1,132 matches
-
două ipostasuri separate, ci sînt reunite într-un singur ipostas, grație așa-numitei oikonomia, voința de mîntuire a lui Dumnezeu care se realizează în istorie și, mai precis, în întrupare. De la Proclus ne-au rămas și opt scrisori, în parte fragmentare, și alte cîteva ce-i sînt adresate. Cele mai multe s-au păstrat numai în latină, în Synodicon contra Tragediei lui Irineu. Cea mai cunoscută și mai importantă (păstrată, în afară de greacă, în vechi versiuni în latină, siriacă și armeană) este nr. 2
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lor variază foarte mult în manuscrisele grecești și în celelalte versiuni. Dintre acestea, cele mai importante sînt cele cinci variante în siriacă, editate de R. Draguet, unde apare un strat al textului mai vechi decît cel grecesc; varianta coptă e fragmentară; există apoi diverse variante în arabă, armeană, latină, etiopiană, gerogiană. De fapt, nu e vorba atît de un text sau de o culegere de texte, cît mai degrabă de o „materie mobilă” (Draguet), ale cărei componente pot fi atribuite unor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
texte, cît mai degrabă de o „materie mobilă” (Draguet), ale cărei componente pot fi atribuite unor autori diferiți în diverse manuscrise. Cele mai vechi variante, înrudite între ele, una în greacă și cealaltă în siriacă, sînt cunoscute doar în mod fragmentar și cuprind doar 15 discursuri; varianta siriacă comună cuprinde 26, din care primele trei nu apar și în greacă și nu îi aparțin lui Isaia; unele manuscrise conțin pînă la 32 de discursuri. Chiar și lungimea și componentele fiecărui discurs
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apostrofă ce îl vizează chiar pe Petru). Propunerea lui Draguet de a-i atribui lui Isaia din Sceti (sfîrșitul secolului al IV-lea) stratul cel mai vechi n-a fost acceptată, întrucît cele două variante în care e atestat (cele fragmentare amintite mai sus) nu îl menționează nici pe Isaia și nici pe Petru, ci atribuie materialul lor altor Părinți; ca atare, dacă există două straturi, ar trebui pus în seama lui Isaia și a lui Petru mai degrabă cel mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și mai puțin În cele literare. Limbajul: vocabular sărac, exprimare lacunară; construiește enunțuri simple; potențial asociativ limitat, Întâmpină greutăți În stabilirea relațiilor de sinonimie, antonimie; lipsă de claritate și coerență În exprimarea ideilor; ritmul citirii lent, cu citirea cuvintelor greșită, fragmentară, a unor cuvinte ce nu există, fără a gândi la sensul lor; omite cu precădere litere și silabe de la sfârșitul cuvintelor; scris relativ Îngrijit, respectă forma literelor, dar conținutul nu corespunde cerințelor formulate; În scris face omisiuni de litere sau
ŞI EA ESTE COLEGA NOASTRĂ… Studiu de caz. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Carmen CANĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2171]
-
ciclu din volumul Textele de la Montsalvat (1997), anunța paginile din care se articulează prima carte „de proză” a scriitorului, Textele de la Monte Negro (2003), un fel de mic roman (care poate fi considerat și un amplu poem), cu o compoziție fragmentară, alcătuit ca o „culegere” de texte - scurte secvențe, separate prin câte un rând de puncte de suspensie și grupate în unsprezece „cărți”. Acest roman poetic și oniric vădește din nou vocația lui S. de făuritor de „lumi posibile”, de „universuri
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
plurium aliarum nationum. În timpul vieții a reușit să publice doar două fragmente din istoria sa în „Calendarul de la Buda” pe anii 1808 și 1809. La Buda, la Iași și la București, au apărut între 1844 și 1886 câteva ediții, fie fragmentare, fie după o copie deficitară, originalul fiind editat abia în 1967. Prima noastră istorie științifică, Hronica românilor și a mai multor neamuri cuprinde perioada 86-1739, fiind o expunere analistică de citate și reproduceri de documente. Relatările despre primii două sute de
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
dificultăți, În cele din urmă, În corecta Înțelegere a amândurora. Căci mai dificilă este Înțelegerea lor nu numai ca autonome și, până la un punct cel puțin, complementare, ci „Întregindu-se” reciproc, așa cum anunța În prefața unui al treilea gen, de fragmentarii. Omogenitatea lor precedă apariția fiecăruia, iar replicile pe care și le aruncă reciproc se reunesc Într-o solidaritate foarte stabilă și eficientă. Concluzia de adâncime e atunci următoarea: o bună parte din producția lui Eliade din intervalul 1935-1945 funcționează și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
