544 matches
-
suflet picură în lacrimile doinei a căror jale tremură în notele fluierului și ale buciumului". Psihologia rasei își spune așadar cuvântul (exact ca în teoriile criticului Lovinescu), îmblânzind sufletul și așa molcom al moldoveanului școlit la Paris, spre satisfacția voluntarei "franțuzoaice", care se vede din nou stăpână pe situație. Pe scurt, înclinația către "duioșie" și milă (aprobată și de propria judecată) s-ar datora moldovenismului temperamental, pe când dorința de răzbunare ar fi de natură inconștientă ("vedeniile inconștientului" e o sintagmă predilectă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un roman "de dragoste" este și Lulù, cu deosebirea că afacerea amoroasă se consumă de data aceasta într-un spațiu imaginar, al preliminariilor estetizante, fără a mai angaja un conflict "real" între protagoniștii cuplului erotic. După traumatizanta aventură cu Mab, franțuzoaica sinucigașă, nefericitul Andrei se întoarce acasă, într-un orășel de provincie din nordul Moldovei, pentru a-și căuta liniștea de care sufletul său cuminte avea atâta nevoie. Convalescentul practică deci, terapeutic, fuga de realitate și de femeie, ca într-un
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
moldovenească) trăiește de fapt drama dezrădăcinării și a înstrăinării de sine, după binecunoscutul scenariu al împrumutului formelor fără fond. Ca atare, dacă am aplica "teoria" lovinesciană și în gingașul domeniu al relațiilor sentimentale, ar trebui să spunem că amorul pentru franțuzoaica sinucigașă punctează doar primul moment (pur mimetic) al modelării personalității psihologice, urmând ca etapa "diferențierii", care scoate din inerție sufletul (colectiv și individual), să se producă ulterior, grație unei experiențe erotice de factură sensibil diferită. Consecvența cu propriile "teorii" l-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
întors acasă hotărât să se vindece, e de prevăzut că Andrei va învăța să întrezărească "eternul feminin" și în frumusețile locului, la fel cum odinioară se închina la "icoana" lui Mab ori la "feea lui Shakespeare", plictisit de ifosele prefăcutei franțuzoaice. 4.2.2. Personajul-discurs. Cristalizarea amoroasă, între spațiul public și spațiul privat Incipitul romanului regizează de fapt, prin discursurile de la cazino, apropierea dintre timidul Andrei și seducătoarea Lulù. Cei doi se trezesc la un moment dat față în față, singuri
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
secretul" lui Andrei și al întoarcerii sale acasă. Cu acest prilej, Maestrul "rezumă" subiectul romanului anterior (topit în prima parte din Viață dublă), pentru a supune judecății unui tribunal instituit ad hoc tălmăcirea "faptelor exacte" ce au condus la sinuciderea franțuzoaicei. Dezbaterea capătă anvergura unui adevărat colocviu despre amor, în care se confruntă opinii diferite, contradictorii, formulate într-un registru oratoric variat, cu acuzatori și martori ai apărării, ca la veritabilele procese judiciare. Cea mai autorizată "voce" aparține lui Alexis Diomo
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
al unor gesturi și fraze-tip (s.n.)"208 de aceea Diomo îi spune, la un moment dat: "Tu ești Lulù, simbolul vieții și al plăcerii". Personificare mirabilă a "eternului feminin", Lulù nu manifestă totuși tendința subordonării la psihologia rasei, precum "franțuzoaica" Mab, "napoletanca" Igeea sau "moldoveanul" Andrei. "Roabă a realității", trăind exclusiv în prezent, ea suferă doar "ascendentul senzațiilor", care o determină să găsească în amor, cu o lipsă totală de imaginație, numai "beția" și "viciul". Pentru Andrei, dimpotrivă, iubirea se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a mai rămas decât geniul din ei. Gloria e superlativul notorietății. Nimbul valorii intră în sarcina posteriorității. La masa unde se tranșează gloria, niciodată nu există un tacâm în plus. Marile genii fug de aplauze. V. Hugo, Napoleon dar și franțuzoaicele au cucerit Europa. Spiritual, popoarele trăiesc din respirația elitelor. Găsesc mai ușor drumul spre glorie îndeosebi cei frustrați de elogii. Geniile apar, din când în când, ca stimulent. Dar și ca avertizare. În cazul oamenilor celebri, se poate spune că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
râs. Râdea și ea și urla la mine în timp ce urina: "Te rog, te rog, stinge lumina. Ce te holbezi așa la mine? Ce, tu nu te piși tot în chiuvetă noaptea? Lasă că te-am auzit eu, dar eu sânt franțuzoaică, bine crescută, nu țăran român ca tine." Era atât de sexi și excitantă, că am stins lumina și într-o secundă am fost lângă ea. Ne-am tras-o în picioare lângă pat. Ne iubeam și râdeam. Eram fericiți. Săraci
