503 matches
-
accentuată, când planta este amenințată de uscare, xerofitele cheltuiesc apă foarte puțină. Cum se explică această situație? Apărarea excesivă a xerofitelor Împotriva transpirației ar putea stingheri absorbția sevei brute din sol, circulația acesteia până la frunze și, implicit, procesul de fotosinteză. Așadar, transpirația xerofitelor este un „rău necesar” (servind la scăderea temperaturii plantelor din deșerturi). Stomatele, cum bine se știe, servesc plantei și pentru transpirație (apă sub formă de vapori) și pentru respirație (oxigen) și pentru fotosinteză (dioxid de carbon). Xerofitele
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
și, implicit, procesul de fotosinteză. Așadar, transpirația xerofitelor este un „rău necesar” (servind la scăderea temperaturii plantelor din deșerturi). Stomatele, cum bine se știe, servesc plantei și pentru transpirație (apă sub formă de vapori) și pentru respirație (oxigen) și pentru fotosinteză (dioxid de carbon). Xerofitele trebuie să se apere de o transpirație excesivă pentru a nu se usca și, În același timp, trebuie să asigure un curent continuu de apă, ca și evaporarea ei, pentru a nu se supraîncălzi. Xerofitele trebuie
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
continuu de apă, ca și evaporarea ei, pentru a nu se supraîncălzi. Xerofitele trebuie să-și Închidă stomatele pentru a reduce transpirația și, În același timp, trebuie să le țină deschise pentru ca oxigenul (pentru respirație) și dioxidul de carbon (pentru fotosinteză) să pătrundă În plantă, iar apoi oxigenul rezultat În urma fotosintezei să iasă afară din plantă. Fuga de secetă. Unele plante au revenit În mod secundar la viața acvatică; dovadă, pentru polenizare ele scot florile deasupra apei. Acestea sunt hidrofitele și
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
se supraîncălzi. Xerofitele trebuie să-și Închidă stomatele pentru a reduce transpirația și, În același timp, trebuie să le țină deschise pentru ca oxigenul (pentru respirație) și dioxidul de carbon (pentru fotosinteză) să pătrundă În plantă, iar apoi oxigenul rezultat În urma fotosintezei să iasă afară din plantă. Fuga de secetă. Unele plante au revenit În mod secundar la viața acvatică; dovadă, pentru polenizare ele scot florile deasupra apei. Acestea sunt hidrofitele și, Într-o anumită măsură, higrofitele. După cum bine se știe, lumina
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
în cea de măslin. Descrierea la timp a acestei corespondențe ar fi revoluționat poate mersul însuși al istoriei naturale. În continuare, alte fraze cu alte idei. De ce oare tocmai depozitele din subconștientul omului și de ce tocmai centrele purtătoare de fototropism, fotosinteză, fenologie ale frunzelor? Experiențele pur științifice pot dovedi cum nu se poate mai bine că până și în magie nu există minuni. La ce sunt bune aceste analogii, încă neclare? Poate tocmai la explicarea unor legături de comunicare, de schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
care se întind pe pereți după sursa îndepărtată de lumină a unei ferestruici, acele vițe au morfologia specifică, chiar pot da muguri și frunze, atât doar că sunt albe și eterice, aproape transparente, fără vitalitatea sănătoasă a verdelui, rezultat din fotosinteza pe care numai lumina naturală o poate genera și întreține. În mod similar, aceste cărți apărute în perioada comunistă și în cei 20 de ani de tranziție par rezultatul unei îndepărtate surse artificiale de lumină, nu a fotosintezei naturale. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rezultat din fotosinteza pe care numai lumina naturală o poate genera și întreține. În mod similar, aceste cărți apărute în perioada comunistă și în cei 20 de ani de tranziție par rezultatul unei îndepărtate surse artificiale de lumină, nu a fotosintezei naturale. Și cum să scrii cărți adevărate, inclusiv versuri, dacă nu poți face priză la lumea mințită în mijlocul căreia îți duci viața de zi cu zi, și la adevărul istoric care ți se ascunde sau falsifică sub propriii tăi ochi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de oxigen produs de plantă În contul biomasei scoase din circuit se adaugă la zestrea oxidantă a mediului. Dacă privim acest aspect În istoria Pământului, vom vedea că primele cantități de oxigen au apărut acum 2 miliarde de ani, odată cu fotosinteza, au atins pragul de 1% din concentrația actuală acum 1,6 miliarde de ani, iar de atunci se acumulează continuu, aproximativ exponențial. Fiecare dintre cei doi parteneri ai biocenozei, producătorul și consumatorul, contribuie Însă și altfel la modificarea caracterului redox
