3,509 matches
-
un vertij cumplit și aerul din jurul meu devenise irespirabil. „Atâtea trăsături cunoscute!” Semăna atât de izbitor cu... Undeva, În umbra unei sălcii, vântul jelea o amintire... 29 nov. 2012 Întâlnirea (6 ianuarie 2003) A fost o noapte agitată, plină de frământări, Întrebări...după câteva zile În care sufletul nostru s-a chinuit, zbuciumat, fără a găsi drumul către liniște și Împăcare. Totul a Început cu ceva vreme Înainte de Crăciun. Spaima și disperarea puseseră stăpânire pe mine. Toată lumea se pregătea pentru sărbătorile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
stăpâni bătăile inimii. „Doamne”, Îmi repetam În gând, „ajută-mă să par detașată, ca și cum totul ar fi firesc!”. Mă Întrebam „când ajungi acasă, când mai vii?” Mi era atât de greu să pun această Întrebare. Și fără să vreau , toate frământările, neliniștile, adunate În timp, au Însoțit această frază care cuprindea În sine surparea unei vieți , unor gânduri care au clădit un edificiu pe o temelie șubredă. Era plecat În D. de trei ani, timp În care ne-am revăzut de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
așa, ca din senin, și care m-a făcut pentru o clipă să tresar din somnul deznădejdii mele. Ar fi bine să privesc lucrurile de la o oarecare distanță, la rece, firesc și să nu dau curs nici celei mai mici frământări interioare. Dar, biata inima-mi naivă! Nu știu dacă trebuie să-i aduc mereu reproșuri. Cred că asta am făcut toată viața. N-am știut decât să fiu Într-un permanent conflict cu propria-mi inimă. Se pare că n-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și entuziaști elevi, regretul că evenimentul era spre sfârșite, că magia zilei Începe să se destrame. Sunt convinsă că nu vor uita niciodată această zi memorabilă și-și vor aminti cu aceeași emoție, peste ani, de acest minunat eveniment, de frământările care se duceau În sufletele lor tinere și Încrezătoare, totuși, În viitorul necunoscut, care li se așternea tăcut și misterios, la picioare. „Fie-le calea presărată cu lumina dimineților, dimineți ce-și deschid brațele cu dragoste și dăruire nețărmurită.” Meditații
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
număr de telefon de la mănăstirea Agapia. De fapt, doream nespus de mult să poposesc la Văratec, acolo unde și-a petrecut ultima perioadă din viață Veronica Micle, marea iubire a poetului Mihai Eminescu. Aș fi vrut să “aflu “ câte ceva despre frământările ei din ultimele clipe petrecute pe acest pământ. Se apropia ziua de cincisprezece august, atunci când creștinii ortodocși sărbătoresc “Adormirea Maicii Domnului” și merg În pelerinaj pe la diverse mănăstiri, schituri. Cu mare greutate, am găsit un număr de telefon. Mi s-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
consideră că se regăsește. Eu știu că există o energie universală, capabilă de această miraculoasă diversitate de forme și nuanțe. Aranjamentele pe sectoare de activitate și aptitudini sunt acțiunile strict voite ale muritorilor. Ce spuneam?! Da. Voi suna mâine dimineață. Frământările din timpul nopții nu s-au lăsat așteptate. Urma să calc pe un teren minat, din punctul meu de vedere. Nu mi-a fost prea ușor până m-am hotărât să sun. Am fost cuprinsă de o oarecare emoție. Mi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În brațe. M-a emoționat profund. Mă străduiam cu toată ființa să-mi ascund lacrimile. Gata! Gata! Încercam s-o liniștesc. Sunt sigură că-i este mult mai bine acolo unde se află acum. A scăpat de toate grijile și frământările pământești. Credeți!? și mă privea oarecum mirată... Puteam să citesc mai multe În privirile ei Îndurerate. Nu asta era credința mea. Am mințit pentru a-i oferi o oarecare liniște. Dacă ar fi știut ce gândesc cu adevărat despre raiul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și nevoit să trăiască departe de părinții lui de sânge. Dacă Jan ar vrea să încerce, măcar să încerce să-i contacteze pe cei din șatră, gândi ea. Dar Jan nu le dăduse nici o speranță în acest sens. Obosită de atâtea frământări ale sufletului, adormi pe o melodie ce o exersa Mihăiță la vioară, în camera alăturată, de câteva zile. Cânta așa de frumos! În serile cu lună plină, copiii șatrei, de la gângurașii însoțiți de mamele lor, până la flăcăii cărora le mijea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care se înălța rotund, ca un ban de aur, mare și strălucitor, deschizând porțile unei noi zile. Porni spre corturi, cu aceiași