88,262 matches
-
sau a tehnicii de scriitură: (a) perioada incipientă (postromantică), (b) perioada atonală, (c) perioada dodecafonică, (d) perioada serială și (e) ultima perioadă, de revenire la principiul organizării tonale. Reprezentative sunt, în esență, cele trei perioade mediene, în care compozitorul își formulează și își implementează principiile „revoluției atonale”. Activitatea componistică a lui Igor Stravinski este subdivizibilă în trei perioade, fiecare purtând ca titulatură (a) fie referirea la apartenența etnică a imagisticii și expresiei (cele trei balete ale perioadei ruse), fie, precum în
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
a unui specific relevant pentru stabilirea unei descrieri dezinteresate și nepărtinitoare; (2) fenomenul compresiei stilistice reprezintă doar una dintre numeroasele ipoteze utile în abordarea fenomenului stilistic dintr-un alt unghi. Această poziționare descriptivă reprezintă, de fapt, o sumă de aserțiuni formulate în intenția de a dobândi un spor de informații despre particularitățile „comportamentelor” istorice ale gândirii de tip stilistic. Altfel spus, „modelând” o situație inedită prin formularea parametrilor unei grile analitice pe care o „etichetăm” într-un mod „deviat” drept compresie
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
de stiluri personale. O a doua întrebare este: cum poate fi comprimată o structură stilistică? Această întrebare determină o multiplicare a interogațiilor: (a) ce transformări suportă definiția tradițională a stilului în procesul de comprimare și în ce termeni pot fi formulate transformările graduale pe care stilul le suportă prin procedeul compresiei?; (b) care au fost condițiile determinante ale unui context în care structura stilistică a putut fi comprimată?; (c) ce schimbări suportă definiția tradițională a stilului, în niște condiții pe care
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
polistilistice în muzica contemporană, publicată în volumul colectiv Muzica în URSS (Muzîka v SSSR), 1988, pp. 22-24. footnote> O altă trăsătură de diferențiere a ideologiei lui Schnittke de ideologia lui Berio și, implicit, a modului diferit în care aceștia își formulează criteriile valorice, o reprezintă atitudinea lui Schnittke față de Dmitri Șostakovici (1906-1975), iar modul în care acesta din urmă este prezentat în textul intitulat „Cercurile influenței”, poate fi re-proiectat asupra lui Schnittke însuși și asupra esteticii polistilicice care îi aparține: „Creația
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
mie sau chiar nu știți engleza?!? - Păi, nu, nu prea, fin'că... Privirea pe care mi-a aruncat-o a creat în mine sentimentul că nu mai sunt eu, ci o creatură demnă de dispreț deplin mai având doar de formulat cererea de emigrare undeva în mangrovele australiene sau în Patagonia de Mijloc. Mi-am dat seama cu părere de rău, dar cu responsabilitate naționalist-sporită, că nu mai aveam dreptul să umilesc patria și poporul cu neștiința mea într-ale limbii
Porcul, pesta și Ignatul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10057_a_11382]
-
românești pentru școala românească” și cel care a adaptat la realitățile culturale românești cealaltă deviză „soarta muzicii românești în școală se hotărăște” - ambii adepți ai ideilor novatoare ale ilustrului ministru, Spiru Haret, de la care pornește concepția lor pedagogică. Spiru Haret formulase chiar la începutul secolului trecut dezideratul conform căruia muzica ar trebui să-i învețe pe copii să cânte acele cântece care le îmbogățesc viața sufletească și care au „puterea de a-i mișca” - așa cum precizează adresa trimisă de ministru în
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
sufletești ale copilului -- nu pot fi fixate decât în urma cunoașterii temeinice a psihologiei generale și muzicale a copilului român”, iar aceasta „ abia de acum înainte trebuie făcută”<footnote Idem, p. 618; footnote> . Odată stabilite conținuturile propriu-zise ale educației muzicale, reformatorul formulează obiectivele disciplinei și trebuie sesizat faptul că Breazul anticipă cu aproximativ trei sferturi de secol obiectivele ale educației muzicale actuale, programa întocmită de el precizând scopul disciplinei: - de a trezi și dezvolta însușirile muzicale ale copiilor, contribuind la formarea armonică
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
în școlile de grad secundar, în toate clasele care alcătuiau gimnaziul și liceul. După pregătirea terenului aperceptiv și vocal din clasele primare, în gimnaziu se poate trece la formarea unei culturi muzicale prin contactul direct cu opera de artă. Teoreticianul formulează dezideratele transformării orelor de muzică din activități abstracte, tehnice și teoretice care au adus disciplina în fază de „dexteritate” în ore de afirmare a puterilor artistice ale elevilor și de realizare a educației morale, culturale, civice și artistice. Manualele sale
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
footnote Vasile, Vasile - Pagini nescrise din istoria pedagogiei și a culturii românești, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1995, p. 195; footnote> . De asemenea, etnomuzicologul sesizase rolul deosebit pe care-l au învățătorii în tezaurizarea și integrarea folclorului în activități educaționale, formulând prevederi speciale pentru școlile normale de învățători (învățătoare) și educatoare. n concepția lui Breazul, formațiile muzicale școlare trebuie să facă legătura cu viața culturală și artistică a comunității, reprezentând fermenți de bază ai acesteia. De aceea, el elogiază direcția „de
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
a deosebi ce este determinativ și ce este explicativ, - deosebire pe care n-o pot face decît cei cu o cultură mai întinsă" (p. 22). În momentul de față, modelul romanic al punctuației interferează din nou cu cel germanic, regulile formulate în gramaticile și manualele din ultimele decenii fiind încălcate de practici oscilante și aproximative.