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
așa cum și eu țineam, de departe, la el. Cel mai mult îmi era drag pentru copilăriile lui. L-am văzut îmbrăcat în cămașă țărănească cu broderii de arnici 126 (așa s-or numi?), când trebuia să se întîlnească cu o franțuzoaică. Recunosc că-i stătea extraordinar. L-am văzut cu părul ciopârțit îngrozitor și cu un petec fără păr într-o parte, cam cât o monedă de cincizeci de lei (încercase să se tundă singur). L-am văzut cu o barbă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a avut un an Întreg să doarmă. Io muncesc tot anu. Încerc să mă uit la televizor cu un ochi. E un film pe Channel Four, unde ni se arată o secvență scurtă cu pizda, curul și țâțele unei târfulițe franțuzoaice. Mă gândesc iar la sora aia medicală micuță și mă hotărăsc să-i fac de-acu Încolo vizite regulate colegului meu Clell. E imposibil să citesc pe teletext ce-o să urmeze și-i la fel de greu să citesc rahatu’ de Radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
i-am luat mințile odată, îngână Minette monoton. —Ai să-l primești înapoi? întrebă dintr-odată Darcey. Dacă te sună peste o zi-două și spune că totul a fost o greșeală? Minette își mușcă din nou buza. Sunt elvețiancă, nu franțuzoaică, zise ea. Nu cred în coup de foudre. —Dar dacă se întoarce acasă și își cere scuze, zise Tish, poți să ierți ce-a făcut? — Nu cred că o să se întoarcă, dar dacă revine, voi lua în considerare această posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
împotrivă, spuse Minette. Am să le sun. Darcey se ridică. Mamă, eu îți respect decizia. Zău că da. Dar, te rog, nu lăsa inima să-ți domine rațiunea. Nici o grijă, o liniști Minette. După cum ți-am mai spus, nu sunt franțuzoaică, sunt elvețiancă. Nu prea cred că are vreo importanță ce naționalitate ai când vine vorba de bărbați, zise Darcey cu ceva amărăciune. Când să ridice receptorul, auzi ușa casei deschizându-se. Minette se ridică și ieși din cameră, iar Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
m-a lăsat singur și a venit cu mine, s-a instalat din nou jos pe saltea, a ținut-o numai în petreceri de când ne-am întors și aseară m-a luat și pe mine cu el, să-i cunosc franțuzoaica, am acceptat împins de curiozitatea acelui limbaj tainic pierdut pe străzile pline ale Florenței, limbaj pe care franțuzoaica lui Boris îl cunoaște pe lângă darul natural de a-și vorbi propria limbă, îi explic lui Boris fascinația mea pentru limba franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ținut-o numai în petreceri de când ne-am întors și aseară m-a luat și pe mine cu el, să-i cunosc franțuzoaica, am acceptat împins de curiozitatea acelui limbaj tainic pierdut pe străzile pline ale Florenței, limbaj pe care franțuzoaica lui Boris îl cunoaște pe lângă darul natural de a-și vorbi propria limbă, îi explic lui Boris fascinația mea pentru limba franceză, cum am auzit-o pe Ana vorbind cu acel străin într-o limbă necunoscută mie despre mine însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe lângă darul natural de a-și vorbi propria limbă, îi explic lui Boris fascinația mea pentru limba franceză, cum am auzit-o pe Ana vorbind cu acel străin într-o limbă necunoscută mie despre mine însumi, Ai să cunoști o franțuzoaică, e singura explicație a lui Boris, acum el zace sforăind pe saltea, nici eu nu sunt mai treaz, nefiind în stare să cobor la cafeneaua de peste drum să-mi cumpăr o cafea tare, șapte seara, sper ca hârtia asta albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
n-a manifestat o astfel de dorință, și oricâtă strădanie mi-aș da să-mi amintesc tot nu-mi dau seama dacă fata asta e totuna cu cea prăvălită la pieptul meu, în timp ce soarele uriaș scapă din strânsoarea orizontului, dar franțuzoaica lui Boris unde e? Și mă simt acum în stare să trec la duș, Boris mai doarme, potrivesc apa mai mult rece decât caldă, Te-ai distrat cu franțuzoaica! îmi aruncă Boris în față, încercând să-și desmorțească toate membrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la pieptul meu, în timp ce soarele uriaș scapă din strânsoarea orizontului, dar franțuzoaica lui Boris unde e? Și mă simt acum în stare să trec la duș, Boris mai doarme, potrivesc apa mai mult rece decât caldă, Te-ai distrat cu franțuzoaica! îmi aruncă Boris în față, încercând să-și desmorțească toate membrele prin mișcări iuți ale trupului, eu abia ieșit de la duș cu un prosop înfășurat în jurul coapselor, Ce franțuzoaică?! Mireille! Eu?! Nu mai face pe naivul! Pot să intru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