pași grei, călcând și doborând sub tălpile cizmelor sale firele de iarbă pline de rouă. Dar gândurile și frământările lui nu se lăsau strivite asemenea ierbii întâlnite în cale. Dimineața aceea părea a nu se deosebi cu nimic de celelalte trecute ale lui Cuptor. Începuse cu un soare arzător ce ajunsese să topească până și asfaltul trotuarelor. Pe toate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de întâmpinat și dacă vor ajunge vreodată la malul unei liniști. Apariția lui Vișinel în noua și adevărata lui familie îl determină pe Mihăiță să-și pună o serie de întrebări. Deși acestea nu erau exprimate direct, părinții îi intuiră frământările și pentru a nu-l răni sufletește, cu multă grijă, căutau să-i alunge presupusele temeri. El, care până nu demult se bucurase ori de câte ori se aflase în compania acestui băiat, acum, când se punea problema să viețuiască împreună, începuse să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că e persecutat pentru că e fiul inginerului. Nu s ar simți bine nici când ar fi scutit de anumite munci mai puțin plăcute. Nu, nu e bine!, conchise el. Și discuția se curmă aici. Vișinel nu bănuia nimic privitor la frământările părinților și ce discuții au loc în culisele intime ale familiei. De altfel, poate nici nu ar fi acceptat o asemenea propunere. A doua zi, imediat după ce părinții plecau la treburile lor, Vișinel o lua de la capăt, mai înverșunat, mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dădea seama că în sufletul lui dragostea pentru Ina era una plină de lumini. Numai sobrietatea acesteia îl ținuse oarecum la distanță, poate de un singur pas. Ori de câte ori se gândea la ea, în sufletul său înfloreau nenumărate nădejdi. Ina intuia frământările lui Alex și aprecia cavalerismul lui modul în care o trata, care nu depășea niciodată normele decenței. Mai multe zile la rând, când Alex ajungea acasă, deși era frânt de oboseală, răsturna clepsidra luată dintr-o delegație de la Timișoara și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fi fost chiar singurătatea?, își spuse ea. Deodată însă, îi veni o idee ca un colac de salvare aruncat într-o apă adâncă unui naufragiat, un fel de eliberare: să însereze în jurnalul său, spre neuitare, măcar câteva crâmpeie din frământările ce-i măcinaseră liniștea din ultima vreme. Poate n-ar trebui să mă grăbesc, dar nu pot accepta ideea că aș putea vreodată să-l împart pe Alex cu o altă femeie, își spuse ea, căutând să tempereze, poate chiar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
într-o proporție mult mai mare decât cea a materiei pe care mă străduiesc, uneori până la epuizarea mea psihică, să le-o torn în căpățâni studenților noștri. Bine, pentru aceștia, care au, în principal, cu totul și cu totul alte frământări și apăsări, studiul e ceva mai periferic în ocupațiile lor de bază. (Aoleu, ce urât sună! Parcă m-am boșorogit și am ajuns să vorbesc ca Băși. Să nu uit să șterg, naibii, astea două fraze!) La sfârșitul instruirii, băieții
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
degrabă și cât mai atent: "Dragul meu", începu mieros decanul, "știi ce simpatie, adică ce zic eu simpatie, prietenie, da, ăsta-i sentimentul ce-l am față de dumneata. În multe privințe îmi ești chiar ca un fiu... Spune-mi ce frământări te macină!" Din păcate, nu pot să vă spun nimic, domnu' decan. Mai ales aici..." "Mai ales aici?", se tulbură și mai tare moșul. "De ce? Aici nu ne aude nimeni", se prefăcu încrezător domnul academician, însă uitându-se deodată în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
le dădea. Așa că, de!, ce să ceri de la niște bieți gândaci? Eram împresurat de remușcări, amintiri și nostalgii mai ceva ca un erou din tragediile grecești. Se dusese liniștea mea. Nici vorbă de un trai molcom, lipsit de griji și frământări, așa cum îmi imaginasem în urmă cu nici o săptămână în urmă. Umblam de nebun prin sertarul biroului meu, deși prietenii mei cu șase picioare nu știau ce să-mi ofere mai bun și cum să mă scoată din ale mele. Bântuit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fie în prezent le-avem pe toate"... nu este potrivită în acest caz, așa cum nu funcționează nici în cazul lui Creangă, cel din "Amintiri". Mihai Cantuniari se arată sceptic în privința epocii actuale, pe care o traversează cu prețul unor dramatice frământări interioare ("Trecutul regăsit mă încântă..., pe când prezentul doar îl îndur", p. 96) și își recapătă tonusul vital și privirea senină doar atunci când își evocă anii de copilărie, adolescența și prima tinerețe, cu neuitatele lor trăiri, experiențe, împliniri și deopotrivă cu
