544 matches
-
li s-a menit să apună. ÎN LUMEA LUI HERACLIT Produs al aerului soarele ar fi al vremuirii, joc al unor pământești stihii, așa credea-nțeleptul din Efes. S-ar plămădi solarul trup din nou, în fiecare zi, din aburii fosforescenți care din mare ies. Știu că iubita mea-i așa, pe care o slăvesc. Mereu e alta, alta e, tot alta, ca soarele antic, un rod al fiecărei dimineți. S-alcătuiește din lumini pe care nu le-nveți, se înfiripă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mai presus de voința și puterile lor. Apele Siretului, umflate de mogâldețele și monstruoasele forme ce dispăreau și-apăreau necontenit, săltând pe valurile mărunțite de briciul luminii, într-o macabră colcăială de cozi, copite și boturi ascuțite. Ochi rotunzi și fosforescenți, în care se aprindeau și se stingeau spini de foc, păreau fierți într-un clocot al morții. Toate vietățile agonizau prohodul pământului. "Refuz să cred. E îngrozitor!", își spunea și totuși vedea ce vedea. Un suflu grețos de putreziciune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să vină. Acuma crezi că mă primește! Și dacă mă primește, cine știe ce-i mai trece prin cap... CAPITOLUL 3 Limpede, desenat pe cer, văzu turnul catedralei despicat în două, cu ceasul mare proiectat pe molozurile și dărâmăturile din jur. Acele fosforescente nu-și pierduseră strălucirea, oprite la 7 și un sfert. Cifrele 10, 11 și 12 nu se mai vedeau. Ceasul fusese retezat cu o parte din turn. Acele fosforescente se opriseră exact la 7 și 14 minute seara sau dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu ceasul mare proiectat pe molozurile și dărâmăturile din jur. Acele fosforescente nu-și pierduseră strălucirea, oprite la 7 și un sfert. Cifrele 10, 11 și 12 nu se mai vedeau. Ceasul fusese retezat cu o parte din turn. Acele fosforescente se opriseră exact la 7 și 14 minute seara sau dimineața, nu se mai putea ști. Tresări pe neașteptate zărind o umbră în cămașă. Avea capul gol și șoșoni în picioare. Căra o căldare de apă. Zgâlțâită în mers, căldarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ciudată, onomatopeică în exactitatea ei, rimează cu el. Și alexandrinii perfecți pot fi oricînd elemente de reconstituire a unei uriașe partituri pulverizate, înghițite de text. Din el, din interiorul cuvintelor forțate să recompună ordinea uitată a notelor, iese o muzică fosforescentă, subacută și rece, dar atingînd, cîteodată, insuportabile intensități. Același principiu, cu deosebirea că, în ele, faptele se calmează de tot, lăsînd textul să-și facă, superb, mendrele, e de găsit în Ingeniosul bine temperat sau în Cvintetul melancoliei. Bucăți muzicale
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
botezasem Berlinel”; „Pufulete (un urs mare, galben)”. Între exotism și autohtonism, o zonă onomastică bogată este cea a hipocoristicelor, frecvente și în antroponomastică, bazate pe expresivitate fonică și pe repetiție: „un urs galben pe care-l cheamă Dodo”, „o omidă fosforescentă pe care o cheamă Bibi”, „Bobi (un clown de care toată lumea zice că-i urât)”, „un urs mai mare care e bătrân rău... și pe care îl cheamă Cici”. Nu putem omite din inventar și marcarea negativă, prin absență: „iepurașul
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
gura tragică, și lipsa de speranță se întindea pe întreaga piele a obrazului ca o eczemă. Abia când stingeam lumina în cameră mă simțeam însă cu adevărat eu. Deodată pe pereți începeau să se rotească dungile albastre electric și verzi fosforescente ale tramvaielor care treceau huruind pe șoseaua aflată cu cinci etaje dedesubt, deodată deveneam conștient de zgomotul îngrozitor al traficului și de singurătatea și tristețea fără capăt a vieții mele. Întrerupătorul era după șifonier, și când stingeam lumina odaia devenea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
triple a camerei mele, se ghemuia și privea înăuntru. Toată fereastra se umplea de marele ei ochi albastru, de sprinceana ei încruntată, care mă umplea de teroare. Apoi se ridica și se-ndepărta spre apus, dărâmând cu părul sârmos și fosforescent avioane poștale și sateliți artificiali de pe cerul plin de sânge... Ce era cu mitizarea asta a mamei mele? Nimic, niciodată, nu mă apropiase de ea, nu-mi stârnise interesul pentru ea. Era femeia care-mi spăla rufele, care-mi prăjea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
