695 matches
-
salcâmi era plină de ciori. Vă mai amintiți portretul ironic, acid și zeflemitor al negresei creionat de poetul "Baladelor vesele și triste", din care însă nu lipsesc notele de simpatie față de această zburătoare? "Cu alură interlopă Ca un muzicant în frac, Cuvioasă ca un popă Și smolită ca un drac." (G. Topîrceanu) Coronamentul fiecărui salcâm era gazda primitoare a 3-4 cuiburi ale acestor păsări negre, gălăgioase, antipatice și enervante. Nu e de mirare deci că celebrul autor al "Amintirilor din copilărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Trup și suflet", efectul de transpunere în alte coordonate psihice este sigur; cu puțină capacitate de reverie, spectacolul vieții se schimbă. Iată o serie de fotografii reprezentând o vizită regală la Iași, Majestățile Regale însoțite de un corp profesoral în frac, printre care, masiv, uriaș, cu ochi cărbunoși, Nicolae Iorga, alături de Alexandru Philippide, ascultând o expunere a unui rector care nu apare în fotografie...; destul o unică fotografie pentru a declanșa reveria generațiilor care au urmat acestor oameni, străbătând aceleași culoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
unor fire de praf imaginare, care, în concepția mea de director ce eram, ar fi dăunat prestigiului băncii pe care o conduceam, mai cu seamă într-o zi festivă, ca aceea a Jubileului... Mi-aduc aminte că, îmbrăcat cu un frac strâmt, sufocat de gu lerul tare și de cravata bogat înfășurată, cu o mustață lipită sub nas, cu monoclu în ochi și cu jobenul în mână, mă surprindeam, înaintea ieșirii mele în scenă, gândind ce bine ar fi și cât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ați pus-o acum e cu bătaie dublă sau triplă. Mi-ar fi plăcut să mă nasc în altă epocă, pe vremea lui Proust sau în saloane rococo - știu, sunt o incorigibilă romanțioasă bătrână. Deși sunt convinsă că, pe sub peruci, fracuri și crinoline, oamenii erau aceiași: duplicitari, ipocriți, viciați. Cred, după cum vedeți, în universalul și eternul uman. Și-apoi, dac-aș fi trăit atunci, n-aș mai trăi astăzi. Or, fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n era ta
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
făcut zob monoclul, cu ochi cu tot, al unui Lahovary, care s-a proțăpit Înaintea mea, la o re cep ție a Didinei Canta cuzino, măsurându-mă lung de sus și până jos fiindcă purtam haină și lavalieră negre În loc de frac cu crăvățică albă, pe care nu le aveam și nici că le-aș fi pus pe mine. (Nu protesta Împo triva stupidității obiceiului de a pune cravată albă, scria Taine. Un salon este ca o expoziție de mărfuri, iar tu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
august 1938 de ÎPSS Miron Cristea, Patriarhul României și președintele Consiliului de miniștri și de dl.Armand Călinescu, ministrul de interne în cadrul unei solemnități; serviciul religios la catedrala din Cernăuți, recepție la prefectura județului Dorohoi, ținuta pentru militari: vestă albă, frac, decorațiuni. A existat o preocupare pentru cunoașterea situației din județele ținutului Suceava. La 29 noiembrie 1938, rezidentul regal al ținutului Suceava, cu adresa nr.6786/1938 cere prefecturii județului înaintarea unui tablou cu adresele întreprinderilor industriale și comerciale de orice
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
-și ia tălpășița împreună cu ele din Oradea și Satu Mare, în urma arbitrajului de la Viena. La balul de a doua zi seara, la care a participat o mulțime de lume (între care zeci de perechi tinere), în toalete de gală - bărbații în frac -, sărmana mea mamă, în rochia de dantelă neagră și cu mâna în ghips, se strâmba mereu de durere și n-avea nici un chef de dans. Mai tare i-am plâns de milă când, ajutând-o să se îmbrace, m-am
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în lume, un tip din vremea lui Ipsilant, un om care au văzut pe Moldova noastră îmbrăcată cu șlic și cu giubea, numărând pe osișoarele metăniilor sale generațiile ce au trecut, un român care au rădicat sprincenile când au văzut fracul cel întăi șezând pe divanul strămoșesc; un bărbat care au strâns din umeri când moldovanul, lepădându-și cel de pe urmă anteriu, au rădicat cu gulerul unui surtuc de modă și ale sale pretenții de a face parte din Evropa țivilizată
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
lume, că n-au mai rămas credință!“ Prin virtuțile lui sintetice, pasajul din urmă v ar putea scuti de citirea mai departe a cărții, iar pe mine de a o scrie. Până una-alta, să subliniem în el două expresii, fracul cel întăi și cel de pe urmă anteriu, și să notăm că între apariția primului frac și dispariția ultimului anteriu se înscrie un timp al coexistenței celor două veșminte: este o epocă de tranziție. Iată, cred, o definiție prin nimic inferioară
