1,676 matches
-
gălbui; De din vremi sună-n ureche Neștiute, -ascunse rime Și parcă lovit de streche Când e azi îți este mâine; În van te-amăgești, codalbă, De acum s-a stins amor... Vers tresară-n foaia albă, Frânte-s aripi, frânt ți-e... zbor; Se cutremură-n în sertar Vise ce te-au zgâlțâit, Astăzi doar un solitar, Poți cel mult părea smintit Când mi te bântuie spaimă Că ți-e munca în zadar, Nu cerși nimărui faimă Poeziei fă altar
POEZII (LUI MIHAI EMINESCU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382417_a_383746]
-
Zeul nu va recunoaște Aerul rănit de plânsul Mamelor care vor naște Fiii morți lui viu răspunsul. Marea nu va recunoaște Picătura care vine Străpungând bazalt în coaste, Praguri, crânguri și rovine. Vântul nu va recunoaște Adierile de-aripă, Zboruri frânte vor renaște, Etern Pheonix se-ntruchipă. Dumnezeu va recunoaște Omul, marea, zborul, vântul Nici un alt zeu nu se naște Făr' de-ai pângări cuvântul. *** Volumul ~ manuscris "Clonapolis" Referință Bibliografică: Dumnezeu va recunoaște! / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DUMNEZEU VA RECUNOAŞTE! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382454_a_383783]
-
la lupte, cu-n cuget Parvenit, Lovind doar mișelește, ca Brutus în turbare, Nu se țin' cont de inimi, iar etica-a murit, Căci Egoismu'-ndeamnă la Dezumanizare. Răzleț o floare mândră, 'nălțând sfios spre cer Cu brațele-i prea frânte, luptând cu vântul morii, Își face loc să iasă din lutul cel stingher, Crescând pe o fărâmă de Adevăr în glorii. E mică, nu cunoaște Suflet Vândut si Gol, Și Dreaptă-și duce viața în Uscăciunea toată, Luptând cu Spini
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2049 din 10 august 2016 Toate Articolele Autorului sentimentele au calea lor scânteiază ochii de culoarea florilor de tei din amurguri triste ploi se revarsă precum săuturi peste coapse îndulcite din trup frânt am să mușc felia rămasă să te pot trișa acum la o cafea cu zaț de simfonie .................... ce pastel din rastel mângâie flămânde degetele mele cu inel Referință Bibliografică: PASTELURI DIN CRENELURI 2 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PASTELURI DIN CRENELURI 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382517_a_383846]
-
frumoase.. -Nu pot! Pânzele luminii sunt zdrențuite, roase. -SUFLET, fă-mă să mă simt zi de primăvară... -Nu pot! Noaptea din adâncul meu zâmbetu-l-omoară. -BUZE, murmurați cuvinte dulci, auzul să-l încânte... -Nu putem! Tremurul nostru se zbate-n spasme frânte. INIMĂ, te rog, să-mi dai iubire, alean, tumult... -Nu pot!...Muritorule... Ai suferi prea mult. Referință Bibliografică: DORINȚĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1880, Anul VI, 23 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica
DORINŢĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383956_a_385285]
-
aripi de vânt și foșnet de ramuri,/ Cioplită-n statui de-o perfidă idee,/ Nălucă ce bate cu raze în geamuri,/ Iluzie rece-n parfum de femeie.../ Visare abstractă ce-mi bântuie dorul/ Ciudată dorință de valuri sărate,/ O aripă frântă ce spintecă zborul,/ O dulce tăcere și singurătate.../ Icoană pierdută în colbul uitarii,/ Zvâcnind în crâmpeie de dulci amăgiri,/ Răspunsul de-a pururi nedat întrebării,/ Tăgada frivol-a pierdutei iubiri.”( Nesentimente ) Iată cum se cunună elementele naturii într-o viziune
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
așezară cu sacosele cu mâncare la umbră unor mandarini. În loc să se apuce imediat să mănânce stăteau puțin să-și tragă sufletul, tot acel efort de a căra cu acele roabe etajate cu pepeni îi istovise. Cel putin Vasea se simțea frânt, muncise mult poate prea mult pentru vârsta lui mușchii îl dureau și simțea oboseală toropindu-i corpul, nici pofta de mâncare nu avea băuse apă multă și mâncase pepeni în micile pauze ale muncii și numai avea pofta de mâncare
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
Acasa > Poeme > Emotie > NEMURITOARE MELANCOLII... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2110 din 10 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Oriunde este dat pe acest pământ, Să se-ntâlnească vise și speranțe, Fericire și lacrimi în suflet frânt, Împletite-n dulci-amare romanțe... Parfumuri învelind roze tremurând Adie-n zare, inimi lin atingând, Sub clar de lună, tristeți ușor stingând, Stelele, deasupra lor, vii luminând... Sub magia astrelor nopții plutind, Se înseninează priviri umbrite, Roua ochilor, fermecător sclipind, Curge
