2,730 matches
-
împăratul Traian în cel de-al doilea război dintre Imperiul Roman și Dacia (105 - 106 d.Chr.). Pentru a-și consolida înaintarea spre cetățile dacice din munții Orăștiei, Traian a construit un drum de-a lungul Văii Oltului, presărat cu fortificații puternice. Fostul drum, "Via Traianus" (Calea lui Traian) pe care au trecut oștirile romane, este astăzi șoseaua E81 sau DN7, fiind totodată principala arteră de circulație a comunei. Perioada de istorie antică este atestată de siturile arheologice din perioadele dacică
Comuna Bujoreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301993_a_303322]
-
vehicule. Platoul Mönchsberg conține o mică suprafață de pădure și de pajiști și este, prin urmare, o populară zonă de recreere pentru locuitorii din Salzburg și pentru turiștii aflați în oraș. Printre castelele construite pe Mönchsberg sunt următoarele: În plus, fortificațiile istorice oferă mai multe vederi panoramice asupra orașului, spre Untersberg, Alpii Berchtesgaden și munții Salzkammergut: Nu doar ca urmare a șederii aici a lui Peter Handke, Mönchsberg este frecvent numit „muntele scriitorilor”: el joacă un rol important în lucrarea autobiografică
Mönchsberg () [Corola-website/Science/328312_a_329641]
-
consfințit importanța simbolică a orașului, datorită rolului său de capitală istorică. Înainte de cucerirea romană în apropierea actualului oraș exista localitatea dacică "Apoulon", important centru fortificat menționat pe hărțile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian, orașul s-a numit Apulum, iar fortificația dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaților Legiunii a XIII-a Gemina staționate aici. Ruinele zidului roman și ale porții sunt foarte bine conservate și pot fi vizitate în „Traseul celor trei fortificații” din cartierul Cetate. După retragerea administrației
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
orașul s-a numit Apulum, iar fortificația dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaților Legiunii a XIII-a Gemina staționate aici. Ruinele zidului roman și ale porții sunt foarte bine conservate și pot fi vizitate în „Traseul celor trei fortificații” din cartierul Cetate. După retragerea administrației romane sub Aurelian, în anul 271, viața urbană s-a stins treptat. În evul mediu orașul apare din nou atestat în anul 1199, de această dată sub numele de Alba Iulia (după Iula, un
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
1716-1735, dupa un plan al arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, fiind cea mai impresionantă de acest tip din sud-estul Europei, în special datorită porților triumfale ce asigurau accesul, inițial în număr de șase. Principalele obiective turistice care sunt situate în interiorul fortificației sunt: Catedrala Romano-Catolică, Catedrala Încoronării, Muzeul și Sala Unirii, Grupul Statuar al Corifeilor Unirii, Biblioteca Batthyaneum, Celula lui Horea, Cloșca și Crișan, situată în ansamblul arhitectural al porții a 3-a a cetății, Palatul Apor, Palatul Principilor, Universitatea 1 Decembrie
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
fortificate au jucat atât un rol religios cât și un rol militar pentru mai mult de cinci secole. În număr de aproximativ 150 de edificii la începutul secolului XXI, bisericile fortificate transilvane formeaza unul dintre cele mai dense sisteme de fortificații medievale bine păstrate de pe continentul european. În Transilvania, în așezările rurale săsești și secuiești se pot regăsi trei tipuri principale de fortificații: Bisericile fortificate ardelene se înscriu în fenomenul european al bisericilor fortificate. Secuii s-au instalat ca grăniceri în
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
150 de edificii la începutul secolului XXI, bisericile fortificate transilvane formeaza unul dintre cele mai dense sisteme de fortificații medievale bine păstrate de pe continentul european. În Transilvania, în așezările rurale săsești și secuiești se pot regăsi trei tipuri principale de fortificații: Bisericile fortificate ardelene se înscriu în fenomenul european al bisericilor fortificate. Secuii s-au instalat ca grăniceri în sud-estul transilvan în cursul secolului al XI-lea. Satele săsești au început a fi construite de la mijlocul secolului al XII-lea, când
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
lor a putut supraviețui în cadrul unor puternice comunități de țărani, de meșteșugari și de comercianți. Atât secuii cât și sașii fiind situați într-o regiune aflată constant sub amenințarea invaziilor otomane și tătare, ambele comunități de grăniceri și-au construit fortificații de diverse mărimi. Orașele cele mai importante au fost fortificate în întregime, iar în localitățile mai mici, sate sau târguri, s-au construit fortificații în biserici (mai exact, bisericile au fost construite ca niște fortărețe) sau în jurul bisericilor. În unele
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
