4,121 matches
-
D. R. Ioanițescu și pe d. Potârcă, să dai peste un alt Ion Damian care, până să bage de seamă că Măria Ta este chiar Măria Ta - să-ți frământe Augustele testicule, să-ți spargă Augustul cap și să-ți frângă Augustele mâini... Recomandându-Vă atențiune și prudență, rămân al Alteței Voastre Regale, prea supus și prea plecat servitor și rob. Mircea Damian însă nici fiind "prea supus și plecat, ba nici chiar "servitor și rob", Mircea Damian tot nu s-
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
Uniunea Scriitorilor, Filiala Sibiu, pentru volumul Senin ca-n ou. alb ucigaș e frig în poem și în cântec răcoare, ascultă vântoasa cum sughite în gânduri, e o iarnă pe cinste, cascada ninsorii astupă gâtlejul, privirea e bocnă, trosnește, se frânge, cade-n cristale reci între noi. unde te încumeți pe albul acesta osos? niciunde nu-i soare, doar pâclă, perete sticlos, nici cer, nici pământ, glaciala lumină în cuptoare stinse dospește, se umflă, lucește ca un solz uriaș într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
spre moarte ca spre un ceresc festin, nu-i chip să-l ratezi, să nu te pătrundă, asemeni unui dureros spin. dar totul durează atât de puțin, doar că rana ce-o capeți pulsează fără alin. iubire sunt puterile se frâng și dor, sunt moale ca un nor, un ceas cu ticăit incert materia și-o pierde-ncet, nedeslușit mai țipă ora cu glas care își cheamă sora, sunt ostateca trupului amărui, doar mintea rătăcește hai-hui, albă și pură de neîntâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
bucăți de a aerului vibrare, doar o secundă, și totul e limpede iar, te privesc, mă privești cu mirare, amestecați, ne rătăcim, dispărem unul în celălalt, ne picurăm tăcerea în vacarmul cel mare. eu doar mai aud tânguirea, tu ești frânt, asurzit, înduri ceea ce pe mine nu mă mai doare. următoarea chemare încețoșată linie frântă, trupul acesta al meu se șterge, se estompează, mai ușor decât scama în aer plutește, abia mai vibrează. schimba-voi locul acesta cu nimbul violet al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
constrângându-l să ocupe un aliniament sau altul față de ceea ce se întâmplă. Libertatea sa interioară, sufletul vraiște îi dau senzația de risipă: singurul sentiment real, puternic, e așteptarea; or, aceasta nu e acțiune, ci apatie. Dar acțiunea s-ar declanșa frângând demnitatea independenței - din acest cerc vicios nu poate ieși. Doritor de acțiune, de "libertate eroică", nu are inițiativă. Zace într-o libertate apatică, falsă, în care totul e posibil: potențial, dar nu activ. Descumpănit, în derivă, dat afară din învățământ
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
cu poezia, a realismului cu libertatea formelor și a conținuturilor, alcătuiesc Pavel }ugui și Mircea Martin (care-i semnează studiul introductiv) ediția A. E. Baconski din 1990, de la Cartea Românească. E povestea, groasă, legată-ntre coperți cu pietre ce se frîng, a unui drum cu despărțiri. Și cu despărțituri. O mică istorie a literaturii, marcată de anumite gusturi și opțiuni de moment e refăcută în trecerea asta, pe versuri tocmită, de la bolovani la ape. Un volum din 1950, Poezii, e o
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
muncă și abil în a o evita, hoț de buzunare și bătăuș, în continuare, redutabil, Mite e un picaro la nivelul glorioșilor și atât de simpaticilor săi predecesori. Nimic nu poate să-l clatine; cu atât mai puțin, să-l frângă. Iată-l într-o ipostază de luptător triumfător, în Sala mizeră din Calea Dudești: "- Joacă, joacă, mai multă joacă, îi sâcâie Dorin neîncetat. Nu mai sta pe loc, fugi de-acolo, mișcare, mai multă mișcare... Ei par să-l ia
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
noi, despre ne-stare și ne-liniște, despre dublul nostru, feminin sau masculin, cu care populăm ființa, spațiul și timpul. Bîntuiți de alienare, devenim captivi ai maladivului. Ai imposibilității de a comunica cu celălalt, cu ceilalți. Toate punțile dialogului sînt frînte, limbajul este complet diferit, codurile, ritualurile ne îndepărtează, fără nici o altă șansă, unii de alții. Ne privim, unii pe ceilalți, suspicioși, respingîndu-ne, de fapt, reciproc, condamnîn-du-ne la izolare, la marginalizare, la dispariție. Și personajele de pe Iza, în special bărbații, hăituiesc
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