NEMURITOARE MELANCOLII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383408_a_384737]
-
îi făcu cu ochiul și asta-i mai dădu un pic de curaj. Prin urmare, lăsă opera pe mâna maestrului și plecară amândoi la cârciumă să discute amănuntele istoricei vizite. Spre norocul său, când a ajuns acasă nevastă-sa adormise frântă de muncă, iar el s-a strecurat sub plapumă, ușurel, a adormit și a visat frumos. Dacă a visat! Cert este că după câteva zile intra pe ușa cârciumii zbierând fericit și fluturând în mână un ziar unde, pe pagina
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
aprilie 2017. DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII! Ploaie rece-n stropi ca gheața, plângi la mine-n geam Lacrimi ude-n sticla veche, boabe de mărgean Stropii grei, cuprinși de ură, prăpădiți în ceață Se preling în tinda frântă, iz de vechi răsfață. Nu ai milă, n-ai nici suflet, cătrănită-mi ești Ai tăi picuri, roi de apă, spun nopții povești Rece boare de umbrire se presară-n lut Frig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
icnet lânced; Citește mai mult DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII!Ploaie rece-n stropi ca gheața, plângi la mine-n geamLacrimi ude-n sticla veche, boabe de mărgeanStropii grei, cuprinși de ură, prăpădiți în ceațăSe preling în tinda frântă, iz de vechi răsfață.Nu ai milă, n-ai nici suflet, cătrănită-mi eștiAi tăi picuri, roi de apă, spun nopții poveștiRece boare de umbrire se presară-n lutFrig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut.Plouă pragul dintre
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
negreșit ca un bumerang înapoi, prin vocea a doua, și anume a celei pe care o cântă. Fiecare poet cântă de unul singur celeilalte jumătăți, dar dacă jumătățile își cântă una alteia, atunci poezia devine întreagă. Altfel poezia va rămâne frântă. Va vrea să zboare într-o aripă și zborul nu va fi zbor, ci o rotire în jurul aceluia care cântă poezia și o pregătește pentru zbor. Autoarea este de acord și îmbrățișează ideea. Pornește cu toate forțele în acest demers
DOUĂ ARIPI ÎNSPRE ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382752_a_384081]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ZBOR FRÂNT Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului ZBOR FRÂNT pământ și nămol cerul uscat și gol o pasăre a rămas nu a plecat cu al ei stol nici bob de grâu
ZBOR FRÂNT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382864_a_384193]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ZBOR FRÂNT Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului ZBOR FRÂNT pământ și nămol cerul uscat și gol o pasăre a rămas nu a plecat cu al ei stol nici bob de grâu nici frunză nu'i pe sol vântul sufla,sufla cu aripa ruptă zbura și zbura prin viscol,prin
ZBOR FRÂNT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382864_a_384193]
-
viscol,prin vânt vânt năpraznic,nebun ieri în sat a sosit un vânator povestea ei nu pot acum a asculta în tristul amurg priveam la ea încet-încet se prăbușea pe sol un strop de sânge și nămol Referință Bibliografică: ZBOR FRÂNT / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2193, Anul VII, 01 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorel Birtu Pârăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ZBOR FRÂNT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382864_a_384193]
-
nr. 1962 din 15 mai 2016. TOT AȘTEPT... Tot aștept să mi se-ntâmple’’ Să te-ascult,să mă asculți Să îți spun durerea ,Doamne E a celor mici și mulți ! Tot aștept... și-atâtea visuri Cad ca o aripă frântă Cui să-i spun durerea ,Doamne Cu cin’să mă iau la trântă ! Lumea dă pe dinafară Toți promit Cerul cu Îngeri Numai ,TU poți înțelege ,,Glasul sfintei mele plângeri !’’ Citește mai mult TOT AȘTEPT...,, Tot aștept să mi se
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
dezvelit de nemiloasa beznă Care m-acoperea din creștet pân’la gleznă Nu mai lăsat să zac în tină Mai scos cu îndrăzneală la lumină Și liniștii lovite în neștire I-ai dat cu grijă altă fire, Iar viselor cu frântul zbor Le-ai dat avânt răsunător. Iar azi,când pâinea-n mâini o frâng, La tine mă gândesc și plâng Plâng astăzi,plâng,dar îmi e bine Și nu știu cum să-ți mulțumesc, Cuvintele sunt prea puține De-atâtea ori se
