10,848 matches
-
fel, piatra, marmura, lemnul și metalul care au împînzit mai apoi toată țara, de la Dunăre și pînă în Maramureș și din Semenic pînă la Marea Neagră, pornite toate din piatra de Măgura, din acest calcar sedimentar de pe fundul Mării Sarmatice, au forțat încetul cu încetul gratiile închisorii și au prefigurat orizonturile unei libertăți nici pînă astăzi cîștigate cu totul. Și nu întîmplător, în mediile cu nostalgii totalitare încă vii și cu deprinderile discreționare întregi, cum este, de pildă, Călărașiul, vechii activiști, abia
O dublă aniversare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16740_a_18065]
-
Martin. Moartea este anularea unui orizont infinit de posibilități care definește sinele fiecăruia dintre noi, de aceea nu putem fi indiferenți la gîndul propriei dispariții, cel puțin fără a ne trăda o bizară schismă interioară. Teama de moarte l-a forțat pe om, în istoria sa, să-și fabrice iluzii ale unei posibile continuări după, ale unei regăsiri a sinelui în absența învelișului său trupesc. Dar se întreba oare muribundul înspăimîntat dacă supraviețuirea, sau învierea sa pe lumea cealaltă (sau oricum
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
frustrările de membru al Consiliului de Administrație al Televiziunii. Nu mi s-a părut deloc surprinzător acest gest deplasat câtă vreme în perioada când conducea Ministerul Tineretului și Sportului, una din preocupările sale de ministru a fost aceea de a forța instalarea Direcției pentru Tineret și Sport a Municipiului București în spațiile Observatorului Astronomic Municipal (în concepția sa, astronomia nu se poate dezvolta fără o puternică și sănătoasă implicare sportivă). Nu a reușit atunci, pentru că nu toate persoanele cu funcții de
Pirații micului ecran by dr. Harald Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/16856_a_18181]
-
o carte de Paul Goma, sau de Gheorghe Crăciun, sau de Norman Manea (decât, bineînțeles, dacă este critic literar și îl obligă profesia să analizeze cartea respectivă). Cine stă să-și bată capul cu abuzul de oralitate și cu jocurile forțate de cuvinte din proza lui Paul Goma, cu complicatele și inexpresivele întretăieri de planuri narative din textele lui Gheorghe Crăciun, sau cu stilul chinuit, de inginer care a dat de gustul filosofării, folosit de Norman Manea în romanele lui? Ion
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
gâdilată de himerele ieftine ale "liderșipulul zonal" și alte vorbe de clacă. Dar și aici s-a comportat amatoricește, dus de valul evenimentelor. N-ar fi fost rău ca, mai ales după vizita lui Tony Blair la București, să se forțeze o relație mai intensă cu Marea Britanie, sincer interesată să-și recapete influența în Balcani. Nici pomeneală! Se spune că ambasada română de la Londra colcăie de aceiași vechi securiști, că la vârf se află oameni care abia o rup pe limba
La adio (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16871_a_18196]
-
dintre care, evident, cel literar predomină în această panoplie axiologică) sunt subminate de această motivație extraliterară. Modul în care Elvira Sorohan îl citește pe Ion D. Sîrbu este mult prea simpatetic - de aici derivă și confuzia persoană-personaj - iar cititorul e forțat să aibă mereu la îndemână două atitudini: una de compătimire pioasă și alta de "trezie analitică", de receptivitate intelectuală acută pentru a putea urmări meandrele textului critic. Această monografie cu deschideri interdisciplinare e utilă deopotrivă ca lucrare hermeneutică (și nu
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
mute ce reacționează la conflictul eroilor. În acest context personajul central nu este femeia - deși ea a declanșat mecanismul dramei - ci Turriddu. Regizorul îl scoate în prim-plan, complicându-i neașteptat relația cu Lola - pe care o batjocorește în fața consătenilor forțând-o să bea cu el - și face din el un om slab, nestăpânit, a cărui moarte dobândește semnificația unui sacrificiu ritual ca răscumpărare a ieșirii din norme. Foarte frumoasă este scena finală când femeile năvălesc în scenă fluturând broboade negre
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
căci acestea însemnau închisoarea pe viață sau chiar moartea. Era vremea când URSS era „mai presus” în toate. Mi-amintesc că se ajungea de multe ori la aberații. Cadrele didactice trebuia să facă „actualizarea” la lecții cu orice prilej, chiar forțând nota. Dacă, spre exemplu, se vorbea despre morcov și le arătai elevilor un desen, trebuia neapărat să adaugi: „Să știti, copii, că în URSS morcovii sunt cei mai mai mari din lume”. Circula o glumă din gură în gură: „În
