549 matches
-
farmaciile, bărbații își scoteau căciulă sau pălăria." Este o plăcere să descoperi (fie și în publicații modeste, care nu anunță că reinventează literatura) parfumul trecutului. C.V.-ul lui Marin Ioniță Cu prilejul împlinirii vârstei de optzeci de ani, cuceritorul, prin franchețe și umor, scriitor Marin Ioniță (cândva, emul al lui Nicolae Labiș, la Școala de Literatură), isi schițează - în revistă ARGEȘ nr. 7/ 2009 - un C.V. care poate fi opus, ca model de simplitate, autoironie și bun-gust, autoglorificărilor pline de pretiozități
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7031_a_8356]
-
de urechi/ Îmi place axiomul cel tacit, ființi spurcate:/ Popoarele există spre a fi înșelate", se răfuiește cu temporizarea, nu dezinteresată, pe care nespusul lucrurilor pe nume o presupune. Politețea, așadar, e înșelătorie. Și asta o face de ocolit. După cum franchețea are riscuri, și politețea are ghimpi. De ne-am aminti doar tandrele înțepături pe care le schimbă, revăzuți peste ani, doamna B. și naratorul din O alergare de cai ("Cum, doamna mea, porți ochilari? Ce, ai pleșuvit? Tragi tabac? Ți-
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
ea ca de o plagă. Lucrurilor trebuie să li se spună pe nume. Manierele supraviețuiesc (o vreme...), convenția nu, tratată cu apa tare a liminarei sincerități. Cît despre punctualitate, Proștii lui Rebreanu e ceea ce modernitatea pare să aibă de zis. Franchețea ei, cu superiorități abia schițate înainte, se arată tot acolo: "semeț în sufletul său rânced că poate certa și el pe cineva care-i mai slab decât dânsul..."
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
care muzica lui Adrian Enescu înseamnă enorm. Și nu numai pentru ele, ci și pentru spectacol: Lavinia și Clovnul. Pentru acesta din urmă, interpretat emoțional de Ion Cocieru, Enescu aduce pe scenă ceva din lumea lui Fellini, din misterul și franchețea giumbușlucurilor din arena circului. Pentru Lavinia face ceva în plus. O transformă în marca acestei montări, deși tînăra Anca Androne mai are de lucrat ca să-și alunge superficialitatea din prima parte. În fine, Enescu ne lasă să ascultăm vocea gîndurilor
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
nevoie de idoli, îl sufocăm" (în treacăt fie spus, ca și cînd situația n-ar fi similară la toți gînditorii, specie distinctă, ,literară" a filosofilor!). Fixația cioraniană pe care o are dl Ciocârlie se exprimă, la un moment dat, cu franchețe: ,Mă opun lui Cioran și mă întîlnesc cu el". Căci dl Ciocârlie însuși e un Cioran mai fragil, mai puțin împlinit, ca să zicem așa, un Cioran prevăzut cu bemolii unei reticențe temperamentale, ai unei nesiguranțe structurale. Pe cînd energia negatoare
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
la care, prin forța lucrurilor, are acces. (Cealaltă, interioară și vibrantă, nu e implicată în redactare. Sensibilitatea acesteia e reală, dar impalpabilă. Iată încă o dovadă a invaziei la care mă refeream mai sus.) Câte din sursele pe care, cu franchețe, Elena Vlădăreanu le indică într-o notă finală sunt oare preluate necritic? Ce au în comun Jamie Oliver, cataloagele Ikea, presa cotidiană, revistele glossy, documentarele postului TV Antena 3, vorbele de duh ale celebrităților mai mici sau mai mari și
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
au contraire de Gide, est incapable d'independance morale. Șes romanș șont tout impregnés d'héroïsme, mais lui-même ne possede cette qualité au moindre degré. Îl est officieux de naissance." * Ce bărbat de stat român ar fi capabil de atâta franchețe?... Dacă am avea, ca scriitori, un asemenea exemplu, am lasă țocul jos, obosit... Închipuiți-vă, oricum, la noi, un bărbat de stat făcând astfel de judecați în cultura... Pare o ficțiune. Să punem, totuși, sus, ficțiunea asta; puneți-l, la
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
zăpada". Efectul e lugubru cel mai adesea și poeta se teme de eșec, autoportretul femeii ("Atît de muncita (...)/ jupuite în carne îi șunt degetele a/ spălătoresele degete în apă amestecata cu lacrimi/ și albind rufele murdare ale istoriei") șochează prin franchețe autoarea riscîndu-si tot talentul discursiv pe o singură carte. În dorința de a-si afirmă talentul, poeta combină registrul banalului cu registrul eroicului, din atitudini cotidiene formează o lume în mișcare cel mai adesea nivelul de familiarizare cu publicul fiind
Poezie si studiu poetic by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17605_a_18930]
-
