, la o reflecție intrată în ultima vreme (ca în lucrările lui Mircea Muthu) într-o etapă a elaborărilor de sinteză
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]