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
mult MULȚUMESC Părintelui VicențiuM-ai dezvelit de nemiloasa beznăCare m-acoperea din creștet pân’la gleznăNu mai lăsat să zac în tinăMai scos cu îndrăzneală la luminăși liniștii lovite în neștireI-ai dat cu grijă altă fire,Iar viselor cu frântul zborLe-ai dat avânt răsunător.Iar azi,când pâinea-n mâini o frâng,La tine mă gândesc și plângPlâng astăzi,plâng,dar îmi e bineși nu știu cum să-ți mulțumesc,Cuvintele sunt prea puțineDe-atâtea ori se risipesc!Mulțumesc!... XXVII. DA-MI
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Acasa > Poezie > Credinta > MANEJ Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Un cal frumos mi s-a oprit în poartă Cu aripile frânte împrejur El s-a smucit și s-a desprins din coardă De infinitul cercului sătul. „Grăbește-te, mi-a zis, e seară Și prin pustiul umbrelor vom trece Să bem acum pentru întâia oară Zăpada îngerilor rece. De-om fi
MANEJ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382901_a_384230]
-
decât să se facă bine Cristina!... și se prăbușește pe o bancuță de pe hol. Alexandru o trage de mână și o obligă să se îndrepte spre ieșire. -Mergem acasă, ne întoarcem mâine, hai! . Magdalena îl urmează către ieșire cu inima frântă. Ajunși acasă cearta pune stăpânire peste căsuța de chirpici: -De ce nu ai avut grijă de fete?... urlă Alexandru ca ieșit din minți. - Am fost la fântână, am lăsat-o în curte cu mama ta, dacă știam ce-o să se
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
tău...privirea, și-un glas. Un glas ce mă strigă, dar nu-l înțeleg Privești lung la mine, și-as vrea să întreb... Zâmbit-ai vreodată atât de duios La chipu-mi de fiară, cu suflet hidos La inima-mi frântă, ai ascultat S-auzi cât de des îmi scap' un oftat? Ai fost prea mult timp, de gheață, prea rece Ciudat, dar te simt... căldura te trece. Ce vrei de la mine, de ce mă întorci? Pe dragostea mea, știut-ai să
O CLIPĂ... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383031_a_384360]
-
poarte sănii îmblănite, Cai vor scoate aburi calzi printre nămeți, Și-or mai fi colibe, poate, părăsite, Pînă-n faptul unei albe dimineți. Sub covorul iernii, un oraș apatic Vom lăsa în urmă fără de regret, Ca pe-un zbor al spaimei, frînt și singuratic, Ca pe-o răstignire albă, de concret. O să-ți scriu pe-un bulgăr că mi-ai fost departe, O s-aprind cald focul, eu, care sînt frig, O să-mi spui că viața nu e totuși moarte, O să-ți spun
PROASPÃTA NINSOARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383053_a_384382]
-
monstru natural al încălzirii globale, persuasiv și viclean, mușca periodic și pe neașteptate din viețile oamenilor și economia țării. Lanțul evenimentelor dramatice dădea o pâine albă doar jurnaliștilor și celor din industria mediatizării. Iar lumea, doar jelea resemnată, cu brațele frânte, îndreptate spre cerul neîndurător: ce să facem? Ne-a bătut Dumnezeu, că prea s-au înrăit oamenii! Sigur că era un adevăr, dar atitudinea de resemnare a fost extrem de dăunătoare. Când mai ieșea câte un specialist cu atenționări și propunea
SECETĂ ŞI INUNDAŢII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383048_a_384377]
-
nu poate fi dinainte hotărât iar rolul său cu atât mai puțin... definit. La Agapia domnul profesor se simțea ca la el acasă. Toate măicuțele l-au adoptat cu multă dragoste și respect. Până într-o zi, când cu sufletul frânt a părăsit Agapia și s-a mutat la Văratec. Povestiți-ne vă rog despre acea perioadă dureroasă din viața sa. - Într-adevăr, v-a apreciat în chip deosebit, a fost preocupat de viitorul dvs. și mulțumit când ați ajuns la
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
din 08 aprilie 2017. Doamne, ne iartă c-am trădat Sângele tău nevinovat. L-am pus pe cruce-acolo sus Să spele cerul la apus. Și Trupul Tău l-am pus în groapă Din rana Ta țășnește apă. Drumețul vine frânt de sete Și bea din rana ce n-o vede. Și totuși, Doamne, mare-i vina Care-a pătat atunci lumina. Se lasă noapte grea pe zare Ce vis de moarte, ce uitare. Ce umbră deasă pe destine Să fim
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]