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină, întotdeauna, pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei. Există, în această dorință de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării lumii vizibile
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
cel mai bine (număr de filme, de spectatori, de săli) e Franța. Una din obsesiile majore și una din problemele nerezolvate ale filmului francez și, în general, european, rămîne "spargerea frontierelor", circulația internațională, extinderea pieței. "Ce trebuie făcut pentru a forța prezența cinematografului european în lume?", a fost întrebat, la conferința de presă a juriului de la Cannes, Luc Besson, cineastul francez cu cele mai spectaculoase performanțe în această direcție. Dar pînă și Luc Besson nu s-a aventurat să dea vreo
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
primească un mesaj străin pe care îl preia de-a gata? Scriitorul intervine, selectează, nu este întotdeauna mulțumit cu ceea ce i se dictează, e un fel de agricultor care plivește cîmpul, desparte grîul de neghină, defrișează pămînturi noi, încearcă să forțeze natura în favoarea lui. Scriitorul a fost întotdeauna nemulțumit de puținătatea cuvintelor pe care le are la dispoziție. Unde e cuvîntul ce exprimă adevărul?" Istoria literaturii cu toate curentele, orientările, experimentele, revoluțiile, nu e altceva decît o permanentă luptă a scriitorului
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
toate însemnele comicului de situație: parafrazînd l-am putea numi "farmecul indiscret al căsătoriei mic burgheze". Or, tocmai aceste caracteristici i-au provocat Monei Chirilă apetitul jocului buf. Lent la început, în clipele dilematice ale virtualului mire, greu convins, chiar forțat să accepte imperativul alinierii la cutumele sociale ce leagă prestanța de alcătuirea unei familii, ritmul are o accelerație treptată, atinge apoi vîrtejul amețitor de carusel, laolaltă cu un crescendo al comicului foarte bine controlat în scenele "degringoladei" pețitorilor, dificile pentru
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
Istoria literaturii române, studiile lui E. Lovinescu, Mihai Ralea, Șerban Cioculescu sunt critice în sensul elevat al cuvântului, contrazise doar de Ov.S. Crohmălniceanu. Or, obiecțiile aduse de cei trei sunt de substanță. Ele l-au nemulțumit profund pe G. Călinescu, forțându-i un răspuns. Mihai Ralea a fost pedepsit prin folosirea unor trăsături de caracter și de fizionomie în faimosul portret al lui Pomponescu, din Bietul Ioanide (celelalte împrumutate, se pare, de la profesorul Ion Petrovici). Cafeneaua literară a epocii știa că
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
cine nu e cu noi e împotriva noastră făcea și ea ravagii. Ea acționează și azi, - vezi comportamentul unora dintre participanți la o polemică nu prea veche ce a avut loc în paginile R.l. Și-atunci, îmi veni ideea să forțez ieșirea din partid. S-o provoc. Să mă fi dat ei afară, nu aveau cum, - nu contam. Ca scriitor, nici nu existam, aveam să debutez mult mai tîrziu. Nu mă exprimasem clar pînă atunci. Prin 1947-48 însă citisem, în sfîrșit
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
luni de zile teatrul românesc este cutremurat de conflicte de tot felul, majore cum este cel de la Nottara. Dezamăgirea, tristețea și neputința au coborît adînc în sufletele oamenilor de teatru. Totuși, pe ici, pe colo ies spectacole care mai au forța să ne întoarcă la bucuria inegalabilă pe care o provoacă farmecul teatrului. Nici nu ne dăm seama ce nevoie avem de această bucurie, de această diversiune, de acest miraj. Locuitorii Veneției din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
dinamici, atunci el provine din promiscuitatea presupusă de alianța în rezistența - pasivă și îndelungată - a majorității românilor la presiunile totalitarismului. Diferențele dintre indivizi au fost aplatizate la maximum, în consecință ele răbufnesc azi cu toată puterea. Promiscuitatea extremă a alianțelor forțate din exterior este răzbunată de o promiscuitate a dezbinării interne; condiții în care nici nu mai poate fi vorba de concordie. Cu atât mai mult cu cât dușmanul comun nu mai există. Doar mecanismul împotrivirii rămâne neschimbat. Pentru a nu
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
se poate dovedi destul de problematică, în măsura în care e incompatibilă cu alte ipoteze despre felul în care se formează identitatea personală sau despre cît de accesibil înțelegerii noastre este universul lăuntric al altei făpturi. Avantajul lui Damasio este că argumentele lui au forța de seducție (valabilă pentru cititorul zilelor noastre) a observației empirice. Ca neurolog, autorul cărții știe multe despre oameni, despre misterele și ciudățeniile minții lor. Pacienții săi devin veritabile personaje literare. Între aceștia, o oarecare Emily (numele nu e cel real