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
într-o opoziție cu un posibil neo-avangardism care ar sugera continuitate, postmodernismul muzical se raportează la etapa artistică anterioară prin prisma unei prezumptive detașări de aceasta, însă fără a secționa liniile de continuitate într-un mod definitiv. Această idee este formulată în alte cuvinte și imagini de către compozitorul John Rea atunci când el apelează etimologia numelui unui alt compozitor contemporan: "Alfred Schnittke (precum numele său o sugerează, schnitten semnificând în germană «a tăia») Schnittke, deci, culege, recoltează și pune împreună ansamblul muzicilor
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și concepții estetice-componistice chiar prin această abatere de la "puritatea" imaginii unui ansamblu de genomuri postmoderne înșiruite în lista lui Jonathan B. Kramer. Și nu este deloc surprinzător faptul că o asemenea imagine să ridice o multitudine de întrebări, așa cum le formulează Valentina Sandu-Dediu: "... postmodernismul se constituie oare în calitate de noutate radicală sau reprezintă mai degrabă o expresie radicalizata a modernului? Răspunsurile oferite au marcat multitudinea tipologica a gândirii ultimilor decenii. Conform unor opinii divergențe, postmodernul semnifică astfel fie o pierdere a subecitivității
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
aici o contradicție între (a) imaginea haosului, aceasta înțeleasă, la limită, drept imposibilitatea de a identifica o sumă de criterii obiective și de ancorare pe solul ferm al certitudinii și (b) lista lui Kramer în care claritatea cu care sunt formulate aserțiunile sugerează existența unui referent repertorial și, implicit, nume de compozitori pe care această listă, în totalitatea ei, le presupune. Chiar aserțiunea de la a opta poziție - include citate și referințe la muzică mai multor tradiții și culturi - poate fi exemplificata
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
filonul neo-tonal), atonalismul dodecafonic-serial supraviețuiește prin fixarea ("crisparea") dogmatica (auto-clasicizantă și canonizantă deopotrivă) în jurul moștenirii schoenbergiene, pe când concepția experimentalista persistă prin perpetuarea și permanentizarea radicalismului conceptual și a strategiilor prospective în căutarea noutății și insolitului. Toate cele patru filoane își formulează (sau inventează) miza printr-o susținută negociere concentrată atât pe problema accesibilității și inovării, cât și pe criteriul (eliminatoriu al) narativismului (formulat de Lyotard<footnote Jean-François Lyotard, "Musique et postmodernité", în: Surfaces, vol. VI. 203 (v.1.OF - 27/11
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și permanentizarea radicalismului conceptual și a strategiilor prospective în căutarea noutății și insolitului. Toate cele patru filoane își formulează (sau inventează) miza printr-o susținută negociere concentrată atât pe problema accesibilității și inovării, cât și pe criteriul (eliminatoriu al) narativismului (formulat de Lyotard<footnote Jean-François Lyotard, "Musique et postmodernité", în: Surfaces, vol. VI. 203 (v.1.OF - 27/11/1996). footnote>), esteticile fiecărui filon apropiindu-se sau îndepărtându-se de problema asimilării de către publicul receptor prin gradele mai mult sau mai
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
postmodernism - George Rochberg, Luciano Berio, György Ligeti, Mauricio Kagel, Karlheinz Stockhausen, Luigi Nono sau John Adams, fie despre concepția componistica „multifațetată” a lui John Zorn). Altfel spus, nici un compozitor din cei enumerați mai sus nu se conformează decât parțial criteriilor formulate în lista lui Kramer sau în lista lui Mahnkopf. Este vorba aici nu atât despre o simplă diferențiere (tonal-atonal sau modern-postmodern) și nici măcar de una dublă (modern-postmodern, cu o diferențiere ulterioară în interiorul postmodernismului muzical), cât despre o diferențiere triplă în interiorul
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
o gamă largă de interpretări alternative care nu întârzie să apară. Ideea acestei succesiuni stilistice, mai mult sau mai putin coerentă, văzută prin "vitraliul" binomului dialectic clasic-romantic, este completată, daca nu și contracarata, de un titlu (deja citat mai sus) formulat sub forma unei interogații precum Le postmodernisme en musique: aventure néo-baroque ou Nouvelle aventure de la modernité? (s.n. - O.G.) de Francis Dhomont<footnote Francis Dhomont, "Le postmodernisme en musique: aventure néo-baroque ou Nouvelle aventure de la modernité?", în: Circuit: musiques contemporaines
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Grove Dictionary of Music and Musicians<footnote Jann Pasler, Postmodernism, în: The New Grove Dictiionary of Music and Musicians, 2nd edition, London: Macmillan, 2000, pp. 213-216; deasemenea, la adresa: www.grovemusic.com footnote>, muzicoloaga americană Jann Pasler (Universitatea din Sân Diego) formulează imaginea mai multor stări modale ale postmodernității pornind din anii '60 și până la nivelul anilor '80, atunci când sfârșitul modernismului avangardist a devenit vizibil: 1. Un prim postmodernism, de reacție, constă în respingerea nevoii constante de transformare și originalitate (criteriu modernist