regiune aflată constant sub amenințarea invaziilor otomane și tătare, ambele comunități de grăniceri și-au construit fortificații de diverse mărimi. Orașele cele mai importante au fost fortificate în întregime, iar în localitățile mai mici, sate sau târguri, s-au construit fortificații în biserici (mai exact, bisericile au fost construite ca niște fortărețe) sau în jurul bisericilor. În unele cazuri, bisericilor li s-au adăugat ziduri și turnuri de apărare precum și alte constructii interioare (cămări, etc.) care pe vreme de război puteau adăposti
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
precum și alte constructii interioare (cămări, etc.) care pe vreme de război puteau adăposti populația localității, iar pe vreme de pace erau folosite ca depozite, hambare, magazii în care populația își păstra bunurile (în mai multe sate transilvane, unul dintre turnurile fortificației se numește "turnul slăninilor"). Clădirea principală a satelor săsești și secuiești este biserica, situată aproape întotdeauna în centrul localității. În majoritatea cazurilor, biserica este situată într-o locație ușor de apărat, de obicei în vârful unei coline. Elementele de fortificație
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
fortificației se numește "turnul slăninilor"). Clădirea principală a satelor săsești și secuiești este biserica, situată aproape întotdeauna în centrul localității. În majoritatea cazurilor, biserica este situată într-o locație ușor de apărat, de obicei în vârful unei coline. Elementele de fortificație întâlnite în orașele din împrejurimi au fost adaptate fortificațiilor din sate (de exemplu, turnul bisericii din Saschiz a fost inspirat de turnul cu ceas din Sighișoara). Materialele de construcție sunt în mod tradițional piatra și cărămida roșie, iar țiglele acoperișurilor
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
săsești și secuiești este biserica, situată aproape întotdeauna în centrul localității. În majoritatea cazurilor, biserica este situată într-o locație ușor de apărat, de obicei în vârful unei coline. Elementele de fortificație întâlnite în orașele din împrejurimi au fost adaptate fortificațiilor din sate (de exemplu, turnul bisericii din Saschiz a fost inspirat de turnul cu ceas din Sighișoara). Materialele de construcție sunt în mod tradițional piatra și cărămida roșie, iar țiglele acoperișurilor sunt date cu argila roșie, ceea ce e o specificitate
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
argila roșie, ceea ce e o specificitate a regiunii. În apropierea bisericii se găsește piața centrală a satului (numită "Tanzplaz" în dialect săsesc sau "piața de dansuri" în română), în jurul căreia gravita viața sociala a comunității. Singurele construcții situate în apropierea fortificațiilor sunt edificiile publice: școala sau primăria (uneori, școala era situata în interiorul fortificației, cum e cazul la Prejmer). Casa parohială și locuințele țăranilor bogați sunt situate în jurul acestei piețe centrale. Unele dintre bisericile construite de sași și de secui în secolul
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
găsește piața centrală a satului (numită "Tanzplaz" în dialect săsesc sau "piața de dansuri" în română), în jurul căreia gravita viața sociala a comunității. Singurele construcții situate în apropierea fortificațiilor sunt edificiile publice: școala sau primăria (uneori, școala era situata în interiorul fortificației, cum e cazul la Prejmer). Casa parohială și locuințele țăranilor bogați sunt situate în jurul acestei piețe centrale. Unele dintre bisericile construite de sași și de secui în secolul al XIII-lea au fost puternic influențate de bisericile cisterciene de la Cârța
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
Cârța și de la Igriș. Bisericile au fost fortificate începând cu secolul al XIII-lea și au jucat un rol defensiv până în 1788, data ultimei incursiuni otomane în Ardeal. Sub numele de "biserici fortificate ardelene" sunt cuprinse mai multe tipuri de fortificații: Unele biserici dotate cu ziduri de incintă puteau face față unor asedii prelungite, adăpostind întreaga populație a satului. Astfel, cum e cazul la Prejmer sau la Sânpetru, fortificațiile cuprind cămări care pe timp de pace erau folosite ca hambare iar
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
Sub numele de "biserici fortificate ardelene" sunt cuprinse mai multe tipuri de fortificații: Unele biserici dotate cu ziduri de incintă puteau face față unor asedii prelungite, adăpostind întreaga populație a satului. Astfel, cum e cazul la Prejmer sau la Sânpetru, fortificațiile cuprind cămări care pe timp de pace erau folosite ca hambare iar pe timp de război puteau adăposti sătenii (la Prejmer, fiecare familie din sat avea propria sa cămara în incinta fortificației). În ceea ce privește edificiile propriu-zise ale bisericilor, acestea au fost
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
