50,991 matches
-
bună ziua. Reprezentantul oficializat al unui număr mare de saluturi aproximativ echivalente de circulație populară și regională (bună vremea, sănătate bună etc.; vezi Marica Pietreanu, Salutul în limba română, 1984), bună ziua are deja o pereche caracterizată printr-o permutare expresivă în formula ziua bună: folosită și în prezent, cu intenție stilistică arhaizantă și neoșistă („Ziua bună la România 1!”). O zi bună poate deveni așadar o simplă variație internă, intrînd în acceași serie cu bună ziua și ziua bună. De fapt, rolul reînnoirii
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
internă, intrînd în acceași serie cu bună ziua și ziua bună. De fapt, rolul reînnoirii e întotdeauna cel de a remotiva salutul, actualizînd conținutul său semantic și pragmatic originar, de urare. Remotivarea sporește nu numai expresivitatea, ci și valorea socială a formulelor: în interiorul codului politeții, de-clișeizarea funcționează ca marcă de respect individual. În bună ziua - formulă bazată totuși pe o elipsă - urarea, desigur, nu se mai percepe. O zi bună inovează păstrînd continuitatea cu formula prototipică („bună să-ți fie ziua” / „să
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
e întotdeauna cel de a remotiva salutul, actualizînd conținutul său semantic și pragmatic originar, de urare. Remotivarea sporește nu numai expresivitatea, ci și valorea socială a formulelor: în interiorul codului politeții, de-clișeizarea funcționează ca marcă de respect individual. În bună ziua - formulă bazată totuși pe o elipsă - urarea, desigur, nu se mai percepe. O zi bună inovează păstrînd continuitatea cu formula prototipică („bună să-ți fie ziua” / „să ai o zi bună”) - ceea ce îi asigură probabil succesul. Mărturisesc că formula - relativ recentă
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
numai expresivitatea, ci și valorea socială a formulelor: în interiorul codului politeții, de-clișeizarea funcționează ca marcă de respect individual. În bună ziua - formulă bazată totuși pe o elipsă - urarea, desigur, nu se mai percepe. O zi bună inovează păstrînd continuitatea cu formula prototipică („bună să-ți fie ziua” / „să ai o zi bună”) - ceea ce îi asigură probabil succesul. Mărturisesc că formula - relativ recentă, specifică ultimului deceniu - mi-a fost la început destul de antipatică: pentru că mi se părea ostentativ apelul său la modă
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
În bună ziua - formulă bazată totuși pe o elipsă - urarea, desigur, nu se mai percepe. O zi bună inovează păstrînd continuitatea cu formula prototipică („bună să-ți fie ziua” / „să ai o zi bună”) - ceea ce îi asigură probabil succesul. Mărturisesc că formula - relativ recentă, specifică ultimului deceniu - mi-a fost la început destul de antipatică: pentru că mi se părea ostentativ apelul său la modă, la inovație; chiar atitudinea programatică de a da un conținut reînnoit salutului banalizat era prea conformă cu noile modele
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
prea conformă cu noile modele ale comunicării eficiente, ale succesului în relațiile publice. Analizînd-o acum (și sub puterea obișnuinței, căci trecerea timpului a fixat-o în uz), trebuie să recunosc că nu pot să-i fac reproșuri serioase. În prezent, formula apare cu rol de inițiere sau de închidere a dialogului oral sau a mesajului scris („O zi bună tuturor. Aș dori un sfat...”; „... Mersi anticipat, o zi bună tuturor”). Registrul stilistic acoperă o zonă care se întinde între standard, colocvial
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
de închidere a dialogului oral sau a mesajului scris („O zi bună tuturor. Aș dori un sfat...”; „... Mersi anticipat, o zi bună tuturor”). Registrul stilistic acoperă o zonă care se întinde între standard, colocvial elegant și ceremonios. Nu cred că formula funcționează (cel puțin deocamdată) și ca simplu salut de întîlnire, de recunoaștere, neînsoțit de conversație. Apare adesea în structuri sintactice mai ample - marcând explicit destinatarul, printr-un dativ (O zi bună și ție. O zi bună tuturor), verbul performativ, sau
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
printr-un dativ (O zi bună și ție. O zi bună tuturor), verbul performativ, sau/și subiectul (Vă urez și eu o zi bună). Unele dezvoltări - multiplicarea adjectivelor - păstrează imprevizibilitatea combinării (O zi bună și binecuvîntată!), în vreme ce asocierea cu alte formule de salut marchează, dimpotrivă, tendința de clișeizare: O zi bună și numai bine. Din toate variantele existente, interesantă - și de un succes promițător - mi se pare O zi bună în continuare. Deja foarte frecventă, formula are o justificare serioasă, reflectînd
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