taie respirația de teamă că ne despărțim, că fluviul se preface în lac întins ca marea sau că se ascunde după vreun deal." Pripită emoție, căci "iată-l din nou". Mergînd înainte ca o poveste. Köln, și pe urmă acasă, frîngînd brusc cercul unei călătorii. Un drum cu trenul la mare, printre amintiri și cîntece germane de șagă. Încă unul, pe ploaie. În fine, Flori la mare, un tablou în proză care completează cele cîteva ilustrații, alb-negru și una color, răsfirate
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
o avis rara printre intelectualii basarabeni, dar și represiunea - să nu uităm! - a fost teribilă. Noi, acolo, aveam și jugul colonial, nu numai pe cel ideologic. Spiritul creator a fost pus într-un fel de "cizmă spaniolă", pentru a fi frânt. "Refugiul în estetic", din anii '60-'70, în România, în Basarabia era văzut în continuare ca un delict penal, exact ca în timpurile proletcultismului. Erai suspectat dacă foloseai prea multe cuvinte "românești" (recte: neologisme), dacă rosteai vocalele cu prea multă
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
mână și Îl trase către cei care dansau „Tango d’amore", o piesă la modă. Nu-ți face griji! Fii calm, simte ritmul și nu privi la picioare! Îți garantez că dacă mă prinzi de talie, aceasta nu se va frânge și nici nu se va sparge, nu sunt din sticlă! Și nu miai spus cum te numești! Va răspunse precipitat și abia auzit: Va, Varlaam Olaru, mai nou mi se spune Rică Olaru, te rog să mă scuzi! O călcase
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mă port așa este pentru că vreau să te studiez până la aflarea adevărului. Vom merge până În pânzele albe! Nici nu știi ce te așteaptă și nici nu știu dacă ar trebui să-ți spun eu, dar o fac pentru a ți frânge cerbicia de prost gust! Fii foarte atent și analizează ce-ți spun: De Închisoare grea grea nu te mai poate scăpa nimeni, fapta a fost comisă, dar poate că obții clemență printr-o cooperare exemplară cu noi, cu mine În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
trăim așa cum trăiau mulți, din salarii, civilizat dar fără lux și opulență. I-am spus că nu pot și că singura variantă ar fi să vină el În Maroc. A căzut cerul pe el și pe mine, ne-am văzut frânte toate visele noastre frumoase, am plâns, ne-am iubit ca doi demenți... De ce nu a venit În Maroc? Știi și tu, Securitatea nu permitea așa ceva și te urmărea până În pânzele albe și te aducea acasă sau chiar te omora, știa
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
minunat loc, se sărutară cu frenezie, se dezbrăcară reciproc și precipitat, fata arătă către dormitor, Rică o luă În brațe și cu o delicatețe de care nici el nu se credea capabil o așeză ușor pe patul matrimonial, apoi o frânse sub el, se revărsau fiori și sângele prinsese viteze apocaliptice, mișcările erau spasmodice și voluptoase, fiecare atingere căpăta dimensiuni cosmice, fata Îi șoptea același „nu te grăbi!”, simți În Întreaga sa ființă momentul când zborul se frânse, iar Rică nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
matrimonial, apoi o frânse sub el, se revărsau fiori și sângele prinsese viteze apocaliptice, mișcările erau spasmodice și voluptoase, fiecare atingere căpăta dimensiuni cosmice, fata Îi șoptea același „nu te grăbi!”, simți În Întreaga sa ființă momentul când zborul se frânse, iar Rică nu mai simți vechea sa strepezire și reluă drumul său către rai. Obosit și extrem de bucuros, o sărută prelung, o Îmbrățișă posesiv, o Îmbrățișare plină de iubire. Au mers În baie, s-au Îmbrăcat, au revenit la masă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
tot, St Jean de Brinac... Voisin interveni enervat: Nici unul dintre noi nu vrea să moară, Monsieur Chavel, iar Lenôtre repetă aceleași cuvinte care lui Chavel îi păreau pline de o îngâmfare incredibilă: Liniștiți-vă, Monsieur Chavel! Glasul lui Chavel se frânse. Tot ce am! Bărbații începuseră să-și piardă răbdarea. Îngăduința este o chestiune de răbdare, iar răbdarea depinde de nervi și nervii lor erau întinși la maximum. Stai jos! Tacă-ți gura odată! îl repezi Krogh. Chiar și acum, Lenôtre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Pe dracu...Cine știe de când stai tu aici?...” Gânduri de acest fel îi umblau prin cap lui Mitruță, ca bărzăunii...” Da’ nu ajung eu acasă? Numai odată să-l mai găsesc eu pe Iordache la mine, că...” Gândul vrăjmaș se frângea însă