adevărată, așa cum ai tăia un copac, și ai găsi, inele concentrice, pe Mircea în Mircea în Mircea în Mircea în Mircea în Mircea... Nu aprindeam lumina nici după ce se-ntuneca și din tot tripticul orașului nu mai rămânea decât albăstruiul fosforescent al zăpezii de pe-acoperișuri și cerul roșiatic, neașteptat de luminos încă, așa încît bezna se concentra în cameră, înfășurîndu-mă în tristețe, în camera cealaltă mergea televizorul, și părinții mei comentau și chicoteau stupid. Bocănituri înfundate veneau din odaia de-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de probă". Stăteam așa până se făcea complet întuneric și orașul, ca într-o ilustrație din vechi cărți pentru copii, se estompa delicat sub norii de argint și sub lună. Doar reclamele de neon, aprinzîndu-se și stingînduse-n depărtare, ca niște fosforescenți pești abisali, contraziceau înserarea cu literele lor indistincte verzi, azurii, purpurii. Ca în copilărie, când se stingea o reclamă închideam ochii, număram până la șapte sau până la unsprezece și, când îi redeschideam, vedeam iarăși reclama aprinsă. Puteam astfel s-o țin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ai lumii? Izvoarele albastre ale teroarei? Cîte-un microbuz sosea tăcut și-i lăsa din loc în loc, de-a lungul străzii: băieți proaspăt tunși, bine rași, în costume și pardesie de recuzită, evident nu ale lor, costume din materiale ultramarine, verzi fosforescente, asemeni celor foarte ieftine de la Romarta, prea scurte sau prea lungi pentru ei. Cravate hilar nepotrivite la culoarea hainei. Căutau, chipurile, să se piardă-n mulțime, dar se făcea imediat gol în jurul lor. "Securiștii!", auzeai peste tot, și se mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care-o ținea-n șifonier, plină de poze, chitanțe și mărunțișuri, era și un ceas de mână fără curea, de-al tatălui său, cu care copilul se juca din când în când. Ceasul era de mult stricat, dar avea limbi fosforescente, care se vedeau bine În întuneric. Într-o după-amiază luase ceasul din poșetă și ieșise cu el afară, fără să știe prea bine ce-avea de gând să facă. Vroise mai întîi doar să-l arate copiilor. Dar când ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
puține. Ajunsese, de fapt, să nu mai vadă strada întunecată, nici, în vitrina de-alături, pe Gagan, indianca cu care se-mprietenise și cu care mai bea, în zori, cîte-o cafea, nici propria ei reflectare-n geam, sutienul și chiloții fosforescenți și carnea ei erodată de lumina roșie, apărând doar fantomatic: buze negre, găuri adânci și catifelate în locul ochilor, o scobitură înghiocată în mijlocul pântecului. Asemenea prădătoarelor sensibile doar la mișcare, ochii ei dădeau realitate numai animalului masculin, prada leneșă, în fulgarin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
visele... Am și fost găzduit câteva luni În apartamentul său, și chiar dacă nu aș fi revenit vreodată În Încăperile acelea, cum am făcut-o apoi săptămânal, cred, ani de-a rândul, tot nu aș fi putut uita maldărele de volume fosforescente crescând cu fiecare zi În jurul cărturarului chemat de Poezie. Hăituit de cotidian, Înlănțuit adesea cu pasiune de contingent, locatarul nu avea cum scăpa de fantasmele care Îi tot somau decolarea. „Toate-s la sol și așteaptă ceva... Nu știu de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
era, Însă, un iubit maestru, depărtarea o anulaseră, de mult, cărțile care ne-au unit. Am recitit scrisoarea din Abaddón, urmărit de privirile spectrale ale unor prezențe familiare: Martin, Fernando Vidal, Marcelo, Nacho și Augustina. Evadam, regăsindu-mă, pe dâra fosforescentă a cuvintelor, În timp ce În zare fumega rugul Alejandra, iar În tunelul lui Juan Pablo Castel șerpuia orbitor fantoma Mariei ucise. M-am trezit dialogând cu personajul-autor și cu persoana lui Ernesto Sábato, el Însuși somat să răspundă la numeroasele patetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
am situat totdeauna de partea Diavolului; incapabil să-i egalez forța, am Încercat să-l merit, măcar, prin insolență, asprime, arbitrar și capriciu”). Un citat În care se regăsea vitalitatea răzvrătită și mirajul incitant al frazei sale, țepii ei suciți, fosforescenți, frisonul antiletargic, iradierea glacială și neagră a scrisului său mereu tânăr, gândirea sa gnomică și solitară. Am fost și eu solicitat de redacția ziarului să-l caracterizez pe ilustrul defunct. Mi-am amintit singura seară petrecută Împreună, Întrebarea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