la ea în chip serios. Chiar dacă ești în dezacord total cu răspunsurile lui Nietzsche, nu poți să negi patosul și autenticitatea întrebărilor la care el a căutat să dea răspuns prin filosofia lui. Există un sens adânc de onestitate și franchețe intelectuală în întreprinderea lui, ca să nu mai spun nimic aici despre nespusul ei eroism. Scrisoarea către medicul său pe care am citat-o mai sus, și în care Nietzsche își menționează torturile, suferințele și toate celelalte, e cea care trădează
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
din primele sale cuvinte.Începe să povestească din trecutul lui îndepărtat,probabil nu i s-a mai destăinuit cuiva de ceva vreme.O caracteristică fundamentală a oamenilor din această categorie este tendința de a povesti despre viața lor, sinceritatea supremă,franchețea față de oricine,relatarea subiectelor de orice natură de la armată la divorț ,cu lux de amănunte ,trecerea de la general la particular. "Tu nu erai născută fetițo când m-a părăsit nevasta",respectă întrutotu tiparul celor mai sus menționați.Acest om a
Divorț în "Cârciuma Prieteniei" by Lazarescu Corina () [Corola-journal/Journalistic/81242_a_82567]
-
de monolog practicat de cele două personaje. Ele nu par a fi niște scrisori adresate de la unul către celălalt, nici niște pagini de jurnal intim. Par mai degrabă niște confesiuni făcute marelui public, cititorului virtual al romanului, dar cu o franchețe dusă uneori pînă la limita nerușinării. Ligia, o fată mai degrabă delicată, crescută în climatul moral al unei familii ardelenești cu vechi tradiții de luptă împotriva regimului comunist povestește cu o seninătate suspectă cîteva dintre avatarurile găsirii unui loc de
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
stil pe care Tudor Vianu l-a numit scriptic. Este însă totodată un stil dens, ferm, cu acel curaj al afirmației care-l relevă pe criticul de vocație. Mihail Sebastian nu umbla pe două cărări ca să-și spună opinia cu franchețe despre o carte neizbutită, chiar dacă era semnată de un scriitor ce se impusese prin opere de valoare". Și Nicolae Manolescu așază sub semnul oralității critica lui Sebastian: "criticul este spontan și franc, comunicativ până la ușoara familiaritate cu cititorul [...], uzând de
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
de mine și de ceea ce fac eu, ceilalți chiar că nu mă interesează" și "am plătit imens pentru marea mea libertate interioară, pentru puterea pe care o am acum, așa că puțin îmi pasă de ceea ce se întîmplă în jurul meu". * Cu franchețea brutală (dar nu încrîncenată) ce-i e proprie, poeta mărturisește că nu crede nici în prietenie, ceea ce e destul de șocant pentru cei ce o știu căutînd compania colegilor: "M-am gândit mult, apoi, dacă simt eu povestea asta cu prietenia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
unui cititor de cursă lungă", volumul ne dezvăluie mai mult despre omul Nicolae Manolescu decât a făcut-o tot scrisul său de până acum la un loc și chiar mai mult decât și-a propus vreodată să dezvăluie. De-o franchețe care-ți îngheață adeseori sângele în vene, marele critic vorbește despre începuturile carierei sale universitare și literare, despre inevitabilele mici compromisuri pretinse de epocă, despre prieteni, conjuncturi politice și sociale, despre propria lui activitate politică și culisele ei și, în
Ce-am citit în 2009 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6588_a_7913]
-
mele perplexități, în parte ca urmare a unui înțelept sfat editorial"). Bloom are un fel foarte "original" de a citi Biblia: pentru el, întocmai cum Iahvistul e doar "un povestaș (a storyteller), de o sofisticare uimitoare și totuși cu o franchețe de copil" tot așa "Iisus, prin spusele și prin gesturile lui simbolice, a fost cel mai mare dintre toți ironiștii." Mă rog, într-o lume tot mai secularizată și decreștinată ca a noastră, unde n-a mai rămas nici un fel
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
i-a adus în același an Oscarul pentru cel mai bun film străin. Regizorul a fost prezent pentru o sesiune de întrebări și răspunsuri și dintre toate răspunsurile scurte pe care le-a dat, unul mi-a atras atenția prin franchețea lipsită de orice menajamente. A fost întrebat dacă filmul său nu prezintă cumva o imagine idilică a vieții la țară din perioada comunistă. Regizorul a dat un răspuns pe cât de sec, pe atât de casant: „Așa au crezut toți proștii
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
pudibonderii cînd îl contrariază ceva. Vom trece peste mai mult decît fireasca indignare ce i-o stîrnește regimul comunist, spre a consemna cîteva atitudini care învederează un bun simț funciar, gata a respinge convențiile, eufemismele, tabuurile, a se rosti cu franchețe. Decența și un aer potolit al expresiei nu reduc decizia esențială a respingerii. Astfel, cu toate că a „evadat” în „lumea liberă”, Gelu Ionescu îi percepe cu acuitate insuficiențele, în primul rînd o cufundare în economicul pe cît de prosper pe atît