binecuvîntată!), în vreme ce asocierea cu alte formule de salut marchează, dimpotrivă, tendința de clișeizare: O zi bună și numai bine. Din toate variantele existente, interesantă - și de un succes promițător - mi se pare O zi bună în continuare. Deja foarte frecventă, formula are o justificare serioasă, reflectînd tensiunea dintre caracterul motivat, semantic actualizat, al urării - și folosirea ei stereotipă; specializează de fapt O zi bună pentru închiderea conversației, repetînd o urare exprimată sau presupusă la început: „vă mulțumesc foarte mult pentru atenția
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
decât de o demagogie trecută prin filtrele putrede ale corectitudinii politice, un fel de a da replici generale la fenomene particulare. Pentru că una e să te revolți împotriva cinismului atâtora dintre „promotorii” transnaționalelor, și alta să respingi cu indignare aceste formule în numele neputinței tale de-a te ridica la nivelul propriilor vise de mărire. Nu știu câți dintre degenerații gen Naom Chomsky, inamic nevrotic al ideii de capitalism, și-ar abandona avantajele catedrelor occidentale pentru a veni să trăiască din două sute de dolari
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
redefinirilor dureroase. Reactivarea plină de fervoare a C.N.S.A.S.-ului are, așadar, multe șanse de a rămâne o furtună într-un pahar cu apă. Deși vinovăția securiștilor și a păpușarilor comuniști ar putea fi o excelentă temă electorală, nici una din formulele politice vizibile nu se prea grăbește s-o folosească. Ar fi și destul de greu: pentru covârșitoarea lor majoritate o astfel de abordare ar echivala cu un grosolan act de masochism, din care, culmea, nici măcar n-ar avea mare lucru de
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
Ioan Holban Început în 1982, ciclul epic Prințul Ghica (I, 1982; II, 1984; III, 1986) marchează un moment important al scrisului Danei Dumitriu prin trecerea de la formula romanului „psihologic” din cărțile precedente - Migrații (1971), Masa zarafului (1972), Duminica mironosițelor (1977), Întoarcerea lui Pascal (1979), Sărbătorile răbdării (1980) - la modalitatea specifică romanului așa-zis „istoric”: reperul este secolul XIX, iar semnificația abordării sale epice este definirea momentului și
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
este făcut, în principal, de prințul Ghica, cel care se considera încă îndreptățit la succesiunea tronului; Cuza este un personaj ca oricare altul și lectura sa nu se poate face decît în și prin textul romanului, înțeles în specificitatea sa. Formula epică, declarat balzaciană („Ce să facem? Marchiza se încăpățînează să iasă la ora cinci. Și în funcție de acest obicei al ei se scrie istoria...”, notează ironic prozatoarea pe prima filă a celui de-al treilea volum din seria sa epică), se
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
își depășește tradiția, sincronizîndu-se cu evoluția prozei noastre contemporane; prin construcție și scriitură, ca și prin știința topirii informației istorice în aliajul ficțiunii romanești, Prințul Ghica este placa turnantă a scrisului Danei Dumitriu care, cu acest roman, își înnoia substanțial formula epică, configurînd un ansamblu narativ dintre cele mai interesante: este cartea-efigie a Danei Dumitriu.
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
45. Mare parte din cărțile lansate sunt reeditări ale unor eseuri, articole, interviuri, studii apărute în revistele de specialitate sau prefețe la diverse ediții din operele autorilor discutați. Așa se face că pe lângă titlurile noi ale criticului se reeditează, în formulă de cărți individuale, producțiile mai puțin recente ale autorului. Astfel, Bacovia - un model al tranziției (2001) este o a treia apariție a unui studiu care a prefațat în 1983 și ulterior, ușor modificat, în 1987, ediția Bacovia de la Editura Minerva
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
anilor ’60-’90. Privire de ansamblu, în care sunt adunate aceleași articole pentru ambele cărți (câteva în plus în volumul dedicat târgoviștenilor), cu diferențele de rigoare impuse de motivarea alegerii acelor nume sau, firește, de evoluția distinctă a structurilor și formulelor specifice poeziei, respectiv prozei. Astfel, articole sau fragmente de articole cum ar fi Secvențe pentru scrierea unui roman de idei, 1986, Către noi structuri, Sinteza viitoare, Un model explicativ și un mare proces istoric și „Un fel de rezumat al
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
rafinați în expresie, și optzeciștii, a căror poezie face o binevenită sinteză între spiritul „natural” al primilor și cel „cultural” al celor de-ai doilea. În proză, romanul-roman peste care Marin Preda rămâne suveran este concurat de o explozie de formule narative similară perioadei interbelice între 1960 și 1980, după care se instituie paradigma postmodernă. Lucrurile nu sunt atât de simple, ne lasă să observăm autorul, căci atât în poezie, cât și în proză, există un număr de scriitori care nu