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe terenul mai mult decât bătătorit al acțiunii lor de purificare mecanică a aerului, de reglare a regimului hidric, de protecție a solului, În sfârșit de oxigenare. Chiar acest ultim aspect mi se pare oarecum supralicitat, știind că 80% din fotosinteză nu este realizată de ceea ce numim Îndeobște plante, adică cele terestre, subiectul Îngrijorării opiniei publice, ci de fitoplanctonul oceanic... Și totuși, toate, subliniez, toate plantele exercită o acțiune unitară asupra mediului, indiferent dacă acesta e terestru ori acvatic. Iar această
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
permite existența unei stări staționare a Universului și prin el a Pământului. Că uneori această evoluție se reflectă În mod neplăcut asupra noastră, mai precis așa o conștientizăm, poate că e firesc: acum două miliarde de ani, când a apărut fotosinteza și implicit oxigenul, desigur că microorganismele anaerobe, singurele care populau atunci Pământul, nu s’au simțit prea bine. Dar asta a impulsionat evoluția și am apărut și noi, oamenii. A cui existență o pregătim noi oare acum? “Radiosfera”, 3 octombrie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe care-l știe toată lumea: clorofila. Ceea ce se știe mai puțin, e faptul că acest pigment nu e perfect. Sau, mai bine zis, e neadaptat prezentului, dar perfect pentru viitor. În ce constă imperfecțiunea? În faptul că, pentru a realiza fotosinteza, lumina trebuie În primul rând absorbită, ceea ce cere ca ea, lumina, să aibă culoarea complementară celei a substanței ce-o absoarbe. Or, clorofila, fiind verde, absoarbe doar lumina roșie. Iar lumină roșie nu are la dispoziție decât la răsăritul și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
răsăritul și apusul Soarelui, adică atunci când lumina parcurge un drum mai lung printr’o atmosferă cu transparență selectivă, și mult mai puțin În restul zilei. De ce atmosfera e transparentă pentru lumina roșie, vom vedea mai departe. Aceste caracteristici, avantajoase (precum fotosinteza) ori dezavantajoase (precum neconcordanța cu lumina), le posedă clorofila de când a apărut. Dar planta, mai bine zis evoluția, a Încercat o corecție: modificări ale structurii clorofilei, prin apariția clorofilei b, chiar c și d; dar, pe această cale, a modificărilor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
clorofilei b, chiar c și d; dar, pe această cale, a modificărilor structurale, nu s’a reușit decât o deplasare relativ mică a benzii de absorbție a luminii. Motiv pentru care evoluția a Încercat o altă cale de optimizare a fotosintezei, cea care ne oferă acum și informații suplimentare privind evoluția mediului, anume a recurs la pigmenții fotosensibili auxiliari. Aceștia sunt compuși care Înmagazinează energie luminoasă spre a o ceda apoi clorofilei; și o fac la cu totul alte lungimi de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
indiferent de voința noastră privind viteza și, mai ales, sensul și, totodată, să-i evaluez direcția. Acestui ipotetic cititor mă adresez acum, amintindu-i o frază mai veche: “primele cantități de oxigen au apărut acum două miliarde de ani, odată cu fotosinteza, a atins pragul de 1% din concentrația actuală acum 1,6 miliarde de ani, iar de atunci se acumulează continuu aproximativ exponențial”. Iar dacă va avea răgazul să deschidă o carte precum “Terra − geosistemul Vieții” de A. Roșu, cele spuse
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sintetizați abiotic din amoniac și metan. Atmosfera sărăcea În aceste substanțe; reformarea lor pe seama energiei solare devenea tot mai nesemnificativă În raport cu creșterea continuă a consumului de către protoorganisme. Viața a rezolvat, Însă tot oxidând, și criza “alimentară” ce se prefigura: apariția fotosintezei a permis utilizarea directă a luminii solare, dar a produs oxigen. Încet, apoi tot mai repede, mediul s’a oxidat și astfel, astăzi, atmosfera nu mai permite existența formelor reduse ale elementelor amintite la Începutul capitolului: carbonul e prezent ca
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fie și ipotetic, sunt atrași spre Pământ tocmai de această intensă radiație infraroșie. Viața Își aduce o contribuție directă destul de redusă la această radiație; din cei 178.000 TWan ce constituie energia solară incidentă anuală, doar 100 sunt utilizați În fotosinteză. Dacă vreți, Viața e un fel de catalizator. Și, poate, diferența de entropie legată de acești 100 TWan, adică doar a douamia parte din energia incidentă, devine informație, aș spune eu, ridicând mănușa zvârlită de metafizică. “Radiosfera”, 5 decembrie 1994
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a-i Încadra sistematic? Iată subiectul intervenției de astăzi care va mai Încerca ceva: să sublinieze rolul lor de martor fidel al stării mediului. Ce este un lichen? Este singurul caz În care ceva poate fi numit plantă, pentru că face fotosinteză și seamănă uneori cu o frunză, dar care e de fapt o asociere, Între o plantă inferioară, anume o algă și o ciupercă. Cu alte cuvinte, avem de a face cu o biocenoză, extrem de simplă, cu doar două componente. Mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