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
ar putea scuti de citirea mai departe a cărții, iar pe mine de a o scrie. Până una-alta, să subliniem în el două expresii, fracul cel întăi și cel de pe urmă anteriu, și să notăm că între apariția primului frac și dispariția ultimului anteriu se înscrie un timp al coexistenței celor două veșminte: este o epocă de tranziție. Iată, cred, o definiție prin nimic inferioară celei propuse la pagina 7. Există epoci de tranziție? Slavă Domnului, există! 2 „Străinii și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
mai bizară den toate.“ O vie întipărire îi produc „peregrinului“ varietatea și policromia costumelor: „giubeaua turcă, ișlicul armenesc (o căciulă cât ciubărul de mnel sur, numită în batjocură tombatera), apoi ceacșirii scarlatini [= roșii] rivalizează cu dulama circaziană, atila maghiară și fracul germano-franc, nu arar căptușit cu atlas roșu. Tot așa e cu încălțământul, cizme roșie, meși galbeni și cipici negri europeni.“ Cu două luni mai devreme, poposise scurt timp în același oraș contele Anatol Demidov, în fruntea unei expediții științifice ale
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
seară, credincioasă întâlnirii, toată elita acestei națiuni împestrițate, care își schimbă astăzi moravurile odată cu costumele. În aceeași trăsură, unde vezi femei care, prin toaletă și maniere, se străduiesc să imite cât mai bine eleganța și cochetăria vieneză, poți observa și fracul negru, reprezentant al tinerei Valahii, așezat în fața nobilei și venerabilei figuri a unui boier cu barbă albă și cu ișlicul ca o boltă, modă greoaie introdusă de grecii Fanarului. Pe capra trăsurii șade grav când un vizitiu îmbrăcat rusește strâns
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
englez William Mac Michael, care străbate Principatele la sfârșitul anului 1817 și începutul celui următor, aspectul vestimentar nu e lipsit de însemnătate, iar adoptarea costumului occidental ar părea o inovație la fel de periculoasă ca și schimbarea ideilor politice. Boierii care îmbrăcaseră fracul în timpul ocupației ruse au fost ulterior nevoiți, odată cu restabilirea autorității otomane, să reia anteriul și calpacul. Un sociolog al timpului nostru (Jean Stoetzel) a numit moda „aventură fără risc“... Anumite experiențe românești de la începutul secolului XIX clatină, cum vedem, adevărul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
după vreme și împregiurări. Așadar, pănă acum de cinci ori își schimbă hainile. Întăi, la 1812 și-a ras barba și s-a îmbrăcat europenește. Pe urmă, în vremea domnului Calimah, luă iar costiumul lung. La 1821 bejănărind, îmbrăcă iarăși fracul și își rase și mustețile. Înturnându-se, iar luă șlicul. Apoi, la 1828, apucă din nou fracul, își lăsă favoriți mari și barbetă și puse și ochilari. Zice că nu se va mai schimba, dar putem să-l credem?“ Da, putem
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și-a ras barba și s-a îmbrăcat europenește. Pe urmă, în vremea domnului Calimah, luă iar costiumul lung. La 1821 bejănărind, îmbrăcă iarăși fracul și își rase și mustețile. Înturnându-se, iar luă șlicul. Apoi, la 1828, apucă din nou fracul, își lăsă favoriți mari și barbetă și puse și ochilari. Zice că nu se va mai schimba, dar putem să-l credem?“ Da, putem în fine să-l credem! 6 Forma și dimensiunile ișlicului, piesă eminentă a vechiului veșmânt boieresc
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
șade într-un jilț cu baldachin, adunarea e un expresiv conglomerat de costume europene și orientale. Dintre boierii de modă veche, trei își țin calpacele pe cap, ceilalți poartă fesuri cu ciucure. Privind această gravură, în care giubelele alternează cu fracurile precum slovele cu literele în alfabetul de tranziție, s-a născut gândul cărții de față. Șederea lui Demidov în București a inclus și participarea lui la un bal, în casele agăi Iancu Filipescu. Contele va rămâne impresionat de înfățișarea nobilă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a ordona într-o schemă logică tabloul epocii de tranziție relevă două aspecte esențiale: fenomene de coexistență și forme hibride. În principiu, distincția s-ar putea socoti înșelătoare, ea depinzând de nivelul la care abordăm faptele: dacă în aceeași reuniune fracurile coexistă cu anteriile, vestimentația grupului e hibridă. Și totuși, categoria formelor hibride apare mai elocventă în cazul anumitor produse ale ezitării, incompetenței sau tendinței spre compromis. Ea devine chiar indispensabilă atunci când juxtapunerea unor elemente eterogene lasă loc fuziunii lor. E
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