aici. „Adică cum să-i spun eu lui Iordache așa ceva? Suntem doar prieteni și vecini...” Intre timp, Pâcu și-a aprins luleaua. După ce și-a prins pofta de tutun, a reluat povestea nepotului său. Si cum vă spuneam, în mijlocul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să fie ori interesant, ori scandalos :”... Regizorul e un penis [pardon de expresie -n.n.], o putere, e un zeu al Înseminării, al focului. Cu sperma, cu forța și pasiunea sa, el trebuie să intre În actorul-vagin și să-l frîngă, să se unească cu el”. Mda... Dar știți cine-s, cu adevărat, criticii? Tot Andriy Zholdak vă spune : ”...rechini flămînzi care abia așteaptă să Îi mănînce pe artiștii tineri, să sugă sîngele din ei, să castreze anumiți regizori sau, dimpotrivă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
acoperit cerul și te urmăresc în picaj, săgeți de amanită care otrăvesc sufletele fericite, alergi cât poți de repede, dar nu ai cum să scapi de ascuțitele în picaj, săgeata galbenă a conducătorului urșilor clanului abenaki trece pe deasupra ta și frânge toate săgețile de amanită, săgeata galbenă înfiptă în pridvorul tău te-a salvat, ea nu putea fi lansată decât de arcul de lapis lazuli al prințișorului tău shangdi di liwu, semn că suflețelul tău pereche a ajuns acasă, în grădina
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
posac de la curtea mea. Acuma se află și el aici, în odaia hotărâtă de cuscrul nostru pentru cei din cinul său. Apoi aceluia am să pun să-i taie capul îndată ce sfârșim masa, pentru că nu s-a priceput să-mi frângă cerbicia. LIANA: Ba să nu-l tai, tată, că-ți este cel mai credincios și mai cu priință dintre sfetnici. El singur a știut unde m-am oprit și-mi trimitea din când în când vești despre sănătatea Măriei Tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
disperare): Rogu-mă sfinției tale... PAFNUTIE (ridică ochii de la tabla de țintar): Nu ți-i dau, Sisoe, că ești stătut. Dacă ți-i las pe mână, într-un ceas îi dai gata, trebuie să-i adun cu fărașul! (Sisoe își frânge mâinile, distrus. Pafnutie se întoarce la joc.) Bag samă, prooroace Habacuc, bag samă că această boabă de fasole nu era aici adineauri, când am întors capul... HABACUC: Eu unul știu că n-am atins-o! PAFNUTIE: Trebuie s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și imensele sale posibilități creative și l-a chemat la o audiție. Chestia asta l-a ofensat pe Michi extrem de tare. Să vină Aldea ăsta aici pe șantier să vadă cum trăim noi! Muntele la Mahomed. Și așa s-a frânt în fașă destinul unui viitor compozitor genial. Viața sa e un lung șir de eșecuri fertile. Putea să fie filosof, dar nu s-a înjosit să publice ca alții. Pe timpul Pieței Universității el i-a dat lui Constantinescu cheia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
primari?” am întrebat. „Eu atâta am avut să-ți spun. Mâine seară, primăria să fie goală!” Și? Au ieșit trântind ușa... În încăpere s-a lăsat o liniște de mormânt. Costăchel privea când la Petrache, când la Măriuca, care își frângea mâinile... Ei, ce ați rămas așa? Spuneți ceva! Vorbiți! - i-a îndemnat Costăchel. Tăcerea apăsătoare a rămas neclintită... Voi ce credeți? E mai tare o mână de bezmetici sau obștea comunei? a reluat vorba Costăchel. Obștea îi mai mult o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un vis, de față fiind și Teo. ,, Știți...", își amintea Doina cuvânt cu cuvânt ,,... astă noapte v-am visat, domnule doctor. Se făcea că erați în parcul spitalului în fața unui rond de flori. O floare tocmai era gata să se frângă din cauza vântului, iar dumneavoastră ați sprijint-o cu ajutorul unui bețigaș și floarea a rămas în picioare. Nu știu ce semnificație are... dar așa am visat!", întărise ea. Prin mintea Doinei se învălmășiră fel de fel de idei. O fi o simplă bănuială, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
numai el știa câte lacrimi se adunaseră în sufletul său lovit de această nechibzuință a fetei lui. Dumnezeu să te aibă în pază, fata mamei! spuse Maria, dar Simona era departe de binecuvântarea mamei sale. Aceasta o urmări cu inima frântă de durere prin geamul ce dădea spre stradă, ascunzându-și lacrimile în basma și mâhnirile în suflet. Fata făcu drumul până la poartă însoțită doar de un cățel tărcat, un ghemotoc cu ochi care n-o cunoscuse până atunci pentru că, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]