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Schnittke, precum și despre membrii școlii minimaliste americane - Philip Glass, Terry Riley, Steve Reich și La Monte Young. Conform criteriului genealogic, al identității și provenienței, toți sunt compozitori moderniști din mai multe motive: (a) Fiecare dintre cei menționați mai sus își formulează propria ideologie, estetică și stil în termenii unei raportări critice prin negarea exclusivă a referentului determinant care era orientarea pan-serialistă (serialismul integral) definitorie în ipostaza ei de hegemon în interiorul celei de a treia avangarde. În afară de Alfred Schnittke (orientarea polistilistică) și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
care era orientarea pan-serialistă (serialismul integral) definitorie în ipostaza ei de hegemon în interiorul celei de a treia avangarde. În afară de Alfred Schnittke (orientarea polistilistică) și, poate, Iannis Xenakis (muzică stocastica), John Cage și minimaliștii aparțin de orientarea experimentalista, astfel încât cu toții își formulează propriile estetici ca imagine negativă a criteriilor complexității, ultradeterminismului și incomprehensibilității că efecte implicite unei scriituri de tip pan-serial. Atitudinea lui John Cage se concentrează pe expulzarea radicală a controlului procesual, concepția lui culminând în egală măsură în aleatorismul
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
contestației serialismului realizată în formulări explicite ("manifeste" conceptuale) sub forma unor estetici asumate până la ultimele consecințe îi identifica drept reprezentanți ai modernității. Este vorba despre tensiunile "intestine" între diverse tipologii de programe estetice-ideologice: stocastismul, minimalismul și aleatorismul intuitivist, toate trei formulând o atitudine critică față serialismul integral. Drept relevant se impune faptul că hegemonia programului ideologic și estetic a serialismului integral este contracarata, surprinzător, printr-o strategie similară - prin formularea unor programe (sau manifeste) ideologice-estetice alternative care au ca scop afișarea
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
afișează elemente implicate ulterior în concepții artistice definibile drept postmoderne. Spre exemplu, John Cage proclama prin òpus-urile sale disoluția și ulterior moartea autorului, Iannis Xenakis își edifica întreaga concepție pe reinterpretarea critică a abuzurilor pan-seriale, iar minimaliștii americani își formulează programul în termenii unei atitudini aproape ironice-condescendente față de exagerările unei concepții seriale deja anacronice de pe vechiul continent. Oricât de contestatare ar fi aceste reacții la adresa pan-serialismului, considerăm că aceasta disociere nu este suficientă pentru a-i defini pe compozitorii
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
occidentale stilul se prezintă că o structură metanarativă - totalizatoare, determinanta și coercitiva, deci prin definitie modernista și implicată în postmodernitate doar în calitate de referent și în limitele procedurii de pastișare. Ca si Reich, Cage ori Xenakis, Schnittke nu ezită să-și formuleze concepția componistica în diverse scrieri și interviuri, aici își spun cuvântul atât formația să de muzicolog, cât și cariera de profesor de istoria muzicii la Școala de Muzică "Gnesina" (Moscova). Înainte de a-l atribui pe Schnittke postmodernității, ar trebui să
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
cărări. Un canon occidental, care nu are nevoie de elegie, lasă, din vechile, îngroșate, întărite vine, să plece căi vii. Constatarea evidentă că toate motivele sînt tutelate de cîteva cărți, sau sînt de găsit în cărțile mari, duce, așa cum o formulează Radu Petrescu, mai repede la victorie decît la ratare. Loc al prieteniilor sans rivages, biblioteca lui în dezordine, dar cu sistemă de cititor erudit e, dincolo de dificultățile pe care le poate pune lectura unui eseu în opt părți, fiecare jonglînd
Ceasul innorarii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10125_a_11450]
-
faceți vorbire este Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispoziții din legislația financiar-contabilă, apărută în Monitorul Oficial nr. 373 din 31 mai 2003. Dna Lidia Stancu, Jebel. Una dintre obligațiile locatarului, expres formulată de art. 1429 pct. 1 din Codul Civil, este aceea de a întreține lucrul închiriat ca un bun proprietar. Locatarul este răspunzător pentru stricăciunile produse în timpul folosinței sale dacă nu demonstrează că s-au petrecut fără culpa sa. Pe de
Agenda2003-32-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281347_a_282676]