sistem inflexibil de concordanțe. Dar fiziologiile, la noi ca pretutindeni, folosesc activ instrumentele umorului, vizând simularea unui demers științific, și A. Russo însuși zâmbește în cursul propriei demonstrații când formulează propoziții ca acestea: „Ideea și progresul au ieșit din coada fracului și din buzunariul jeletcii“, „Înrâurirea morală a pantalonului a fost nemărginită“ ș.a.m.d. Astăzi, desigur, suntem mai puțin temerari în stabilirea de raporturi etiologice, iar versul lui Virgiliu, „Felix qui potuit rerum cognoscere causas“, trezește în noi un sunet
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
se tâmplă fără alta. Molăciunei obiceiurilor boierului i vinea bine antereul, care era făcut parcă înadins să-i împedice mersul prea repede, și măreției sale împrumutate i se potrivea prea bine urieșul șlic, de un cot în circonferință. Surtucul și fracul dădură tinerilor un mers mai sprinten și mai lesnicios, și fiindcă facilitatea de spirit cam stă în legătură cu acea a mișcărilor, juneța deveni mai voioasă, mai vie; ideile sale începură a se dezvăli și imaginațiunea sa a străluci.“ (Amelia Stefanesco, în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Fălticeni, în 1852, Wilhelm de Kotzebue mai zărea ici-colo câte un costum vechi, „ce s-a pierdut aproape cu totul și pe care nu-l mai poartă decât câțiva boieri bătrâni, care ar răci dacă ar înlocui blana orientală cu fracul sau cu haina ușoară de pichet“ (Din Modova). Într-un orășel din Muntenia, în ajunul Unirii, Pantazi Ghica înregistra și el prezența insolită a ultimilor „boieri bătrâni, cu biniș, giubea și șalvari, căror le lipsește numai ișlicul“ (Un boem român
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
decenii mai încoace un compatriot al său, pictorul Lancelot, va socoti că „oribila șapcă plată de piele [...] trădează, la purtătorii ei, un atașament încăpățânat față de ideile aristocratice și antinaționale“! Tempora... „Cel întâi român care și-a schimbat hainile pe un frac și o pălărie a fost multă vreme, pentru curțile boierești din Iași și din București, un soi de caraghioz sau, după limba nouă, un bufon“ (A. Russo). În pragul dispariției definitive, ultimele anterie produc reacții asemănătoare. Omenirea se desparte de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
viitorul... Contemplate în schimb de la oarecare distanță, faptele capătă culoarea legendei. Unii cred că-l pot numi pe însuși inițiatorul mișcării de înnoire: „Iancu Roset - scrie Cezar Bolliac - a fost cel întâi boier care a lepădat binișul și ișlicul pentru frac și pălărie“ (Trompeta Carpaților, 1866, nr. 437); alții trec la letopiseț pe cei din urmă cavaleri ai vetustății: „Boieri mari ca banul Iordache Filipescu și Alexandru Ghica «Barbă Roșie» au purtat până la moarte, sub domnia lui Carol I, vechiul costum
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
din exponenți ai stratului de mijloc: „Ce vedeai în frontul acestor companii? Negustori, cavafi, ișlicari, curelari, covaci, plăpumari, cojocari, caretași, dogari, cizmari, bărbieri, fiecare în costumele lor. Frontul era împestrițat de giubele, scurteici scurte, elecuri cu poturi, căciuli, șăpci, spențere, fracuri, surtuce și anterie; era o cadră hazlie. Era frumos să vezi acest front numai cu puști ostășești fără patrontașe și fără alte curele, să vezi la defilare soldați marșând în anterie lungi și în pași voluntari“ (D. Papazoglu, Istoria fondărei
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
amfibiilor de orice fel. Sunt, s ar putea zice, neologisme „în anteriu“ - o expresie a dorinței noului care îmbracă hainele vechiului: din comoditate, din prudență, din obișnuință. O egală incapacitate de asimilare, deși cauzele și rezultatele diferă, evidențiază neologismele „în frac“ sau, mai bine spus, cele „în redengotă“. Prefer a doua denumire pentru că reflectă nemijlocit fizionomia unei serii masive de cuvinte, în formele uzuale ale deceniilor 4-6: anonsa, benefis, burjuazie, capriț, clas, consert, dicsioner, ecselensie, enteres, familier, fraz, jaluzie, librer, mensionată
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
poarta intrării în incintă. Pe acest soclu de arhaică severitate se înalță camera clopotelor, zveltă și elegantă, având în colțuri pilaștri ionici rezemați pe console baroce. Discontinuitatea frapantă a celor două registre sugerează un ins în costumație mixtă, „jumătate cu frac și jumătate cu șalvari roșii, întocmai ca un unterofițer pe care l-am văzut la înformarea miliției, încins cu sabie piste giubeaua blănită cu cacom, purtând pinteni și șapcă cu roșu“ (C. Negruzzi, Au mai pățit-o și alții). Biserica
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]