reconstrucția politică și economică prin această temă, cu rezultatele pozitive care se cunosc -, apoi, Într-o mai mică măsură, Ungaria și Bulgaria, fără să menționeze exemplul românesc 1. Acesta din urmă are o caracteristică de netăgăduit: a fost cel mai fragmentar și mai diletant studiat, pentru că opțiunea occidentală a culturii române este adeseori, În proporții deloc de neglijat, o refulare mecanică și metonimică dacă nu În Întregime a Orientului, În tot cazul a problemelor specifice tacite ale frontierei cu Asia. În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
într-o mai mică măsură, lucrarea cu caracter autobiografic Familia Sbiera, după tradițiune și istorie și amintiri din viața autorului (1899) este impresionantă prin bogăția informațiilor. SCRIERI: Aron Pumnul. Voci asupra vieței și însemnătăței lui, precum și scrierile lui mărunte și fragmentare, Cernăuți, 1889; Traiul românilor înainte de fundarea staturilor naționale, Cernăuți, 1890; Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării, în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuți, 1897; Familia Sbiera, după tradițiune și istorie și amintiri din viața autorului, Cernăuți, 1899; O pagină din
SBIERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
fiind unul din primii admiratori ai poetului francez în Moldova. Realizează și câteva versiuni din Boileau și Homer, se dovedește un bun traducător din vechea poezie eroică elină, pe care o tălmăcește în hexametri corecți. În periodice se află versuri fragmentare din Sappho și din A. Hommaire de Hell, iar în manuscris s-a păstrat o transpunere din Shakespeare, Șeiloc evreul. SCRIERI: Abețedariu românesc sau Întâile cunoștințe, Iași, 1832; Gramatică românească sau Observații gramaticești asupra limbei românești pentru școalele normale și
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
granițelor dintre speciile literare. Discursul narativ din Evanghelia eretică sau Melec, purtătorul de nucă și de nyvas (2000), un „roman în versuri” care preia, în cheie modernă, motivul trădării Mântuitorului, este descompus în secvențe de jurnal, cânturi, scrisori, lamentații, structura fragmentară, discontinuă presupunând o reconsiderare a nivelelor formale ale romanului. Versurile de aici, împreună cu acelea din Lamentația fructelor (1994), impun un poet de vocație neoexpresionistă. SCRIERI: Jocul de dincolo de ploaie, Iași, 1985; Lucruri și ființe, București, 1987; Căderea - trei moduri de
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
în noapte, e laureat al Festivalului de Teatru de la Slănic Moldova (1984) ș.a. Prozele din volumul de debut Micul lustragiu (1968) amestecă filonul psihologic cu acela vag parabolic. Intenția lui Ș. este de a contura, în manieră realistă, o cronică fragmentară a cazurilor bizare, alegând ca pretext epic motivul războiului, însă, aproape invariabil, povestirile se frâng într-un ton moralizator. Interesantă este Micul lustragiu, unde în viața banală a unui băiețel se deschide o breșă onirică: o halucinație al cărei personaj
SEITAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
texte, antologate de Andrei Pleșu în volumul Preludii critice (1975), marchează încercările - în sensul de schițare precisă și promițătoare - de istorie a artei moderne universale, fiind la origine studii, articole, cronici, prefețe, dar și note stenografiate după cursuri. Dincolo de caracterul fragmentar - S. pare să nu fi avut dorința de a-și finisa eșafodajul a ceea ce ar fi putut deveni un sistem -, mai toate propun preliminarii teoretice ale unei istorii a artelor, în aspirația de a articula o critică „remisivă”, cu caracter
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
credinței în Dumnezeu. Aceleași idei sunt reluate de Al. Donici în fabulele publicate aproape în fiecare număr. Alte colaborări aparțin lui Ion Ionescu de la Brad și lui Gh. Sion; Ioan Ianov este autorul versurilor intitulate Învățături religioase și morale. Traducerile, fragmentare, din scrierile lui Aimé Martin, Fénelon, J.-J. Rousseau, Cambacérès, Buffon, Derjavin pun la îndemâna cititorilor o literatură în deplină concordanță cu orientarea gazetei. R. Z.
SAPTAMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289487_a_290816]
-
subtile note de subsol. Cu o aspirație nemărturisită spre măreție și soliditate - trădată, poate, de fascinația pentru Homer, Cervantes sau Goethe -, cu ambiția atingerii totalității, personajul-autor rămâne însă închis în lumea meschină a provizoriului și a precarității, surprinsă fugitiv și fragmentar. Deși de ținută „călinesciană” și adăpostită de jurnal, opera lui Ț., îngăduind cititorului să asiste nemijlocit la transformarea insului obișnuit în scriitor, o întâlnește pe aceea a prozatorilor din ultimul val al modernității, cei care fac ca romanul să nu
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
zămislit într-un efort de a rezista repaosului, [...] civilizației crepusculare, experienței umane bântuite de tenebrele angoasei și disperării, viziunilor escatologice, violenței anarhice a sângelui-vitriol”. Cartea, o construcție labirintică, plină de capcane semantice, propune înțelesuri ce se concentrează într-un discurs fragmentar, ambiguu, provocator, intertextualist, negativist, afin cu spiritul optzecist: „Otravă rumenă mi-e fructul/ ce l-am dat luminii” (Ars poetica). Cele mai multe poeme au un subtitlu care îi permite autorului să se dedubleze, să intre în pielea „personajelor” inventate de el
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
sunt transpuse în plan morfosintactic prin sintaxa discontinuă, prin aglomerările substantivale sau verbale, prin lipsa majusculelor. Ceea ce asigură, în ultimă instanță, unitatea este memoria, amintirea copilăriei: „dispunem întotdeauna de o trăsură unde memoria / noastră crudă te va răstigni”. Înregistrând aspecte fragmentare ale realului, eul se pierde, se risipește în fiecare clipă: „atâta risipă în noi atâta risipă în noi / încât a privi în gol nu este oare / începutul unei lumi privite pe dinafară?” Poezia nu este posibilă decât din prisma acestui
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
în epură, prilejuindu-i lui V. distanțarea ironică de rețetă într-o șarjă caricaturală, amintind de atitudinea începuturilor sale literare. Așa cum se întâmplă cu întreaga operă, valoarea scrierii nu stă în intriga de roman-foileton, superficială și senzațională, ci în construcția fragmentară și relativ autonomă a episoadelor, care facilitează întâlnirea, în „mici nuclee poetice, poeme pure, pline de tensiune și farmec” (Elena Zaharia-Filipaș), dintre atenția specială acordată detaliului, definitorie pentru stilul decadentismului de la finele secolului al XIX-lea, și viziunea teoreticianului literar
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
IV î.e.n.) a generat vestigii repartizate în trei niveluri (I-III), în care au fost explorate urmele mai multor locuințe de suprafață, gropi, vetre, alte complexe și care au livrat un bogat inventar compus din: vase ceramice pictate întregi și fragmentare; numeroase statuete ceramice antropomorfe și zoomorfe, piese metalice (cupru), utilaj litic cioplit și șlefuit, artefacte din materii dure animale etc. (D. L. Buzea, Gh. Lazarovici, 2005 - cu bibliografia). Artefactul care face obiectul prezentei lucrări a fost descoperit în cursul campaniei de
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
72-92), constatăm că în cultura Cucuteni par să fie descoperite cele mai multe elemente artistice pe care noi le considerăm a fi reprezentări ale orantei. Astfel, de la Cucuteni Băiceni, dintr-o etapă neprecizată a fazei Cucuteni B1, provine o statuetă antropomorfă feminină fragmentară, din care s-a păstrat jumătatea superioară a corpului. Are singurul braț păstrat (stângul), modelat în sus, iar la partea inferioară a abdomenului a fost incizată imaginea triunghiului pubian (M. Petrescu-Dâmbovița, M.-C. Văleanu, 2004, fig. 214/1) (fig. 5
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
sa, arta picturii cucuteniene are trăsături de spiritualitate, dar încercăm să nu confundăm spiritualitatea cu religia, chiar și în preistoria epocii noi a pietrei; aceasta cu atât mai mult cu cât majoritatea materialelor arheologice ceramice ne-a parvenit în stare fragmentară, uneori atât de accentuată, încât nu se pot distinge motivele decorative pentru a avea o imagine adecvată asupra naturii artistice a creației și compoziției acesteia. Mai adăugăm faptul că prea adesea s-a căutat identificarea elementelor religioase, chiar de manifestare
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
care descrierea a aproape șase mii de manuscrise cuprinde toate elementele esențiale necesare individualizării lor: date privind cota, vechimea, numărul de file, dimensiunile, apoi titlurile, când ele există, ori cele formulate de editor când lipsesc sau se referă la texte fragmentare, de asemenea, însemnările copiștilor, dacă prezintă interes cultural, și, în sfârșit, aprecieri privitoare la particularitățile de scriere, ilustrare, ornamentare, la legătura și la proveniența manuscrisului. Același spirit metodic, aceeași eficiență transpar din organizarea de principiu și din redactarea propriu-zisă a
STREMPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289979_a_291308]
-
o bună parte din specificul paginilor lirice și epice ale lui S. Versurile experimentează diferite formule, autorul lor evoluând de la tematica gândiristă către o lirică mistică și de la stihul în mod deliberat neîngrijit, în afara canoanelor, la proza lirică. Reușitele certe, fragmentare, se găsesc, totuși, nu atât în direcția grotescului, a prozaicului, ci a diafanului și inefabilului. Epica, dominantă după 1938 și mai valoroasă decât poezia, este, într-un fel de existențialism fără artă, răsfrângerea puțin transfigurată a unui eu profund, inaccesibil
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
acordată prevenției abandonului se exprimă și în configurația cercetării în acest domeniu. Singurele date consistente în politicile de suport pentru familie și copil se referă la numărul copiilor abandonați și al locurilor din plasament și instituții. Nu există decât cercetări fragmentare asupra cauzelor abandonului, a identificării tipului de familie cu risc de abandon al copilului și al soluțiilor de durată privind acest fenomen. Neînțelegerea cauzelor și condițiilor multiple ale abandonului nu oferă premise serioase pentru o intervenție eficientă în protecția copilului
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]