epuizarea hranei, adică a biomasei, a oxigenului, dar și prin excesul de bioxid de carbon. Conform sensului evoluției care cerea, În condițiile schimbărilor survenite În mediu, perfecționarea acestor relații biocenotice, stabilite destul de devreme (după părerea mea, cel mai târziu odată cu fotosinteza, adică cel mai târziu acum două miliarde de ani), lichenii le-au concentrat la nivelul celular. Au fost poate obligați la aceasta, pentru că pe acea vreme (acum vreo 500 milioane de ani) singurele autotrofe disponibile, adică capabile să ajungă În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Înmagazina apa, alga singură n’ar fi putut trăi. Nici ciuperca, lipsită de apă și substanțele reducătoare ce-i constituie hrana. În cazul asocierii, 47 ciuperca asigură absorbția apei, din atmosferă, dar și din substrat, creând algelor un mediu optim fotosintezei, din produșii căreia se Înfruptă și ciuperca; mai mult, surplusul este depozitat sub o formă cu tendință neutră, de polizaharid, lichenina, anume un polimer al glucozei. Unele alge ce constituie lichenii au chiar capacitatea de a fixa azotul din atmosferă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pentru că ei au constituit o experiență reușită a naturii, care suportă proba timpului de mai bine de 500 de milioane de ani. Anume, celulele heterotrofe ale lichenului au rolul principal de asigurare a apei și sărurilor, iar celulele autotrofe de fotosinteză. Această specializare, celulară, a fost perfecționată de plantele superioare, care specializează organe și unde rădăcina este tot heterotrofă, iar frunza autotrofă. Și acum, putem explica de ce simbioza unei plante cu bacteriile fixatoare de azot se face Întotdeauna la nivelul rădăcinii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un salt calitativ În evoluția Vieții. Și el s’a produs. În ceea ce Oparin a numit supa primordială, apa Oceanului bogată În substanțe nutritive sintetizate abiotic, se găseau și porfirine, adică precursorii clorofilei. Dar numai un mediu oxidat putea permite fotosinteza; lanțul trofic heterotrof a pregătit tocmai acest mediu oxidant. Cu apariția primelor organisme fotosintetizante s’a putut forma un circuit Închis al substanței, adică s’a creat o biocenoză. O biocenoză extrem de simplă, adică un cerc nu prea larg, dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ca martor al unei Încercări a acesteia de a răspunde la o problemă ce apăruse la un moment dat, ceva ce ar semăna cu ceea ce parcurgem noi astăzi: poluarea. Doar că poluarea era pe atunci, la puțin timp după apariția fotosintezei (acum măcar două miliarde de ani), datorată unei substanțe noi, inițial nocive chiar dacă folositoare astăzi, oxigenul. La rândul ei, fotosinteza a fost răspunsul evoluției la o altă problemă: poluarea consecutivă viețuirii până atunci a unui singur fel de organisme: heterotrofele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ce ar semăna cu ceea ce parcurgem noi astăzi: poluarea. Doar că poluarea era pe atunci, la puțin timp după apariția fotosintezei (acum măcar două miliarde de ani), datorată unei substanțe noi, inițial nocive chiar dacă folositoare astăzi, oxigenul. La rândul ei, fotosinteza a fost răspunsul evoluției la o altă problemă: poluarea consecutivă viețuirii până atunci a unui singur fel de organisme: heterotrofele (bacterii) ce consumau, fără a pune nimic În loc, substanța reducătoare rămasă din epoca prebiotică a planetei. Nu era vorba doar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
consumau, fără a pune nimic În loc, substanța reducătoare rămasă din epoca prebiotică a planetei. Nu era vorba doar de epuizarea hranei, dar știm că heterotrofele au capacitatea de a oxida mediul de viață, ajungând la a și-l face impropriu. Fotosinteza, manifestată de organisme autotrofe, a rezolvat două probleme: autotrofele reduc mediul, deci remediază poluarea amintită și produc hrana pentru heterotrofe. E drept că unele heterotrofe, mai vechi, ce aveau nevoie de medii extrem reducătoare, au trebuit să dispară sau să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dezechilibre, pentru că este sursa sau germenul unui eventual salt calitativ. De aceea, prudența evoluției a Încercat ca ambele componente biocenotice, autotrofă, respectiv heterotrofă, să fie Înglobate Într’un singur organism, Încă mai mult, unicelular. Astfel Încât, Euglena poate face, grație clorofilei, fotosinteză, evident dacă are lumină. Dar se poate hrăni cu alte organisme, bacterii sau protozoare, evident mai mici, În care scop e Înzestrată cu un fel de gură și cu posibilități de mișcare. Dar, ca alternativă la biocenoză, Euglena mai face
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]