potrivesc apa mai mult rece decât caldă, Te-ai distrat cu franțuzoaica! îmi aruncă Boris în față, încercând să-și desmorțească toate membrele prin mișcări iuți ale trupului, eu abia ieșit de la duș cu un prosop înfășurat în jurul coapselor, Ce franțuzoaică?! Mireille! Eu?! Nu mai face pe naivul! Pot să intru și eu la duș? Nu înainte de a te explica! Nu-ți amintești de Mireille?! Nu! Ai făcut-o acolo, pe balustradă! În picioare! Ce?! Ești tare, băiete! Ea încolătăcită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înțeleg povestea acestei necunoscute Anne care m-a văzut în cel mai teribil moment al vieții mele, abandonându-mi fără remușcare pe o bancă udă din Paris propriile mele desene, un tată român, cu studii la Paris, îndrăgostit de guvernanta franțuzoaică a fraților săi mai mici, n-am înțeles prea bine urmarea, s-au regăsit în Franța după război sau încă din țară, au avut o fiică, Anne, i-au dat o frumoasă educație, princesse, cuvântul princesse revine pe buzele subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
N-am putut să rostesc cuvântul „curvă“. Madeleine mă gâdilă pe coaste. — Hai, zi. Nu face pe polițaiul din Orașul Oneștilor. Zi! Am prins-o de mână înainte să mă facă să mă tăvălesc de râs. — Tu ești amanta mea, franțuzoaica mea, gagica mea, ești femeia pentru care am ascuns probe... Madeleine mă mușcă de umăr și completă: — Sunt curva ta. Am râs. — OK, ești cea care a încălcat 234 C.P. — Ce-i asta? Articolul din Codul Penal californian referitor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
m-am născut în Buenos Aires când părinții mei lucrau la o carte. Am locuit acolo cu întreruperi timp de doi ani, după care ne-am dus în Bali. Tatăl meu este englez, deci automat am cetățenie britanică, iar mama este franțuzoaică, dar legile lor privind cetățenia franceză — ca și serviciile lor cu clienții, dealtfel — au tot felul de șmecherii, așa că pe asta n-am cerut-o niciodată. Poate sună interesant, dar te asigur, este o imensă zăpăceală. — Dar pari atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
viziteze curînd. Ascultă hidroavioanele care zburau de la baza aeriană navală de la Nantao. — ... Ah... ah... Soldatul clătină din cap, se aplecă din nou și cercetă podeaua imaculată În căutarea unui chiștoc. Pe coridorul aflat dedesubtul palierului, Jim putea auzi călugărițele misionare franțuzoaice dicutînd În contradictoriu cu poliția japoneză, care acum ocupa această aripă a spitalului. În ciuda saltelei tari, a pereților văruiți pe care se aflau icoane deasupra fiecărui pat - pruncul Isus crucificat, Înconjurat de discipoli chinezi - și a mirosului pătrunzător de substanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
englezi care ajutaseră la salvarea lor fură Împinși pe scări În jos și urcați În camion. Bărbați răniți pe tărgi zăceau sub picioarele altora care abia erau În stare să șadă. Jim nu-l văzuse pe tatăl său, dar călugărița franțuzoaică Îi spuse că tatăl lui urcase singur În camionul care Îi ducea la Închisoarea militară de la Hongkew. — În dimineața asta, unul dintre marinarii voștri a fugit. E foarte rău pentru noi. Călugărița se uită la Jim cu privirea dezaprobatoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prietenii mai chicoteau cu o afecțiune amuzată când, În lipsa lui, venea vorba despre „anul țapului“ prin care trecuse Fima. Se povestea că pe la jumătatea lui iulie, a doua zi după ultimul examen, În grădina mânăstirii Ratisbonne, se Îndrăgostise de ghida franțuzoaică a unui grup de turiști catolici. Stătea pe o bancă din grădină, așteptându-și prietena, pe Șula, studentă la școala de asistente medicale, care doi ani mai târziu se căsătorise cu prietenul său Țvi Kropotkin. Ținea În mână o ramură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aranja o Întâlnire Între ea și Compton, și fu răsplătit cu acceptul ei În luna aprilie. Perspectiva de a avea „un star“ În curs de afirmare În spectacol Îi Întări Încrederea În viitor. Faptul că o americancă juca rolul eroinei franțuzoaice și un englez Îl interpreta pe eroul american nu Îl deranja câtuși de puțin. În teatru, ca În orice altă artă, iluzia desăvârșită se crea prin stăpânirea profesionistă a tehnicilor necesare, nu printr-o autenticitate de amator. O bună ilustrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]