priză și pe lemn o să apară o vacă și un câine”. Vaca rumegă și câinele latră, spune el În timp ce stinge lumina. Vă chiorâți pe Întuneric și după multă vreme vi se pare că vedeți vaca și câinele. Parcă ar fi fosforescenți, verzulii și ar da din gură. Rumegă și latră, așa cum a spus Valerică. Dar nu se aude. Iluzia optică se petrece pe un imaș. În timp ce te roade dulcele gând al serii petrecute În fața captatorului de imagini, dacă o fi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ziare din colț. Am primit chiar și un CD-ROM gratuit cu el. De altfel, nu cred că primești așa ceva de la un avocat. CD-ROM-ul ne era prezentat de un american plin de bune intenții, îmbrăcat într-un costum lucios, cu dinți fosforescenți și mult păr, care să ne facă să ne simțim bine cu noi înșine. De fapt, părea să conțină o grămadă de formulare pe care să le descărcăm, dar era o modalitate de a nu ne mai gândi doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
durere, simți un pic de suferință omenească, dacă pot să zic așa - numai că asta-i partea pe care Sam Levenson o omite! Bine-nțeles, stau la Cazinou, la Concord, femeile cu blănuri de nurcă, iar bărbații cu costumele lor fosforescente și, măiculiță, ce mai râd, se umflă de-atâta râs și râd și râd - „Ajutor, ajutor, se-neacă fi-miu, doctorul!“ - ha-ha-ha, ha-ha-ha, dar cum rămâne cu durerea, nea Myron Cohen! Cum rămâne cu tipul care se îneacă de-adevăratelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Și fără figuri, am aici un trăgaci foarte sensibil. Cu vârful pantofului, Gaie împinge automatele. Kohler culege unul dintre pistoalele mitralieră, îl pune la spate, apoi întinde mâna după celălalt. În aceeași clipă o parașută luminoasă inundă cu lumina ei fosforescent magneziană camera, orbind pentru câteva secunde pe cei din încăpere. Bubuie o împușcătură, urmată de o rafală scurtă, apoi alta, după care tăcere. Sub impactul puternic al gloanțelor șeful fusese izbit de perete. Are fața dezintegrată. Pe tapetul albastru alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
șoferului se aprindea și se stingea, și acum am văzut - altă premieră - că nu e cu beculețe, așa cum credeam, ci alcătuit dintr-o serie de fante, care se deschid și se închid, și o fantă e neagră, iar cealaltă verde fosforescent. Îmi plăcea să ascult vocea care însoțea afișarea unei stații - uneori, din cauza intensității prea mici a curentului, subțirimea ei femeiască lăsa loc unui bariton androgin, care zicea Urmează stația... și spunea stația, dar nu se mai înțelegea nimic, de parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
verticală, mult mai mare și mai misterioasă, pe lângă care scrisul nu e altceva decât o excursie la mare cu clasa, asta e marea provocare. Cam în acea perioadă și-a făcut apariția pe la noi pe la redacție, într-un tricou verde fosforescent, cu părul vâlvoi, Gălățanu. Se întorsese de la Paris, unde avusese o bursă de un an. Gălățanu a fost primul om din lume pe care l-am văzut râzând. Râdea ! râsul lui venea dintr-o parte a lumii care îmi fusese
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Paralel cu șoseaua vedem drumuri mai mici, niște cărări, la drept vorbind, speciale de mers pe zăpadă cu motoneige-ul, și din când în când eram depășiți de câte o jucărie mică, în care stăteau oameni echipați în costume de schi fosforescente. Totul părea ireal. Singurul lucru palpabil era scrisoarea de acceptare a universității canadiene, pe care o aveam în buzunarul interior al rucsacului. Sau făcea și ea parte din vis ? — Lucrurile nu sunt întotdeauna cum am vrea să fie, spusese Jean-Claude
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
erau pereche, nici nu s-ar fi plictisit cât îi lăsam singuri, se puteau juca de-a samuraii. Uitasem toată discuția asta, însă aseară s-a întâmplat ceva ciudat. Mă băgasem sub pătură, stinsesem lumina și priveam luna și stelele fosforescente lipite pe tavanul camerei mele. Pe cele adevărate le pot zări pe fereastră, în nopțile senine, căci locuiesc la etajul opt. Însă aseară era înnorat, geamurile păreau date cu păcură. Deodată am auzit un ciocănit în fereastră. În primul moment
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
o să vadă nimeni. Desdemona percepu flăcările mai Întâi ca pe niște lumini pe carenele vaselor. Tușe portocalii scăpărau deasupra nivelului apei pe nava Statelor Unite Litchfield și pe vaporul francez Pierre Loti. Apoi apa se lumină, de parcă un banc de pești fosforescenți ar fi intrat În port. Lefty stătea cu capul rezemat de umărul ei. Încercă să vadă dacă dormea. ― Lefty. Lefty? Cum acesta nu răspunse, Îl sărută pe creștetul capului. Apoi se porniră sirenele. Vede nu unul, ci mai multe focuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]