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
mult, casa noastră fiind în partea cea mai umedă din Limousin, locul în care vin toți curenții marini încarcați de ploaie dinspre Atlantic. Nu-mi aduc aminte decât de vremea bună, jocurile și râsul cu prietenii și cu familia, fără frământări interioare, nu sunt omul frământărilor interioare, înconjurat de vaci, câmpuri, păduri, iar mai tarziu, de cai, a doua nea nare pasiune. Deci citeam doar în timpului anului școlar, care dura doar nouă luni, cu acea particularitate din timpul războiului și
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
partea cea mai umedă din Limousin, locul în care vin toți curenții marini încarcați de ploaie dinspre Atlantic. Nu-mi aduc aminte decât de vremea bună, jocurile și râsul cu prietenii și cu familia, fără frământări interioare, nu sunt omul frământărilor interioare, înconjurat de vaci, câmpuri, păduri, iar mai tarziu, de cai, a doua nea nare pasiune. Deci citeam doar în timpului anului școlar, care dura doar nouă luni, cu acea particularitate din timpul războiului și încă un an după, că
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
o criză violentă de isterie, zice Gulie, Comitetul Frontului Salvării Naționale fusese ideea Bătrînului, pe care i au suflat-o neaveniții care aflaseră de ea, profitînd că el nu se mai putea mișca de acasă. închipuie-ți, Curistule, prin ce frămîntări a trecut urmărind totul în direct la televizor, cu cîtă neobrăzare își făceau mendrele prăpădiții ăia de comuniști sau turnători de mîna a doua pe care pînă atunci nu-i băgase nimeni în seamă. Deveniseră brusc vedete și revoluționari, cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ar putea ridica ea acum, mai ales văzându-mă într-un asemenea moment de slăbiciune? Îmi doream cu disperare pur și simplu să fiu consolat. Dar era foarte probabil să o găsesc și pe Georgie într-o stare de profundă frământare. Mi-am încuiat biroul și mi-am pus în servietă lista clienților cărora le promisesem că îi voi vizita în ianuarie, precum și ciorna capitolului privitor la tactica adoptată de Gustav Adolphus în bătălia de la Leuthen. Îmi aranjasem lucrurile în așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă mai îndrăgostisem de a treia nu mă tulbura deloc. Forța care mă trăgea acum spre Honor se impunea cu autoritatea unui cataclism; și, cum nu mă încerca nici o umbră de șovăială, nu aveam nici sentimentul lipsei de loialitate, nici frământări legate de lipsă de loialitate. Eu fusesem ales fără pic de milă și fără posibilitatea de a alege. Totuși această imagine îmi arăta cât de dementă era situația în care mă aflam. Fusesem ales, dar de cine? Sau ce? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ei să meargă mai departe și să-și vadă de viața lor. În cele din urmă Georgie reuși să se stăpânească și să se întoarcă spre mine, iar ochii noștri s-au întâlnit. În ochii ei mari se citea o frământare dar, în același timp, o vitalitate intensă care ar fi putut în orice clipă să se declare o manifestare clară de fericire. Dumnezeu știe ce descifra ea în privirea mea. În acel schimb de priviri ea nu-și putea reprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
contribuit la apărarea dinastiei Song de Sud împotriva atacurilor statului Jin. În ultimii ani ai dinastiei Song de Sud, Jia Sidao, un demnitar corupt, a căutat să preia puterea statului, ceea ce a accelerat procesul de stingere a dinastiei. Cu toată frământarea vremii, în această perioadă, au fost înregistrate o serie de realizări deosebite în domeniul tehnicii și științei. Busola, tiparul și praful de pușcă se aflau în curs de perfecționare. Tiparul cu caractere mobile, inventat de Bi Sheng, a precedat cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
atenție, Zou Ji se privi din nou în oglindă și ajunse ferm la convingerea că Xu este într-adevăr mai frumos decât el. Peste câteva zile, Zou Ji participă la o recepție organizată de principele Qi Weiwang, căruia îi povesti frământările lui: Înțeleg prea bine că nu mă pot compara cu tânărul Xu la frumusețe, dar nevasta, curtezana și prietenul meu au spus contrariul, ca și cum s-ar fi vorbit între ei. Nici unul nu-mi spune adevărul. Soția mă iubește, curtezanei îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]