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
după care se instituie paradigma postmodernă. Lucrurile nu sunt atât de simple, ne lasă să observăm autorul, căci atât în poezie, cât și în proză, există un număr de scriitori care nu ocupă fotoliile din primul rând din două motive: formulele practicate de ei nu se supun rețetelor „Nichita Stănescu” în poezie sau „romanul obsedantului deceniu” în proză, iar la nivel de context socio-politic-cultural autorii incomodează într-un fel sau altul autoritățile. Teza publicistului în discuție este aceea potrivit căreia în
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
sunt oricum preferabile blestemului național numit P.S.D. și zâmbărețului perfid Ion Iliescu. Mai degrabă sub presiunea societății, dar și a sugestiilor din exterior, peneliștii și pediștii au fost aduși la masa tratativelor. Nu se știe, în clipa de față, ce formulă și cu ce priorități vor fi stabilite pentru 2004. Dar se observă deja că bacteria prostiei începe să facă ravagii. Un sondaj CURS și o analiză a Societății Academice Române condusă de Alina Pippidi-Mungiu pun în evidență câteva importante modificări
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
în Sanda Marin ori ca fabricarea unei piese de mașină. Are însă anumite reguli, de genul celor presupuse de dv. Doar că nu neapărat aceleași în toate cazurile. Mai depinde și de carte felul în care o prezinți. Într-o formulă minimală, aceste reguli se pot învăța. Nu avem însă la Litere ori, pe cîte știu eu, la Jurnalistică, secții în care să se deprindă redactarea cronicii de carte. De altfel, ar fi de ajuns un seminar special. Problema e că
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]
-
și scriitorilor sovietici. În fond avem a face cu tactica militară a unui organism militar, partidul unic năzuind a pregăti soldați fideli, fanatici sub flamura idealului zis al proletariatului. Fascismul, nazismul și comunismul și-au dat mîna întru elaborarea unei formule de „artă” pragmatică, „o rotiță și un șurub”, potrivit vorbelor lui Vladimir Ilici, cu scopul dobîndirii puterii și al asigurării funcționalității sale. Textele de acest tip vădesc un mecanism maniheist, compus din două momente, adoratio și imprecatio, adresîndu-se fondului rudimentar-sentimental
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
și a traficului de influență din parlament, astea rămân pe altă dată” (vlg.sisnet.ro/ arhiva/ an 2002); „Nașpa situațiune bibicule!” (computergames.ro/ forum) - pare a fi mediată de reminiscențe din Caragiale. Considerațiune e o variantă prezentă mai ales în formulele de politețe, prin natura lor mai conservatoare, în care trăsătura arhaizantă se convertește în stil ceremonios: „Vă mulțumesc cu multă considerațiune pentru răspunsurile acordate” (indaco.ro); „Asigurîndu-vă de întreaga mea considerațiune, vă doresc sănătate și succese (pdm.moldova.md); ceea ce
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
Ispitit de imaginea „omului complet” al Renașterii, gen Pico della Mirandola, cu un temperament visător sau aventurier sub o cultură științifică riguroasă, autorul Numărului de aur, este un adevărat tărâm al reconcilierii tuturor antitezelor sub presiunea nevoii de a găsi formula unică de ordonare a formelor, ritmurilor, proporțiilor, reacțiilor reciproce dintre „ortodoxie cu catolicism, matematică și poezie, geometrie și electronică, fizică și estetică, ceremonii și viață boemă, reacții ereditare și liberalism dobândit, gândire întemeiată pe studiu și teze științifice, cu noutăți
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
trăirismului» și parada producțiilor rimate în ritmul conformismului din acea vreme, poeții ei, fără vreun program și fără mentori, au întruchipat reflexul acut și fertil al apărării poeziei de împresurarea negurii istorice”. Din păcate, sufocarea culturii prin impunerea, ca unică formulă de creație, a aberantului „realism socialist”, a făcut ca multe voci poetice ale generației în chestiune, numite, printr-o analogie cu o celebră formulă a Gertrudei Stein, și „generația pierdută”, să amuțească pentru mai mult ori mai puțin timp. Trei
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
fertil al apărării poeziei de împresurarea negurii istorice”. Din păcate, sufocarea culturii prin impunerea, ca unică formulă de creație, a aberantului „realism socialist”, a făcut ca multe voci poetice ale generației în chestiune, numite, printr-o analogie cu o celebră formulă a Gertrudei Stein, și „generația pierdută”, să amuțească pentru mai mult ori mai puțin timp. Trei poeți importanți s-au văzut azvîrliți în temniță, C. Tonegaru, I. Caraion, Ștefan Aug. Doinaș, dintre care primul a murit în 1952, ca o
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]