cum e cazul la Prejmer sau la Sânpetru, fortificațiile cuprind cămări care pe timp de pace erau folosite ca hambare iar pe timp de război puteau adăposti sătenii (la Prejmer, fiecare familie din sat avea propria sa cămara în incinta fortificației). În ceea ce privește edificiile propriu-zise ale bisericilor, acestea au fost adaptate în general unor funcții defensive. Toate bisericile sunt fie bazilici romanice, fie biserici cu navă unică, în stilul goticului târziu. Unele biserici, precum cea de la Mălâncrav, adăpostesc foarte valoroase fresce narative
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
ar proveni de la numele "Peter" (Petru) și "lager" (tabără, loc de popas). În trecut, a făcut parte din fostul județ Săcuieni. La începutul secolului al XIX-lea, așezarea era atestată ca reședință a vătafului de plai, iar la 1821, la fortificația Cetățeaua, s-a dus o luptă între turci și eteriști. La sfârșitul aceluiași secol, era reședința unei comune formată din cătunele Buruenești, Crângul, Crivineni, Fundăturile, Murătoarea, Orjani, Pătârlagele, Stroești și Valea-Viei, totalizând 2020 de locuitori, dintre care 140 erau elevi
Pătârlagele () [Corola-website/Science/300118_a_301447]
-
pustiurile” sunt ținuturile necultivate, în afara spațiului civilizației (greco-romane, medievale). Pe la 1200 acest teritoriu este o „regiune slab populată, acoperită în cea mai mare parte cu păduri și pășuni, cu o agricultură practicată cu metodele tradiționale, fără orașe și cu puține fortificații”. Că „pământ pustiu”, ea devine sol regal, fiind adăugată la spațiul „civilizației” arpadiene. Dată de episcopul ultrasilvan Wilhelm, în ea se preconizează o serie de măsuri pentru a nu fi asuprit poporul autohton: Prin această se stabilește ce fel de
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
al localității (la marginea de vest a satului) s-a așezat un trib de origine celtică întemeind Cetatea Aliobrix. Aceasta a devenit ulterior o fortăreață romană . Prin mijlocul satului de azi trece o porțiune a Valului lui Traian, complex de fortificații cel mai probabil construit de către bizantini în secolele X-XI în timpul împăraților Ioan I Tzimiskes și Vasile al II-lea. Prima atestare documentară a satului Cartal are loc în lucrarea "Descriptio Moldaviae" (Descrierea Moldovei), scrisă de către voievodul cărturar Dimitrie Cantemir în
Cartal, Reni () [Corola-website/Science/317904_a_319233]
-
și așa mic de apărători ai istmului a fost redus și mai mult de pierderile cauate de ordinul de atac dat de Stalin, atac încheiat cu o înfrângere, care a avut ca rezultat imediat punerea în pericol a lucrărilor la fortificațiile din peninsulă. Bătalia pentru Crimeea a început pe 24 septembrie 1941 cu atacul în zona îngustă a istmului. După o luptă grea de 5 zile, în care timp sovieticii au opus o rezistență puternică beneficiind de un sistem defensiv adânc
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
chiar și după ce instalațiile defensive fuseseră distruse de tirurile artileriei germane. Fumul exploziilor și incendiilor, despre care s-a pretins că ar fi fost datorat folosirii de către germani a armelor chimice, i-a silit pe apărători să părăsească buncărele și fortificațiile. În ciuda tuturor eforturilor, germanilor le-au mai trebuit 27 de zile ca să desăvârșească cucerirea orașului. Pe 4 iulie, a fost cucerit Hersonesul și, în sfârșit, Sevastopolul era definitiv cucerit. Hitler, încântat de vestea cuceririi orașului, i-a telefonat lui von
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
coreene era ,sanseong” sau ,cetate de munte”. Aceste cetăți constau într-un zid de piatră care continua în jurul muntelui în formă de serpentină. Zidurile erau prost concepute, cu puține poziții pentru tunuri iar transfrontaliere de foc (observate de obicei la fortificațile din Europa) aveau în mare parte o înălțime redusă. Politica de război era ca toată lumea să se refugieze în aceste cetăți iar cei care nu reușau să facă acest lucru erau presupuși colaboratori ai inamicului. Această politică nu a avut
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
canaaneană-feniciană „prinț”, „judecător”, personalitate de vază. „Ii-zibal” ar fi putut fi inversul acestor calități („Ne-Onorabila”, etc.). Potrivit Bibliei, Ahab a dispus construirea la Samaria a unui palat numit „casa de fildeș” și a înființat mai multe orașe. A întărit fortificațiile țării, refăcându-le și pe cele de la Ierihon. La inaugurarea construcțiilor în acest din urmă oraș, i-a sacrificat, potrivit Bibliei, după obiceiurile canaanene-feniciene, pe primul său născut Aviram și pe fiul său Seguv. Aceasta deoarece, influențat de regina Izabela
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
fiind dispersate pe tot cuprinsul țării, unde aveau misiunea să încetinească înaintarea armatei inamice de invazie. Au fost construite aproximativ 2.000 de cazemate cu scopuri defensive, care nu erau sprijinite cu linii fortificate în adâncime. Nu au fost construite fortificații moderne precum Eben Emael din Belgia. Singurul complex fortificat modern era Kornwerderzand, care asigura apărarea digului Afsluitdijk. Armata olandeză avea 48 de regimente de infanterie, 22 de batalioane de infanterie pentru apărarea frontierelor. Prin comparație, Belgia, în ciuda faptului că avea
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]