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
Marius Robescu... eu -însoțită de CN. Negoiță, profesorul de română, din liceu, alluiMarius. Nu apăruse încă volumul tău de debut, dar se vorbea, printre colegii mei, cu admirație despre tine. Erai tunsă scurt, cu un breton puțin rebel. Aveai o franchețe pe care o exprimai în puține cuvinte, cu acea vocepregnantăpe care ai păstrat-o ^pînă azi. Exista atunci un „proiect de zbor"? Va fi avut el o legătură cu ce ți-a fost dat „să petreci" în deceniile care au
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
mitologie, cu propria sa imagine extrasă din manuale, cărți de popularizare și poate chiar romane. Ca actor, a jucat de nenumărate ori rolul de pistolar sau de tip dur, rol pentru care-l recomandă și figura care aduce cu o franchețe plăcută, a pionierului, a omului liber. În acest sens, memorabil rămîne rolul din Necruțătorul (Unforgiven, 1992). Cred că unul dintre defectele filmelor cu o astfel de încărcătură este să dezvolte excesiv fie o latură sentimentală derivînd din frățiile de război
Visând la eroi - Scrisori din Iwo Jima by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9569_a_10894]
-
mai ridice de la masa de joc." Este rezumat în această mărturisire sensul activ al puterii de a face, cât și baza respectivului sens: imbold, capacitate de opțiune, nevoie de continuitate, inclusă în încordarea și înverșunarea de a nu ceda, de franchețe, de intimitate cu documentul manuscris ori pagină tipărită. Și pe deasupra a orice, lupta cu inerțiile, indiferent de criterii și împrejurări. Oricum, piedici, indiferent de orgoliul manifestării sau de veghea benignă a automatizării, în materie de găsire a argumentelor. Cuvântul înainte
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
nicăieri, un evreu rătăcitor cu rădăcini românești, care trăiește în America, cel mai bun hotel din lume. Și în cochilia melcului, limba sa, pe care o ia peste tot cu el.” Să recunoaștem, există aici o tulburătoare nostalgie, care, alături de franchețea opiniilor și de expresivitatea formulărilor, se regăsește în întreg textul. A pășit cu dreptul În perioada 26 - 29 septembrie va avea loc Târgul Internațional de Carte de la Göteborg, unde țara noastră este invitată de onoare, sub sloganul „România are cuvântul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3216_a_4541]
-
și nu numai) unei epoci despre care se știu mult mai puține lucruri decît se crede îndeobște. Excelent este și interviul din finalul acestui volum, un text cu valoare de profesiune de credință a criticului Gabriel Dimisianu. Autorul mărturisește cu franchețe că (așa cum suna recomandarea lui Călinescu) a ratat mai multe genuri literare pînă cînd s-a dedicat criticii și că începuturile sale în critica de întîmpinare stau mai degrabă sub semnul întîmplării decît al vocației: „Criticul actualității literare este însuflețit
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
s-au schimbat), ceva rămâne intact. Nu-i greu de bănuit ce anume. Lirismul elementar. O bună intuiție în privința aceasta avea Raluca Dună atunci când insista (în numărul trecut al revistei) asupra continuității valorice. Metoda lui Marius Ianuș, întemeiată pe o franchețe adeseori casantă, nu admite, de fapt, scăderi semnificative. Odată familiarizat cu poezia lui, cititorul n-are altceva de făcut decât să-i recunoască forța. (Dincolo de simpatii sau idiosincrazii.) Forță substanțială, care vine de undeva din interior. Căci un lucru e
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
și ea o experiență fără precedent, buimăcitoare, din care unii dintre noi n-au ieșit încă sufletește, mental și, uneori, instituțional. Dar pentru a înțelege cât mai cuprinzător posibil tragedia petrecută la 30 decembrie 1947, este bine să vorbim cu franchețe și simț de răspundere despre toate aspectele pe care ea le-a implicat. Plecarea Regelui Mihai din România a avut trei consecințe, dar noi vorbim sau ne preocupăm numai de două dintre ele. Prima a fost trecerea la forma republicană
Regele, cel mai puternic om () [Corola-journal/Journalistic/23759_a_25084]
-
mai bine articulate din literatura română. Iar această imagine despre sine poate constitui un stimulator punct de pornire pentru studiul operei lovinesciene. În volumul său de eseuri Critica de atelier (1983), Marian Papahagi a relevat capacitatea lovinesciană de autoanaliză și franchețea autoexplicitării resorturilor ascunse: Foarte în general spus, operele lovinesciene se citesc unele pe altele, ca într-o mise en abîme, se comprimă și substituie una pe alta într-atât încât, până la urmă, de foarte de sus, Lovinescu ne poate apărea
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]