Misterele conștiinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17098_a_18423]
-
K. pe care americanii îl spun mecanic, pentru a nu-i plictisi pe cei din jur cu necazurile lor. N. Steinhardt afirmă că este fericit cu speranța că va deveni fericit. El anunță anticipat realizarea unei dorințe arzătoare, pentru a forța realitatea să i-o îndeplinească. Schiță de autoportret Semnatarul scrisorilor nu numai că avansează versiunea fericirii sale, dar mai și mulțumește cerului (după ce a făcut ani grei de închisoare, fără vreo vină!) pentru șansa pe care i-a dat-o
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
mai nou Stelian Nistor - atitudinea arogantă a acestora, neacoperită însă de o autoritate profesională, sînt principalele motive ale unui conflict mai vechi scos la iveală abia acum. Din păcate, din lașitate sau din frica zilei de mîine, actorii n-au forțat discuții directe și lămuritoare cu direcțiunea, lăsînd lucrurile să mocnească, sau au șușotit pe la colțuri. Inoperant. Nemulțumirile s-au strîns. Sigur că nu întotdeauna un șef este agreat și că, mai ales într-un teatru, acesta nu poate mulțumi pe
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
și care ține și de o anume spotaneitate a receptării. Revizuirea ține, dar nu în sensul acesta restrîns ideologic, de chiar esența artei și de ceea ce numeam odată măștile criticului literar. Sigur că există momente în care firescul acesta este forțat și dublat de o voință de a fi care, vrînd să se impună, își caută o anumită legitimitate și dislocă "tradiția". Fie ea mai veche sau mai nouă. În aceste condiții, ce sens mai are să continuăm invocarea justițiară a unei
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
un "referat extern" (cum se obișnuia pe atunci, îndeosebi la o carte de debut) făcând obiecții că scrierea lui Călin Botez "nu era de actualitate". Romanul din lumea diplomaților ar merita din plin să vadă lumina tiparului. De la Externe este forțat să plece, când noul ministru - Ana Pauker - și-a propus "să curețe tot ministerul de elementele vechi". A fost obligat să-și găsească alte surse de existență. Lucrează un timp la Ministerul Comunicațiilor. Și-a ajutat foarte mult soția, cunoscuta
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
scrie Rimbaud - mă ticăloșesc cât pot mai mult. De ce? Vreau să fiu preot și să mă strădui să văd dincolo de ceea ce văd toți; nu veți înțelege deloc acest lucru și n-aș putea să vă explic. E vorba de a forța necunoscutul..." * * * Am fost de față când un poet român, asemuit cu Rimbaud, improviza în Mogoșoaia, pe terasa sprijinită de coloanele italiene de cărămidă tocite de atingerea atâtor generații și generații... Nichita vaticina de la o coloană la alta, lipindu-se strâns
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
este mai greu de răspuns. Prin afirmații n-am face decât să emitem ipoteze, fatalmente subiective. Mai degrabă putem spune cui nu folosește: elevilor (principalii "beneficiari" nu, căci i-ar obliga și pe ei la o gândire șablonardă, i-ar forța să revină la acele comentarii prefabricate, pe care să le memoreze și să le reproducă papagalicește; adevăraților profesori în nici un caz (aria de alegere ar fi mult prea restrânsă). E drept că programa le permite - cum spuneam - să abordeze și
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
în schimb, cel mai mare etimologist pe care l-am avut, crede că bîrfă provine, printr-o metateză obișnuită în astfel de treceri, din slavul brehati, care înseamnă a vorbi aiurea. Benvenuto definește bîrfa ca un "voyeurism verbal", "o pătrundere forțată în intimitatea unei persoane" și o leagă de literatură și de... femei. Pentru cea dintîi relație, o citează pe Deborah Tannen care scria: Cînd oamenii vorbesc despre detalii ale vieții cotidiene, este vorba de bîrfă, cînd, dimpotrivă, scriu despre aceste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
sincer că a salvat-o de la viol, e o excrescență machistă pe o imagine, la prima vedere, netrucată - cum e și recunoștința Toniei din Don Juan față de bădăranul Rogulski care, pe lîngă că îi face favorul de a nu o forța să onoreze contractul inițiat de soțul ei (sex cu parteneri schimbați), prin grosolănia sa, îi amintește că este în viață. Această excrescență machistă nu are doar inocentul rol de a alinta suav vanitatea bărbatului. Ea ușurează integrarea violenței masculine (inclusiv
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]